Scuipatul seminţelor ca branding de ţară

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Adevărul
FOTO Adevărul

Nu ştiu alţii cum sunt (nene Creangă, ce european de mare angajament ai fi fost matale...), dar eu, când mă întâlnesc pentru prima dată cu o ţară, o fac, de cele mai multe ori, prin intermediul... vameşilor. Căci, nu-i aşa, pe orice aeroport din orice ţară aterizezi, ei sunt primii care, după caz, te salută frumos, îţi zâmbesc sau, de ce nu, mănâncă seminţe în timp ce îţi controlează paşaportul.

Caz concret, ca să nu vorbim din poveşti vânătoreşti. Ieri m-am întors din Amsterdam, după o frumoasă deplasare făcută posibilă de prietenii de la City Insurance. Un oraş splendid, de altfel, la care mă întorc mereu cu drag şi în care găsesc mereu lucruri şi locuri noi.

Ei bine, când am ajuns pe aeroportul Schiphol, la controlul actelor, un vameş tânăr se chinuia să îi explice, încercând mai multe limbi, unui bătrânel că are nevoie să îi arate paşaportul sau un act de identitate. Bâtrânelul se uita neajutorat la el şi se vedea că nu pricepe nimic. Noroc că l-am auzit murmurând "nu înţeleg, taică..." şi am intervenit pe post de... translator. I-am explicat bătrânelului că trebuie să îi arate vameşului buletinul, iar vameşului că unchieşul nostru vrea să ajungă la Haga. Vameşul a dat din cap îngândurat şi a zis "it is complicated", după care l-a luat pe bătrânel şi au plecat înspre un punct de informaţii. Iar acolo, abia după ce s-a convins că al nostru concetăţean a înţeles care este traseul şi de unde trebuie să ia trenul (ajutat fiind de alţi doi români aflaţi din întâmplare în zonă), abia atunci a salutat şi a plecat în treburile lui de vameş.

Când mi-a venit rândul la control, la cardul meu de identitate s-a uitat o vameşă, care, când a văzut că sunt din România, mi-a zâmbit şi mi-a spus "welcome and good luck for tonight, I think you're gonna need it", după care a râs. Iar eu am râs cu ea. Se referea, desigur, la meciul pe care în seara cu pricina selecţionata noastră urma să îl joace cu Olanda, meci despre care prefer să nu mai discut...

Apoi am revenit în ţară. Discutam cu cineva în timp ce stăteam la coada pentru controlul actelor. Şi nu am fost atent la vameşul care urma să îmi verifice buletinul decât în momentul în care am ajuns în faţa lui. Când am rămas cu gura căscată. Căci mânca seminţe. Fără nicio problemă. Şi mi-a răspuns la "bună ziua" printre două scuipături de coji. 

Curat branding de ţară, nene Iancule...

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite