Rusia a atacat alegerile europarlamentare pentru a stimula diviziunile şi a ajuta populiştii

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Vladimir Putin FOTO EPA-EFE / Maxim Shipenkov
Vladimir Putin FOTO EPA-EFE / Maxim Shipenkov

Cu două săptămâni înaintea alegerilor europarlamentare, au apărut rapoarte de parcurs privind interferenţa Rusiei în aceste alegeri.

Rezultatele studiilor ale multiplelor instituţii care se ocupă cu aceste aspecte au relevat nu numai îndărătnicia şi încăpăţânarea Rusiei de a continua aceste, practici, chiar dacă a fost expusă public, dar şi tacticile şi obiectivele Rusiei în aceste demersuri: crearea şi adâncirea rupturilor din cadrul UE, ponegrirea şi distrugerea legitimităţii, dacă se poate a credibilităţii instituţiilor europene şi naţionale în statele europene, subminarea instituţiilor europene şi naţionale în raport cu statele şi cetăţenii, dar în primul rând, crearea de instrumente alternative pentru alterarea, dirijarea şi influenţarea deciziilor la nivel strategic în statele membre UE.

Unanimitate în toate monitorizările pentru combaterea atacurilor informaţionale: Rusia atacă alegerile europarlamentare

Astfel, The Daily Beast, Advance Democracy al lui Daniel Jones, grupul italian pro-democratic Avaaz, SafeGuard Cyber, Atlantic Council, Alexander Sängerlaub, şi proiectul anti-dezinformare german Stiftung Neue Verantwortung, Andrew Foxall şi grupul de studii pentru Russia şi Eurasia al Henry Jackson Society, Kristine Berzina şi Alliance for Securing Democracy, International Institute for Democracy and Electoral Assistance, toate au efectuat studii şi monitorizări care subliniază fără dubii ingerinţa Rusiei în alegerile europarlamentare ţară cu ţară. Cu particularităţile fiecăreia, dar urmărind agenda sa generală, lesne de identificat, după liniile citate mai sus.

Rezultatele studiilor ale multiplelor instituţii care se ocupă cu aceste aspecte au relevat nu numai îndărătnicia şi încăpăţânarea Rusiei de a continua aceste, practici, chiar dacă a fost expusă public, dar şi tacticile şi obiectivele Rusiei în aceste demersuri.

De altfel, DPA a subliniat, citând sursele din serviciile de intelligence europene, rapoartele de progres ce subliniază acelaşi lucru, chiar dacă Rusia neagă orice interes sau ingerinţă în alegerile europarlamentare. Doar statele europene nu au ajuns la nivelul ca, politic, să acuze Rusia de imixtiuni în alegerile europarlamentare aşa cum a făcut-o Statele Unite până la preluarea mandatului de către preşedintele Donald Trump, cum a demonstrat-o raportul Muller şi condamnările aferente în cazul alegerilor americane.

Dificultatea cea mai mare din toate aceste rapoarte vine din separarea clară între acţiunile directe ale Federaţiei Ruse şi alte categorii de campanii. Campaniile Rusiei vizează partidele clasice, susţin extremele stânga şi dreapta, partidele populiste, anti-sistem, naţionaliste şi de extremă dreapta, în fiecare ţară, dar cel mai adesea confuzia şi divergenţele la nivel european, fiind identificate grupuri ruse care întreţin şi stânga, şi dreapta şi creează confruntarea pentru a submina alegerile, sau atacă partidele clasice şi promovează campanii pentru a ţine alegătorii acasă, a delegitima rezultatul votului la alegerile europarlamentare pentru că „alegerile europarlamentare nu contează“. Confuzie, ambiguitate, susţinerea diferenţelor şi divergenţelor şi compromiterea instituţiilor europene sunt principalele ţinte, împreună cu promovarea partidelor anti-europene şi eurosceptice.

Trei acţiuni suprapuse şi deseori interdependente: războiul informaţional rus, campanii ilegale ale populiştilor şi propaganda genuină din Campania electorală

Dar campaniile Rusiei se suprapun cu cele ale partidelor de extremă dreaptă şi anti-sistem însele - şi aceste campanii ilegale, după cum o demonstrează rapoartele Facebook şi ale instituţiilor citate – dar şi cu campanii genuine, naturale, legale şi legitime, de rivalitate politică, ce fac parte din perioada electorală şi sunt purtate în spaţiul legal şi corect. Separarea acestor trei categorii, care lucrează practic cu aceleaşi intrumente, este extreme de dificilă, de unde imposibilitatea expunerii depline a activităţii agresive a Rusiei la nivel cibernetic, cea care nu ţine de hacking.

În plus, Moscova promovează mesaje şi conţinut genuin şi legitim care se află déjà pe piaţă, la alegerea sa, fapt mai simplu decât bătălia pe generarea de coţinut în războiul informaţional. Şi aceasta este o noutate a campaniei, ca şi utilizarea de către partide de extremă dreapta, populiste sau antisistem a metodelor, serverelor şi a programelor pe care le-au folosit APT 28 şi APT 29, grupurile de hackeri ale serviciului militar rus GRU şi a celui extern rus SVR în spargerea serverelor Comitetului Naţional Democrat, în timpul alegerilor din SUA, în 2016.

Există cazuri când site-uri autentice şi legitime folosesc acelaşi server, metode şi instrumente ca perechile sau clonele lor de dezinformare, cum e cazul Lega din Italia. Salvini respinge însă ideea că ar sta în spatele ambelor sau că Rusia ar prijini ambele categorii, susţinând doar că proprietarul serverelor e acelaşi.

Imagine indisponibilă

120 milioane de europeni ţinte ale atacurilor informaţionale ale Rusiei în alegerile europarlamentare

Evaluările actuale, pe baza audienţei ştirilor şi conţinuturilor ruse, arată că mesajele otrăvite au ajuns la cel puţin jumătate dintre cetăţenii europeni, estimaţi a fi 240 de milioane: în Italia au fost identificate peste 100 pagini false coordonate pentru a multiplica mesajele cauzelor populiste, reţeaua având 18 milioane de urmăritori şi 23 milioane de interacţiuni ale utilizatorilor, în timp ce reţeaua de securitate Facebook şi central sa nouă de la Dublin, pentru coordonarea în timpul alegerilor europene, a eliminat peste 2,8 milioane conturi false şi reţele ce multiplicau dezinformarea şi care ţinteau Europa.

În Spania, chiar înaintea alegerilor, au fost blocate conturile de extremă dreapta cu peste 1,7 milioane de utilizatori, ce difuzau poze fake cu un candidat cu salutul lui Hitler sau informaţia că premierul Sanchez a fot de acord cu independenţa Cataluniei. Iar problema vine de la cele 24 limbi oficiale din cele 28 state europene unde se desfăşoară alegerile, o sarcină grea pentru UE, mai ales că Facebook are mai mulţi utilizatori în Europa decât în SUA.

Pentru fiecare conturi sau operaţiuni de dezinformare descoperite, există între 3 şi 5 altele care nu sunt identificate.

Peste toate, ca să fie şi mai complicat, există şi site-uri care diseminează articole cu materiale exagerate sau părtinitoare, care stârnesc scandaluri şi inflamează spiritele, dar care nu intră nici în spaţiul discriminării, nici în cel al falsurilor evidente, nici al injuriilor sau limbajului urii, aşa încât libertatea cuvântului pentru a fi garantată, ele rămân în spaţiul virtual. Zonele de gri ale spaţiilor de fake news şi dezinformare care nu prezintă mărci evidente de campanii dirijate nu pot fi şterse, iar orice greşeală contestată trebuie reparată şi conturile restabilite.

Pentru fiecare conturi sau operaţiuni de dezinformare descoperite, există între 3 şi 5 altele care nu sunt identificate, iar fenomenul creşte ca amploare şi impact dincolo de Brexit, alegerile americane sau alterarea conţinutului în alegeri naţionale la nivelul unor state europene care s-au desfăşurat ulterior.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite