Semnal clar pentru alegerile germane din toamnă

Quo vadis, Germania? Încotro o ia Republica Federală? Ce semnal lansează ultimul test electoral precedând scrutinul pentru Bundestag din toamnă? Că epoca Merkel şi a preeminenţei covârşitoare a stângii e clar pe ducă.

Dreapta, care a învins fără echivoc în ultimele luni la Madrid, în Spania, în Texas şi în alegerile locale engleze şi cucereşte tot mai evident o Franţă prin tradiţie de stânga, pulverizându-i neomarxismul, comunismul şi troţkismul, a învins clar şi fără echivoc şi în Saxonia Anhaltină. 

Scorul dreptei în Saxonia Anhaltină

În fostul bastion al postcomuniştilor din Die Linke, nu s-a impus orice fel de CDU.  Cu un senzaţional scor de 36% a triumfat în Saxonia Anhaltină un premier, Haseloff, a cărui creştin-democraţie, deopotrivă doldora de valori conservatoare, dar şi de pragmatism, a rămas cu urechea lipită de nevoile poporului. Experimentatul Reiner Haseloff a amendat repetat politica uşilor deschise migraţiei şi concesiile perpetue făcute stângii radicale, promovate de CDU sub Angela Merkel. În consecinţă, oamenii i-au premiat opoziţia şi politica de cu totul altă factură decât cea ipocrită şi diluată iresponsabil cu ultramoralism a cancelarei, care determină de ani de zile electoratul conservator să fugă cu arme şi bagaje în tabăra AFD. 

Deşi au pierdut, vag, din voturile de la scrutinul trecut, populiştii de dreapta s-au menţinut la un nivel redutabil, de vreme ce şi-au readjudecat aproape o pătrime din sufragii. AFD ar fi izbutit poate mai mult, dacă se delimita mai clar şi mai credibil de extrema dreaptă şi dacă formaţiunea, sistematic persecutată de clasa politică şi demonizată în medii, se prezenta mai moderat, mai puţin vehementă şi mai puţin concesivă faţă de abjectul regim Putin. 

Acestor performanţe ale dreptei li se adaugă şi succesul liberalilor, care, consideraţi o alternativă economic necesară la ecologismul, etatismul şi centralismul formaţiunii cu faţa întoarsă spre stânga şi spre munţi de datorii a Angelei Merkel, au reuşit să revină în parlament suveran şi cu un scor foarte respectabil. Împreună, rezultatele obţinute de cele trei formaţiuni, de circa 37, 22 şi aproape 7% documentează o clară opţiune de dreapta, dar neextremistă a electoratului anhaltin. Care a făcut praf stânga. Dar va fi respectat oare mandatul net, conservator, acordat politicienilor de către alegători? Greu de crezut.

Vina unei stângi pulverizate

Prea ideologizate sunt formaţiunile stângii. Prea îndepărtate de o populaţie ale cărei griji locale şi regionale au jucat în acest scrutin un rol relativ neglijabil, în raport cu multicefala criză medicală, economică, politică şi socială de anvergură naţională, abătută asupra Germaniei şi Europei. Prea obsedate sunt in corpore de AFD. Prea captive genderismului, neomarxismului şi identitarismului delirant. În faţa revendicărilor extremiste ale unor ecologişti cerând fără jenă, din elan ideologic anticapitalist, scumpirea exorbitantă a preţului benzinei şi sistarea călătoriilor aeriene interne e lesne explicabilă palma răsunătoare luată de mass-media dominată de socialişti şi de verzi. Se bătuse masiv toba şi, parţial şi câmpii, în ultimele luni, în entuziasmul necalificat al multor formatori de opinie progresişti pentru o viitoare cancelară ecologistă. Departe de a fi recompensaţi pentru propulsarea în cursa pentru cancelariat a rău informatei, rău pregătitei şi încă şi mai rău necugetatei Annalena Baerbock, ecologiştii s-au văzut reduşi la un scor talonându-l de departe pe al liberalilor. 

Dacă n-ar fi avut susţinerea unor tineri neexperimentaţi şi parţial derutaţi între altele de reţelele sociale, de presă şi de presiunea de grup, verzii ar fi ratat şi baremul de 5% din sufragii condiţionându-le accesul în parlamentul regional anhaltin. 

La rândul lor, social-democraţii au continuat să se îndrepte spre insignifianţă, iar postcomuniştii din Die Linke, urmaşii activiştilor Germaniei comuniste, ai securiştilor STASI şi ai turnătorilor, ca şi ai birocraţilor statului redegist, au pierdut cam 5 procente din voturile scrutinului precedent şi se îndreaptă rapid spre anihilare. 

Pe scurt, testul stângii înaintea alegerilor legislative din toamnă s-a încheiat cu un dezastru total.  În procesul unei mişcări ideologice fanatizate, care, dispreţuindu-i pe oameni şi principiile pieţei libere, cere cu biciul supunere totală şi devoţiune religioasă faţă de preceptele unui anticapitalism şi identitarism militant şi a unui ecologism totalitar, verdictul pronunţat de popor s-a arătat la urne, clar, cumplit, necruţător.

Naufragiul sociologilor şi viitorul Germaniei

Nu mai puţin dureroasă e, pentru a enşpea mia oară, palma încasată de sociologi, care, ca în Statele Unite, se arată pe mai departe prea puţin subtili, prea smintiţi, îndoctrinaţi, timoraţi, deprofesionalizaţi şi absolut incapabili să ofere lumii sondaje de opinie cât de cât credibile.

De aici încolo totul depinde de capacitatea clasei politice de a învăţa. Scorul creştin-democraţiei în Saxonia Anhaltină e, mediat, şi o confirmare a noului şef al CDU, Armin Laschet.

Va înţelege el întreaga lecţie a scrutinului anhaltin? Se va arăta el edificat, în continuare, în privinţa direcţiei în care va trebui s-o apuce, spre a-şi îndrepta judicios campania electorală şi a puncta decisiv, prin sobrietate, responsabilitate, experienţă şi conservatorismul unei distanţe sanitare apreciabile de merkelism? Probabil. Chiar dacă situaţia din răsăritul Germaniei nu e identică ori întru totul similară cu cea din vestul ei, mesajul scrutinului regional din Saxonia Anhaltină e fără echivoc.

Dacă Laschet va şti să se arate simultan integrator, are toate şansele să câştige clar în toamnă. Greul va aştepta Germania ulterior. Când Laschet va trebui să găsească parteneri convenabili pentru o salvatoare coaliţie viitoare.

Petre M. Iancu - Deutsche Welle