România sub inundaţii: trebuie să cerem ajutorul Europei!

Uniunea europeană deţine un instrument financiar special, Fondul european de solidaritate, prin care poate susţine statele membre în cazul unor pagube mari provocate de dezastre naturale. E suficient ca echipa guvernamentală să pregătească un dosar bun în care să explice valoarea pagubelor şi întinderea lor şi să transmită cererea în maxim 12 săptămâni de la declanşarea catastrofei.

În 2019 şi 2020 am susţinut în Comisia de Bugete din Parlamentului European acordarea unor despăgubiri băneşti pentru pagubele cauzate de dezastre naturale, inclusiv de inundaţii, în mai multe ţări, printre care şi România. Italia a beneficiat de cele mai substanţiale ajutoare pentru că din păcate s-a confruntat cu situaţii dezastruoase. Pe de altă parte, am constatat că executivul italian ştie foarte bine să prezinte un dosar către Comisia europeană pentru a solicita transferuri din Fondul european de solidaritate.

La pregătirea documentaţiei, România a avut până acum dificultăţi, după cum arată şi Comisia europeană într-un raport pe acest subiect. Oficialii români se plâng că aplicaţia este prea complexă şi necesită o evaluare extrem de precisă. Colectarea datelor de la o multitudine de instituţii cu atribuţii în domeniu (prefecturi, ministere, etc.) nu este nici pe departe punctul nostru forte. Nu dispunem nici de o metodologie unitară de evaluare a pagubelor, de multe ori fiind folosite valori neactualizate, de exemplu pentru a estima valoarea infrastructurii locale deteriorate. 

Diagnosticul Comisiei europene este clar: guvernul român are tendinţa să supraevalueze pagubele cauzate terenurilor agricole sau pădurilor şi să subevalueze celelalte tipuri de pagube. 

Aceste dificultăţi în întocmirea documentaţiei au consecinţe directe asupra sumelor care ne sunt alocate. Cu atât mai gravă este o evaluare deficitară cu cât pragul pentru declanşarea procedurii din Fondul european de solidaritate este ridicat pentru România şi a ajuns în 2020 la 1,1 miliarde de euro. Pragul impune ca pagubele să depăşească 0,6% din Venitul Naţional Brut. Pentru ţările mari, precum Italia, acest prag al pagubelor este plafonat la 3,6 miliarde, fiind mult mai uşor de atins. Avem însă şi posibilitatea încadrării pagubelor la nivel regional. Pentru România, pagubele estimate trebuie să depăşească praguri între 200 şi 330 de milioane de euro în funcţie de regiune, excepţie face doar regiunea de dezvoltare Ilfov-Bucureşti pentru care pragul este mult mai mare de 758 de milioane.

În cazul în care dezastrul natural se referă la mai multe regiuni de tip NUTS 2, deci regiunile de dezvoltare din România, pragul se aplică PIB-ului mediu al acestor regiuni, ponderat în funcţie de valoarea pagubelor totale din fiecare regiune. Este cazul din acest moment când avem inundaţii care afectează localităţi şi din regiunea Centru, Vest sau Nord-Est. Având în vedere dispersia mare a pagubelor trebuie analizat dacă nu e mai avantajoasă în situaţia actuală cererea de tip naţional. 

E bine de ştiut că au existat solicitări înaintate de state membre în care pagubele înregistrate nu atingeau pragul minim şi pe care Comisia europeană le-a luat totuşi în considerare. Ajutorul în acest caz a fost însă mai mic, doar 2,5% din cuantumul total al prejudiciilor.

În ciuda dezavantajului menţionat privind pragul ridicat pentru pagube şi a dificultăţilor în întocmirea dosarului, România se numără printre principalii beneficiari ai Fondului european de solidaritate, chiar dacă se află mult în spatele Italiei. În perioada 2005-2020, din acest fond nerambursabil, România a primit 127 milioane de euro ca sprijin în principal în urma unor inundaţii, fără a lua în calcul solicitările din criza COVID. 

În situaţia actuală, guvernul român s-a axat deocamdată pe acordarea unor ajutoare de urgenţă în valoare de 5 milioane RON pentru sprijinirea persoanelor afectate de inundaţii, ale căror locuinţe au fost avariate parţial sau în totalitate. Banii provin din creditele bugetare aprobate cu această destinaţie din bugetul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale pentru anul 2020. Deşi sumele pentru despăgibiri sunt mai mari decât cele acordate anul trecut,  în continuare ele sunt ridicol de mici. Spre exemplu, în cazul în care o locuinţă a fost afectată în proporţie de peste 75%,  ajutorul maxim este de 4000 de lei.  În cazul în care locuinţa este asigurată prin sistemul obligatoriu de asigurări împotriva dezastrelor naturale (PAD) suma maximă acordată  este de 20.000 de euro. Desigur, preţul unei case, confortul şi siguranţa unei familii care întâmpină astfel de greutăţi sunt de departe mult mai costisitoare. 

Creditul bugetar alocat de Guvern nu acoperă deloc pagubele create bunurilor comune: poduri dărâmate, drumuri naţionale acoperite de nămol care necesită intervenţii, diguri rupte care necesită refacerea, sute de hectare şi recolte compromise, accidente la construcţii hidrotehnice, etc. Pentru aceste pagube, guvernul trebuie să solicite sprijinul european. Cât mai repede şi cât mai eficient.