Românii din Marea Britanie, captivii crizei Brexit

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ieşirea abruptă din UE, fără un acord, i-ar afecta grav pe cei peste 400.000 de români aflaţi pe teritoriul Marii Britanii, a doua mare comunitate de cetăţeni europeni din regat după cei polonezi
Ieşirea abruptă din UE, fără un acord, i-ar afecta grav pe cei peste 400.000 de români aflaţi pe teritoriul Marii Britanii, a doua mare comunitate de cetăţeni europeni din regat după cei polonezi

Numai în pielea Theresei May să nu fi fost în această săptămână. Cinci miniştri au demisionat din guvernul său, după anunţarea Acordului cu UE privind Brexit. Au urmat trei ore în Camera Comunelor sub tirul tuturor taberelor politice. Unul din liderii partidului prim-ministrului, Conservator, a iniţiat procedura moţiunii de cenzură. Miza este răsturnarea cabinetului înaintea votului din Parlament, în decembrie, privind Acordul cu UE.

E nevoie ca 48 din cei 315 deputaţi conservatori să se pronunţe în favoarea căderii guvernului. Scenariul este probabil, în condiţiile în care numai 19% din britanici susţin acordul semnat.

Ce s-ar întâmpla în varianta înlocuirii guvernului? Adepţii unui Brexit dur preferă o ieşire brutală din Uniunea Europeană, fără acord, chiar dacă ar fi haotică prin consecinţe. Actualii miniştri avertizează, între altele, asupra riscului unei penurii de medicamente şi alimente ori, în cazul Irlandei de Nord, de energie, dacă Regatul Unit se va trezi rupt complet de continent după 29 martie 2019, data prevăzută pentru divorţ.

Părăsirea UE prin trântirea uşii i-ar afecta grav şi pe cei peste 400.000 de români aflaţi pe teritoriul Marii Britanii, a doua mare comunitate de cetăţeni europeni după polonezi. Conform acordului semnat marţi, după ieşirea din UE ar urma o perioadă de tranziţie, până la 31 decembrie 2020, apoi, de la 1 ianuarie 2021, ar intra în vigoare uniunea vamală UE-Regatul Unit. Perioada de tranziţie se poate, însă, prelungi până la încheierea acordului privind uniunea vamală, în cazul previzibil al unor negocieri dificile.

Conform Ministerului român al Afacerilor Externe, acordul limitează consecinţele negative pentru românii din Marea Britanie. Concret, „Acordul de retragere va garanta protejarea drepturilor tuturor cetăţenilor români stabiliţi în Marea Britanie înainte de 31 decembrie 2020. Aceştia vor putea continua să lucreze, să locuiască şi să studieze în Marea Britanie în baza obţinerii unui nou statut special”a precizat MAE.

Principalele temeri ale celor 3 milioane de cetăţeni europeni non-britanici care trăiesc dincolo de Canalul Mânecii sunt legate, conform unui sondaj, de protecţia socială, de puterea de cumpărare şi de fiscalitate. Un exemplu: în ultimii doi ani, lira sterlină s-a devalorizat cu 20% în faţa euro şi a dolarului american. Incertitudinea planează şi asupra viitorului milionului de britanici care se află în alte state din UE.

Dezolanta lecţie britanică despre consecinţele populismului antieuropean continuă să facă victime.

În această săptămână, Comisia Europeană a dat publicităţii un comunicat privind direcţiile în care lucrează pentru eventualitatea unui Brexit fără acord. Varianta este luată serios în calcul, în condiţiile în care majoritatea parlamentară de la Londra este ameninţată nu doar de conservatorii radicali şi de opoziţia laburistă, ci şi de micul partid unionist nord-irlandez de ai cărui zece deputaţi depindea majoritatea pe care se baza guvernul May. Aceştia au anunţat că vor vota contra acordului şi au pus problema înlocuirii prim-ministrului.

Ce deranjează, însă, la Acordul de retragere agreat de cele două părţi, după 17 luni de negocieri? Cele 585 de pagini ale documentului au reuşit să-i nemulţumească atât pe adepţii ieşirii din UE, cât şi pe partizanii rămânerii în Uniune. Pentru că Marea Britanie ar urma, conform compromisului convenit, să plece doar cu un picior din UE şi să rămână cu celălalt înăuntru.

Tabăra pro-Brexit critică vehement faptul că Regatul Unit ar urma, în viziunea Theresei May, să rămână în piaţa unică, în uniunea vamală şi sub controlul Curţii de Justiţie a UE. Spre exemplu, produsele britanice ar urma să respecte în continuare standardele europene. Într-adevăr, aceste aspecte încalcă „liniile roşii” promise iniţial de şefa guvernului. Liderul campaniei pro-Brexit, Boris Johnson, a rezumat astfel perspectiva ţării lui: „un stat vasal”.

De cealaltă parte, tabăra pro-UE critică pierderea tuturor avantajelor care decurg încă din calitatea de stat membru. Marea Britanie ar urma să rămână integrată economic în UE, dar fără voce, fără dreptul de a se pronunţa asupra normelor ce i se vor aplica. De ce n-ar rămâne atunci membru cu drepturi depline? „E o capitulare”, a sintetizat fostul premier Tony Blair. Pro-europenii şi-au intensificat eforturile pentru a impune organizarea un nou referendum – soluţie respinsă, însă, atât de conservatori, cât şi de liderul laburist, Jeremy Corbyn, care-şi doreşte alegeri anticipate.

Acordul accentuează şi clivajul naţional. Scoţienii sunt revoltaţi că Irlanda de Nord va beneficia de un regim special, pentru a se evita revenirea la frontiera cu Republica Irlanda. Irlanda de Nord ar urma să rămână în piaţa unică europeană şi după perioada de tranziţie, când restul Marii Britanii se va afla doar într-o uniune vamală. Şi-ar dori un statut similar nord-irlandezilor şi scoţienii, care, la referendumul din 2016, au votat în proporţie de 82% împotriva Brexit.

„Voi merge până la capăt”, a asigurat Theresa May. Destinul ei politic depinde acum de Parlamentul britanic. Şi, de asemenea, viitorul multora, inclusiv a aproape jumătate de milion de români. Cert e că dezolanta lecţie britanică despre consecinţele populismului antieuropean va continua să facă victime.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite