Schäuble: „Avem nevoie de o cooperare mai bună cu Rusia”

Wolfgang Schäuble a contribuit, în urmă cu 30 de ani, la reunificarea Germaniei. În interviul acordat DW, preşedintele Bundestagului priveşte în urmă, vorbind şi de greşelile făcute, de exemplu în relaţia cu Rusia.

DW: Domnule Schäuble, aţi avut o contribuţie semnificativă la negocierile privind reunificarea Germaniei. Aşa vă imaginaţi pe atunci Germania de azi, 30 de ani mai târziu?

Wolfgang Schäuble: Nu. Dar cine şi unde în lume îşi poate imagina ce va fi peste 30 de ani? Germania s-a schimbat total în aceşti 30 de ani, la fel ca lumea întreagă. Nu mai există nicio singură superputere mondială. O vreme îndelungată, SUA au părut singura superputere rămasă. Lumea a devenit mai multidimensională. Conflictul Est-Vest, al cărui sfârşit nu ni-l puteam imagina, s-a încheiat, ca prin minune, fără război şi aproape fără victime. Dar lumea nu a devenit totuşi un loc mai sigur, războaiele au redevenit posibile. Câţiva ani mai târziu doar, chiar în mijlocul Europei.

Fără superputerea SUA, reunificarea Germaniei nu ar fi fost posibilă. Acum, SUA se retrag. Vă îngrijoraţi de această Americă "neresponsabilă de ordinea mondială"?

Nu, nu aş formula aşa. Cred că noi europenii datorăm aceste evoluţii fericite de după al Doilea Război Mondial – cel puţin în vestul şi centrul Europei, pentru că est-europenilor le-a fost mai greu – nu în ultimul rând faptului că americanii au învăţat din lecţiile Primului Război Mondial şi ale perioadei interbelice: şi anume că Europa trebuie stabilizată pentru ca aceste probleme să nu se repete.

Iar acum lumea s-a schimbat total, de aceea a spus pe bună dreptate cancelara germană în 2017: "Trebuie să ne asumăm o responsabilitate mai mare în ceea ce priveşte propria noastră securitate." Sper că vom fi capabili şi pe viitor, deoarece avem valori comune: principiile de bază ale demnităţii umane, democraţia, libertatea, statul de drept, sustenabilitatea ecologică, dreptatea socială. Acestea ne separă fundamental, de exemplu, de modelul chinez, unul de mare succes, care astăzi prezintă şi o mare atractivitate. Dar cu preţul controlului total al întregii vieţi economice, sociale şi politice. Şi aşa nu ne imaginăm viaţa. De aceea trebuie să încercăm să dovedim superioritatea ordinii mondiale bazate pe principiile occidentale, pe echilibru şi pace, pe sustenabilitate ecologică şi stabilitate politică. Este ceva ce însă, din păcate, nu putem face de unii singuri ca europeni. Dar trebuie să ne asumăm un mare rol în acest sens. Cu cât preluăm mai multă responsabilitate şi relevanţă, economic, politic, dar şi millitar, cu atât vom influenţa mai bine şi dezbaterea publică din SUA. Dacă suntem relevanţi, atunci rolul nostru devine mai important.

La momentul reunificării, mulţi se temeau de o nouă Germanie mai puternică. În prezent, însă, multe voci chiar ne cer să jucăm un rol mai important. Este Germania încă foarte timidă?

Teama de o Germanie mai puternică a fost un subiect mai complicat. Au existat aceste îngrijorări normale în Vestul Europei. Ele au fost exprimate de fosta premieră britanică Margaret Thatcher, dar şi de preşedintele francez François Mitterrand. În primele săptămâni de după căderea Zidului Berlinului, cancelarul federal Helmut Kohl a primit cel mai puternic sprijin în Europa de la fostul premier spaniol Gonzales. Restul au fost cu toţii mai degrabă reţinuţi. Mulţi se întrebau ce să se aştepte de la o Germanie care redevenea, la 40 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial ţara cea mai mare, mai populată şi mai puternică economic din Europa!?

Aceste temeri s-au potolit însă relativ repede, pentru că toţi au înţeles că această Germanie reunificată este din interes propriu un partener de bază în procesul integrării europene. Un ministru de Externe polonez a spus odată într-un discurs: înainte ne temeam de puterea Germaniei, azi ne temem mai degrabă de o situaţie inversă. Se remarcă şi azi rezistenţa enormă în rândul populaţiei şi al partidelor parlamentare (când vine vorba de preluarea unui rol extern mai amplu, n.red.). Totuşi, trebuie să ne obişnuim că alţii se aşteaptă ca noi să preluăm o parte mare din responsabilitatea generală.

La 30 de ani de la reunificare, între Est şi Vest există în continuare o mare inegalitate, economică mai ales. Iar partidele populiste sunt mai puternice în Est.

Aş fi mai reţinut privind situaţia din Germania. Diferenţele economice s-au redus, deşi situaţia a fost clară: pe de o parte o economie de piaţă socială, perfect integrată timp de 40 de ani în UE, participantă la comerţul mondial; pe de altă parte o economie socialistă de stat, prea birocratică şi necompetitivă. Din aceste motive economice s-a şi prăbuşit de altfel blocul estic. Acesta nu a fost capabil să asigure condiţii de trai comparabile cu cele din Vestul liber. Ordinea liberă şi economia socială de piaţă şi-au demonstrat superioritatea. Aceste premise au lăsat în urma lor diferenţe adânci, care se remarcă peste tot în Europa.

În RDG nu a existat nici ocazia ca oamenii să experimenteze organic coabitarea cu cei care au venit la noi din alte părţi ale lumii. Nu este deci de mirare că aceşti oameni, neobişnuiţi cu străinii, sunt mai uşor de mobilizat împotriva acestora prin lozinci populiste. Este valabil nu doar în landurile din estul Germaniei. Priviţi şi dezbaterile din Cehia, Ungaria sau Polonia. Este un fenomen pentru care nu-i putem învinovăţi pe oameni.

Şi vreau să o spun foarte clar: deşi noi (vest-germanii) trăim deja din anii '60 cu persoane aflate la a treia generaţie în Germania, ai căror bunici şi străbunici au venit la noi din Turcia, încă ne confruntăm cu mari probleme. De aceea noi, vest-germanii, nu avem de ce să fim aroganţi faţă de est-germani.

Fără Rusia, reunificarea nu ar fi fost posibilă. Preşedintele rus Putin se simte însă înţelat, istoric, de Vest. A eşuat Vestul în relaţia cu Rusia?

De când a venit la putere, Putin a urmărit o politică prin care a încercat să repare umilinţa - în percepţia sa -, suferită de Uniunea Sovietică şi face acest lucru în felul său. El nu are dreptate în privinţa Crimeei. Dar avem nevoie de o cooperare mai bună şi mai onestă cu Rusia. Este un lucru pe care nu toţi l-au înţeles, poate nici în America în anii decisivi. Trebuie să încercăm să cooperăm mai bine cu Rusia, respectând întru totul istoria şi năzuinţele Rusiei – la fel şi în cazul Chinei.

Fără reunificare, nu ar fi fost nici măcar posibil un personaj politic ca Angela Merkel. Pe moment, puţini îşi pot imagina o Germanie fără Angela Merkel după 2021. Dvs puteţi?

Ştiţi, eu am crescut în perioada în care nimeni nu-şi putea imagina Republica Federală fără Adenauer. În acest sens, da: Angela Merkel a trăit în RDG şi nu ar fi ajuns cancelară federală fără reunificare. Dar ea este o femeie cu calităţi total ieşite din comun, ceea ce o deosebeşte de predecesorii ei. Se pare că ea este capabilă să orchestreze până şi momentul ieşirii ei din scenă. Soţia mea a spus demult: "Voi bărbaţii nu renunţaţi niciodată de bunăvoie. Doamna Merkel este altfel şi va spune singură când e momentul să plece". Şi se pare că reuşeşte acest lucru.

Viaţa va merge mai departe. Cred că şi peste zece ani vom fi tot o democraţie puternică, liberă, cu respectarea statului de drept. Vom găsi un nou cancelar sau o nouă cancelară. Alegătorii vor decide. Ea nu va mai candida. Iar Germania va merge mai departe, la fel ca şi Europa.

Politicianul creştin-democrat (CDU) Wolfgang Schäuble  este preşedintele Parlamentului (Bundestag), fiind de 47 de ani membru al legislativului german. Schäuble a participat în urmă cu 30 de ani la negocierile vizând reunificarea Germaniei şi a fost ministru în mai multe cabinete federale.

Interviu realizat de Michaela Küfner - Deutsche Welle