Rezultatul însforţării occidentale real a fost nul. Absolut nul şi ecoul său s-a stins aproape imediat.

Lucru foarte semnificativ în sine, dar cel mai interesant fenomen notat de strategii Kremlinului – a fost că întreaga comunitate a Occidentului democratic şi revoltat nu a ştiut, nu a vrut şi nici nu a putut să reacţioneze la momentul realmente decisiv, cel mai important, adică organizarea de către forţele pro-ruseşti din Crimeea a unui referendum desfăşurat în prezenţa şi sub supravegherea „omuleţilor verzi”, adunare formală de voturi pentru a confirma o decizie deja cunoscută, cererea de ca zona să fie integrată în teritoriul naţional al Federaţiei Ruse. Putea să fie un eveniment singular dar n-a fost să fie deoarece, pe fond, încă din acel moment, cei care ascultau cu atenţie discursurile de politică externă şi analizele geo-strategice prezentate de strategii ruşi, sesizau că se montau deja mecanismele practice ale unei mişcări infinit mai importante deoarece mai extinse şi răspunzând construcţii noii Rusii care, în etape succesive, să-şi recupereze teritorii strategice din ce în ce mai importante. Totul, repet, bazat pe certitudinea că Occidentul, chiar dacă va protesta violent, chiar dacă va impune ceva sancţiuni care vor durea economic şi financiar, nu se va putea niciodată mobiliza exemplar pentru a avea o reacţie unitară, minat în profunzime de diviziuni interne care, iată, se dovedesc extrem de importante, atât la nivelul UE cât şi al NATO. 

În consecinţă, Putin a decis declanşarea „operaţiunii militare speciale”, însoţind-o de un adevărat şi foarte complex război informaţional purtat în spaţiul virtual în scopul de a lansa informaţii cât mai diverse şi contradictorii asupra scopurilor sale finale. Astfel s-a născut legenda privind intenţia sa de invadare completă a Ucrainei, de schimbare cu forţa a guvernării de la Kiev şi, în paralel, poveştile despre boala cumplită de care suferă Putin şi care-i va aduce un sfârşit rapid, poate chiar grăbit de o lovitură de palat pe tipul celei organizate odinioară de lideri ai armatei împotriva lui Gorbaciov. Între timp, în teren, operaţiunea reală a fost – şi acum asta este pe cale de definitivare, o continuare şi o dezvoltare a scenariului aplicat odinioară în Crimeea.

Asta presupune că, deja, ca urmare a presiunii militare care a dat roadele necesare, ruşii lansează în viteză etapa a doua a operaţiunii: încep procedurile administrative de preluare efectivă a teritoriilor strategice cucerite. Începând cu cele în care a fost deja instalată o administraţie pro-rusă, adică oblasturile strategice Herson şi Zaporojie. Putin a semnat deja, miercuri, decretul care permite ca locuitorii din cele două regiuni să poată beneficia de un proces de înregistrare administrativă” pe repede-înainte” în vederea obţinerii cetăţeniei ruseşti şi paşaportului Federaţiei Ruse. Este o etapă poate deloc spectaculoasă pentru cei care urmăresc sportul naţional care-i implică cu demonstraţii la hartă pe incredibil de mulţii noştri generali pe cât de pensionari, pe atât de regeşte plătiţi. Dar etapa administrativă (sub comanda armatei ruse) este un pas esenţial în procesul de rusificare a zonelor cucerite, cele care permit securizarea coridorului terestru cu Crimeea ocupată în 2014. Este extinsă acum exact aceeaşi schemă aplicată rezidenţilor din zonele controlate de separatiştii din regiune Doneţk şi Lugansk pentru care Moscova a eliberat începând din 2019 aproximativ 800.000 de paşapoarte.

Scenariul se extinde din moment ce Kiril Stremusov, adjunctul şefului administraţiei militaro-civile din Herson, aflată sub tutela armatei ruse, a declarat pe o înregistrate video că va cere Preşedintelui Putin să fie de acord să admită încorporarea oficială a regiunii Herson în Federaţia Rusă până la finele anului viitor, „şi nu va avea loc niciun fel de referendum pentru asta” dar, spunea el pentru Reuters, va exista un vot al populaţiei în acest sens. „În timp, adăuga el – vom abandona complet dolarul american, vom abandona complet moneda naţională ucraineană hrivna dependentă de dolar şi vom adopta sistemul bazat pe rublă, exact aşa cum au făcut-o cei din Crimeea”. Este exact desfăşurarea evenimentelor pe care o estima Anderei Turceak, liderul partidului prezidenţial „Rusia Unită”, susţinătorul oficial al lui Putin la Moscova, atunci când, pe 6 mai, aflat în vizită la Herson, estima că Rusia va rămâne în regiune „pentru totdeauna”.

Speranţa ruşilor este legată de faptul că, în continuare, diviziunile interne foarte serioase din cadrul alianţelor occidentale, urgenţele economice foarte sensibile şi care ameninţă să se transforme în crize sociale reale, se vor transforma în factori de presiune care să facă acceptabile propunerile de tipul „pace contra teritorii”. Exact cum s-a petrecut în cazul Crimeii.

Ar mai exista atunci doar o singură întrebare, cea legată despre posibilitatea ca următoarea etapă să fie Transnistria, cu perspectiva certă de închidere a ceea ce este acum zona de litoral a Ucrainei către Marea de Azov şi Marea Neagră. Cu toate consecinţele strategice ce vor deriva din această situaţie.