„Scenariul Crimeea” merge mai departe: referendum pentru alipirea regiunii Herson la Federaţia Rusă

Exista o speranţă, măcar un început de speranţă că, puşi în faţa unităţii de reacţie dovedite în aceste zile de NATO, liderii de la Moscova vor avea o ezitare în a duce pe mai departe, exact în acelaşi ritm ca până acum, logica după care s-a efectuat până acum ofensiva multi-direcţională din cadrul „operaţiunii militare speciale”, în fapt invadarea teritoriului Ucrainei.

S-a sperat şi fără niciun fel de bază reală deoarece se dovedeşte, din nou, că baza de analiză a evenimentelor din Ucraina are în vedere doar desfăşurarea operaţiunilor militare şi analizează, cu ochii deformaţi ai generalilor, doar raportul zilnic de forţe în diversele zone de luptă.

Asta face să fie ignorată partea a doua a scenariului, acolo unde a fost stabilit cu foarte mare precizie obiectivul final şi etapele succesive (precum şi forţele necesare, militare şi civile) în vederea realizării acestuia. Scenariul acesta este o prelungire de mai mare complexitate şi însoţită de o prezenţă militară iniţială mult mai puternică şi sofisticată, a ceea ce a fost pus în aplicare în Crimeea: preluarea unui teritoriu străin, instalarea unei administraţii complezente şi, cât se poate de rapid, organizarea unui referendum pentru exprimarea voinţei populare de alipire la Rusia în prezenţa atentă şi copleşitoare a forţelor armate şi de securitate ruseşti  care transmiseseră că asigurau controlul deplin în zonă.

Acesta este scenariul care se aplică acum şi în regiunea Herson, cheia strategică a intrării în teritoriul ucrainean în continuarea Crimeii şi element inconturnabil pentru orice acţiune ulterioară de preluare şi consolidare a controlului în zona de sude, pe linia de atac înspre Odesa şi Gurile Dunării: 

„Da, ne pregătim pentru un referendum – şi-l vom ţine. Da, într-adevăr, Herson va ratifica această decizie şi se va alătura Rusiei, devenind membru cu drepturi depline”” a afirmat pe contul său Telegram  Kiril Stremusov (foto), adjunctul şefului administraţiei militaro-civile pro-ruse din Herson, adăugând că speră ca asta să se petreacă cândva până la sfârşitul acestui an.

Problema este extrem de serioasă şi trebuie analizată cu multă atenţie deoarece, dincolo de jocurile de capă şi spadă, există aceeaşi perspectivă pe care, după cum ştiţi, s-a bazat şi „scenariul Crimeii”: recunoaşterea rezultatelor unui referendum organizat de forţele pro-ruse şi alipirea teritoriul lui Federaţia Rusă. Din acel moment – iar asta se poate întâmpla şi în cazul regiunii Herson – orice atac împotriva forţelor de acolo înseamnă atac direct asupra teritoriului Federaţiei Ruse, cu asumarea tuturor consecinţelor. Cealaltă variantă a scenariului fiind cea, provizorie, aplicată în cazul Republicilor auto-proclamate Luhansk şi Doneţk a căror independenţă a fost recunoscută de Rusia, fiind deja încheiate tratate de asistenţă militară care, formal, justifică implicarea forţelor armate ruseşti şi transferul de echipamente şi provizii.

Desigur, varianta superioară este evident cea de alipire a teritoriului la Rusia. Perspectivă deosebit de îngrijorătoare deoarece se poate replica foarte rapid (unele surse militare vorbesc despre o perioadă de timp cu mult mai scurtă decât cea invocată de şeful administraţiei pro-ruse din Herson) în mai multe dintre teritoriile asupra cărora ruşii au acum controlul şi unde au instalat deja structurile administrative care să le permită asemenea mişcări. Cu legalitate contestată de ţările occidentale şi organizaţiile internaţionale, stârnind nenumărate proteste şi întărind aproape zilnic cu un nou episod izolarea internaţională la care este condamnată acum Rusia.

Ce se va întâmpla dacă trupele ucrainene nu vor reuşi să recucerească Herson? În afară de sancţiuni, proteste şi indignare legitimă, comunitatea internaţională mai poate face altceva? Ce anume şi când? Deocamdată, suntem doar la nivel de întrebări.