Schimbare radicală în Grecia, provocare pentru Europa

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Alexis Tsipras, liderul partidului Syriza, câştigătorul alegerilor anticipate din Grecia FOTO
Alexis Tsipras, liderul partidului Syriza, câştigătorul alegerilor anticipate din Grecia FOTO

Încă din 1974, în Grecia au dominat două partide politice, Noua Democraţie şi Mişcarea socialistă panelenă (PASOK). Ieri, în Grecia, naţionalismul şi frustrările născute dintr-o guvernare defectuoasă au învins raţiunea.

 Deşi continuitatea rezultatelor din ultimii doi ani ar fi redat speranţe de revenire, frustrările şi nemulţumirile poporului au depăşit limita răbdării. Mesajele de unitate transmise de liderii europeni nu au atins cu nimic dorinţa de schimbare majoră a grecilor.

Schimbarea este motivul principal pentru care poporul elen a ieşit la vot în număr mare (peste 70%) şi pentru care grecii au votat cu un scor de peste 35%  pe Alexis Tsipras, un lider cu tendinţe extremiste bine cunoscute.

Cine este Tsipras?

A ieşit in evidenţă ca fiind un luptător împotriva sistemului încă de la vârsta de 16 ani (1990) când s-a alăturat unei mişcări studenţeşti împotriva ministerului educaţiei pentru a se opri din reforme. După eliminarea Partidului Comunist din Synaspismos, acesta a hotărât să rămână în coaliţie, astfel  devenind primul secretar al partidului pentru aripa de tineret. Prima mişcare publică în care a atras atenţia a fost candidatura la primăria Atenei în 2006 unde a obţinut un scor de  10.51%. Însă la al 5-lea Congres al coaliţiei Synaspismos acesta a devenit lider în 2008 după retragerea din motive personale a lui  Alekos Alavanos.

Care  sunt nemulţumirile grecilor?

În primul rând corupţia, cetăţenii acuză atât guvernarea lui Andreas Papandreou cât şi pe cea a lui Antonis Samaras că banii împrumutaţi pentru salvarea economiei ţării au fost folosiţi pentru interesele personale şi pentru cele ale partidelor politice.

Taxe foarte mari, tăierea drastică a salariilor, şomaj de peste 25%, corupţie, datorii externe uriaşe administrate prost, închiderea fabricilor şi vânzarea către chinezi a unei părţi importante a portului din Pireu sunt o mică parte din frutrările acumulate de poporul elen. În 2012 s-au simţit scoşi la tarabă pentru că aproape fiecare putere importantă voia să cumpere ceva din statul elen sau chiar o parte din acesta; unul din exemplele importante fiind celebra poveste când Germania a propus Greciei să vândă din insule pentru a scăpa de datorii. În egală măsură, ei au cerut insula Corfu în schimbul datoriilor către nemţi.

Rezultatul de ieri, o provocare pentru Europa în 2015

În primul rând alegerea lui Alexis Tsipras aduce un dram de nelinişte liderilor europeni pentru că acesta a demonstrat în nenumărate rânduri că este în stare să creeze haos, să aducă mulţimile în stradă şi să ţină poporul sub tensiune. Apoi, clar măsurile de austeritate impuse de UE şi viziunea tânărului lider grec nu sunt pe aceeaşi lungime de undă. Într-o altă ordine de idei, acesta nu împărtăşeşte aceeaşi viziune cu formaţiunile care conduc UE în acest moment.

Grecii îşi doresc o renegociere drastică pentru a regândi un alt plan în ceea ce priveşte schimbarea măsurilor de austeritate şi reducerea taxelor foarte mari, unele chiar de neînţeles; un exemplu ar fi că din 2012 numărul de kilovaţi consumaţi se înmulţeşte cu numărul de metri pătraţi şi aşa se calculează factura la curentul electric. 

Măsuri de austeritate care să le permită  un trai decent, locuri de muncă şi fabrici redeschise sau nou construite, scădearea şomajului şi o renegociere privind plata datoriilor externe, cam astea sunt cerinţele umile ale poporului elen de la UE, FMI şi Banca Centrală şi totodată acestea sunt aşteptările minime de la Alexis Tsipras şi Syriza, coaliţia care preia de astăzi puterea politică în Grecia.

Relaţia Greciei cu Germania, un factor de nelinişte pentru UE

Grecia şi Germania, un mariaj care ţine de dragul copiilor. Practic sunt nevoite să colaboreze împreună de “dragul” economiei mondiale. Grecii datorează băncilor germane datorii de miliarde de euro, iar dacă acestea ar forţa falimentul, nu ar face altceva decât să îşi ia adio de la acei bani.

O altă reacţie în contextul crizei, o număr important de cetăţeni greci au emigrat în Germania. Aproximativ 300.000  de greci se declară ca fiind deja germani, moment în care Angela Merkel a declarat că multiculturalismul este un eşec.

Povestea de dragoste dintre cele două ţări a început în secolul 19 când regele Ludwig I a transformat Munchen într-un ideal oraş al Grecii Antice, fiind un fan înrăit al acelor timpuri. Apoi în secolul 20, în Primul Război Mondial (1941), când germanii au invadat Grecia, au ordonat (Hitler) la Acropole soldaţilor eleni să dea jos steagul naţional şi să-l urce pe cel cu semnul nazist.

În egală măsură, datoria de care am menţionat mai devreme, nu poate aduce decât o mare gaură atât în economia Germaniei cât şi în cea a Uniunii Europene, dacă Grecia ar fi lovită de faliment.

Mă aştept la un an extrem de interesant la nivel de politică europeană, mai mult de atât, în funcţie de atitudinea lui Tsipras şi rezultatele negocierii şi colaborării cu UE, FMI şi Banca Centrală vor apărea reacţii de la francezi, italieni şi mai ales de la spanioli unde mişcarea Podemos, fondată chiar în 2014, prinde aripi prin Pablo Iglesias.

  

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite