Sărăcia în Uniunea Europeană: impactul social al crizei economice

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Vă invit să lecturaţi documentul cu acelaşi titlu realizat de Parlamentul European şi difuzat pe 18 februarie 2013, analiză extrem de completă, realistă şi foarte severă asupra consecinţelor deosebit de grave pe care actuala criză economică, financiară, socială, combinată cu o politică de supra-austeritate, le-a produs asupra populaţiei continentului nostru.

Documentul „Sărăcia în Uniunea Europeană”: impactul social al crizei economice.

Este util să citiţi această analiză acum, la câteva zile înainte de deschiderea lucrărilor Summitului UE unde este de aşteptat ca pe agendă să se regăsească o discuţie extrem de neplăcută, cea asupra consecinţelor politice ale acestui impact enorm şi care nu încetează se se dezvolte.

Criza economică are un impact social asupra condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor europeni, numeroşi fiind cei care suferă de pe urma sărăciei şi excluziunii sociale. Consecinţele sunt severe atât în ce priveşte accesul la serviciile de bază, aşa cum ar fi sănătatea şi educaţia cât şi în ce priveşte accesul la piaţa muncii şi participarea socială. Se constată o recrudescenţă a cererilor de ajutor către băncile de alimente. Supraîndatorarea, existenţa persoanelor fără locuinţă fixă şi sărăcia infantilă sunt din ce în ce mai vizibile, în paralel cu apariţia noilor săraci”, cei proveniţi din clasa de mijloc, cea care a fost afectată din plin de criza europeană. Munca nu este o pavăză şi o garanţie împotriva sărăciei, contrar a ceea ce se crede îndeobşte. Muncitorii „săraci” au adesea slujbe precare şi salarii foarte mici, fiind unori în situaţia de a nu avea locuinţă. Asociaţiile caritative sunt din ce în ce mai des solicitate pentru a le veni acestora în ajutor, precum şi unui număr mereu în creştere de tineri, persoane în vârstă, emigranţi sau femei şi familii cu copii aflate în dificultate.

Documentul Parlamentului European

Se  precizează că nu există o definiţie unanim acceptată a sărăciei dar, în accepţiunea UE, persoanele sărace sunt „cele ale căror resurse (materiale, culturale şi sociale) sunt atât de scăzute încât sunt excluse din nivelul de viaţă minim acceptabil din ţara membră UE în care trăiesc”, folosind trei indictori de referinţă.

Primul este sărăcia monetară, relativ prin raportarea la distribuţia bunurilor sau absolut prin raportarea la un coş de bunuri şi servicii fundamentale, actualizat în funcţie de costul vieţii.

Ca atare, la nivelul UE, sunt considerate sărace persoanele ale căror venituri sunt inferioare procentului de 60% din venitul mediu naţional. România, Bulgaria, Spania şi Grecia sunt ţările cu procentul de sărăcie monetară cel mai ridicat (între 21 şi 22%) , în timp ce Republica Cehă, Austria, Danemarca şi Slovacia prezintă procentajul cel mai scăzut, cu o medie de 16,9% la nivelul anului 2011.

Al doilea criteriu este cel al intensităţii muncii (timpul real alocat unei activităţi productive faţă de perioada în care, teoretic, ar fi putut munci), iar al treilea criteriu este dat de existenţa privaţiunilor materiale severe. La nivelul anului 2011, 37,7 % dintre cetăţenii europeni erau în imposibilitatea de a petrece o săptămână de vacanţă în afara domiciliului, 8,8% aveau restanţe la facturile curente (gaz, electricitate, apă) şi 37,5% nu puteau face faţă unor cheltuieli neprevăzute.

Conform datelor oferite de EUROSTAT, la nivelul anului 2011, la nivelul UE, erau ameninţate de sărăcie 119,6 milioane de persoane, adică 24,2% din populaţie… Cele mai mari procentaje de persoane ameninţate de sărăcie se regăsesc în Bulgaria (49%), România şi Letonia (40% fiecare), Lituania (33%), Grecia şi Ungaria (31%), iar cele mai scăzute în Republica Cehă (15%), Suedia şi Olanda (16%) şi în Austria şi Luxemburg (17%)… 25 de milioane de copii europeni sunt ameninţaţi de riscul excluderii sociale. Unii părăsesc şcoala pentru a munci şi ajuta părinţii, mai ales în zonele lovite din greu de criză. Copiii prezintă un risc crescut de sărăcie în raport cu restul populaţiei (26,9% faţă de 24,3% pentru cei între 18-24 de ani). Ţările nordice prezintă procentajul cel mai scăzut (cu o medie de 16% pentru Finlanda, Suedia şi Danemarca), iar cele mai ridicate se observă în Bulgaria, România, Letonia şi Ungaria (între 40 şi 50%).

Documentul Parlamentului European

De remarcat faptul că aceste constatări sunt bazate pe cifrele statistice ale anului 2011, iar efectele sociale ale crizei, deja atunci dramatice, nu au încetat să se amplifice, mai ales prin extinderea şomajului în rândul tineretului, fenomen care a depăşit cu mult cotele de alarmă în Spania sau Grecia.

Există soluţii reale pe plan european? De răspunsul foarte rapid la această întrebare depinde păstrarea echilibrului şi păcii sociale în multe ţări de pe continentul nostru, iar timpul rămas pare să fie din ce în ce mai scurt.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite