România se află inclusă în această proiecţie a Califatului pe care Statul Islamic o difuzează acum pe toate reţelele sale de propagandă, incredibil de multe, bine realizate tehnic, alimentate cu resurse financiare. 

Ameninţarea există.

Ameninţarea este în plină dezvoltare, odată cu extinderea acţiunilor grupărilor deja membre ale organizaţiei sau ale celor care doresc să-şi dovedească valoare pentru a avea onoarea de a se afilia oficial mişcării.

Ameninţarea se conturează pe măsură ce este din ce în ce mai evidentă tendinţa de mondializare a Califatului, în acord cu declaraţiile iniţiale de principii, exportând conflictele în toate zonele geografice considerate de interes direct. Adică cele care, la un moment dat în istorie, au aparţinut sau au depins, ca stat vasal, de cele două mari califate care dau glorie memoriei Islamului: cel al omeizilor şi abasizilor.

Pentru necesara aducere aminte, iată-le conturul istoric în momentul în care erau realmente forţele supreme pe arii geografice enorme şi se constituiau în polul de referinţă pentru această parte a lumii:


Califatul Omeiad  în sec VII (avea o suprafaţă de 14,9 milioane km patraţi)


Califatul Abasid la anul 820 – 11,1 milioane km pătraţi în comparaţie cu celelalte sisteme de putere ale timpului său

Iar acum, din nou, harta revendicărilor de azi, a unei proiecţii de putere care pleacă de la ideea refacerii spaţiului de maximă extensie a celor două Califate combinate, având în plus - şi aici mare atenţie – o gândire suplimentară pentru introducerea în ecuaţie a unei părţi a spaţiului european: pe de o parte Peninsula Iberică, apoi întreg spaţiul Balcanilor, conform hărţii de ocupaţie şi vasalitate a Imperiului Otoman la apogeul său.

Proiectul nu este deloc teoretic, nu este nicidecum un rezultat al vreunui war game care, pe undeva, ar fi mers prost sau şi-a depăşit parametrii iniţali. Este unul perfect funcţional, foarte bine conceput pe etape succesive de extensie şi dezvoltare. Răspunde foarte bine unui motto, cel ales de Statul Islamic « باقية وتتمدد »Bāqiyah wa-Tatamaddad (Rămânem şi ne extindem).

Vorbe? Simple vorbe? Iată proba că vorbesc serios, harta coflictelor deschide în acest moment pentru implementarea Califatului – observaţi începutul suprapunerii hărţilor, cu un adaos necesar înspre a doua, aceea a CALIFATULUI GLOBAL, etapă care va începe să se contureze din ce în ce mai precis în sud-estul asiatic şi va vrea să meargă mai departe, spre continentul american:



Deocamdată, conform propriilor declaraţii ale oficialilor Statului Islamic, dar şi a rapoartelor agregate ale mai multor servicii de informaţii externe, la nivelul lunii februarie 2015, organizaţia Statul Islamic controlează 24 de provincii din Irak, Libia, Egipt, Arabia Saudită, Yemen, Algeria, Afganistan şi Pakistan, fiind în controlul parţial sau total al unor teritorii importante din Irak, Siria, Peninsula Sinai şi estul Libiei, plus acţiunile de forţă a controlului desfăşurate acum în Kenya, Maroc, Liban, Iordania, Turcia, Israel şi Palestina. Scopul desfăşurării de forţe şi acţiunilor ofensive din prima şi a doua fază a operaţiunilor Statului Islamic visează, în consecinţă, cucerirea şi consolidarea nucleului iniţial al Califatelor istorice. Care coincide cu  «zona zero» a puterii islamice, adică exact acel teritoriu care a fost împărţit artificial de către Marile Puteri după căderea Imperiului Otoman în termenii acordului Sykes-Picot:



Suprapuneţi, vă rog, harta acordului secret din 1916 cu cea din 15 martie 2015, raportul privind teritorii direct controlate de Statul Islamic în zona Orientului Mijlociu.. Interesante concluzii evidente, nu credeţi?


Zone aflate sub controlul direct al Statului Islamic (15 martie 2015)

Misiunea istorică de a restaura controlului asupra «nucleului teritorial al identităţii islamice» revine, istoric, CALIFULUI, instituţie esenţială a lumii musulmane care este asumată de cel recunoscut ca succesorul pe linie directă al Profetului Mahomed cu îndatorirea supremă de a «salvgrada religia şi a conduce destinele comunităţii terestre». În epoca modernă, după abolirea Califatului Otoman în 1924, termenul de «Califat» a devenit sinonim cu cel de «Stat Islamic».

Iată care est, în acest moment, puterea reală a organizaţiei Statul Islamic:

Groups Pledging Allegiance (Organizaţiile teroriste care promit credinţă lui ISIS):

 

COUNTRY

DATE

GROUP

Afghanistan

Oct 6, 2014

Ansar Tawhid in the Land of Hind  

Afghanistan

Sep 27, 2014

Tawhid Battalion

Afghanistan Pakistan

Feb 2, 2015

Khorasan Province

Algeria

Sep 10, 2014

Junda al-Khilafah in the Land of Algeria

Egypt

Sep 23, 2014

Junda al-Khilafah in the Land of Kinana

Egypt

Nov 9, 2014

Sinai Province (formerly Ansar Beit al-Maqdis)

Indonesia

Jul 2, 2014

Mujahideen Indonesia Timor (Mujahideen East Indonesia)

Indonesia

Aug 4, 2014

Abu Bakr Bashir

Iraq

Jul 29, 2014

Ansar al-Islam (Members)

Iraq

Feb 18, 2015

al-Jazeera Province

Libya

Nov 10, 2014

Tripoli Province

Libya

Nov 10, 2014

Fezzan Province

Libya

Nov 10, 2014

Barqa Province

Nigeria

March 7, 2015

Boko Haram

Pakistan

Jul 10, 2014

Caliphate & Jihad Movement

Pakistan

Jul 11, 2014

Abtalul Islam Media

Palestine

Nov 10, 2014

Supporters of the Islamic State in Beit al-Maqdis

Philippines

Aug 13, 2014

Ansar al-Khilafah in the Philippines

Philippines

August, 2014

Bangasamoro Islamic Freedom Fighters

Saudi Arabia

Nov 10, 2014

Mujahideen of the Arabian Peninsula

Syria

Jun 30, 2014

Army of the Companions

Syria

Oct 2, 2014

Myriad Jihadi factions, Sunni tribes

Yemen

Nov 10, 2014

Supporters of the Islamic State in Yemen

Yemen

Feb 10, 2015

Dhamar governorate

Yemen

Feb 10, 2015

Sana’a governorate


Groups Offering Support (Organizaţiile teroriste care sprijină ISIS):
 

COUNTRY

DATE

GROUP

Afghanistan Pakistan

Sep 24, 2014

IMU

Nigeria

Jul 1, 2014

Boko Haram

Pakistan

Dec 5, 2014

Jamia Hafsa

 

Palestine

Oct 7, 2014

Mujahideen Shura Council in the Environs of Jerusalem

Philippines

Jun 25, 2014

Abu Sayyaf

Sahara

Jun 25, 2014

Division of AQIM-Central Region

Sudan

Jul 24, 2014

Al-Attasam belKetab wa al-Sunna

Tunisia

Sep 14, 2014

Uqba bin Nafi Battalion

 

Unde intervine România în ecuaţie?

Ameninţarea reală poate prinde formă în momentul în care organizaţia Statului Islamic reuşeşte să treacă de la acest nivel – atins de mai multe ori în istoria recentă de organizaţii teroriste diverse – la cel de formulă statală recunoscută. Fie chiar la nivel embrionar. Fie doar de unul sau de câţiva dintre actorii internaţionali. Mişcarea spre Europa ar putea să fie simultană cu o altă dechidere masivă de front, cea înspre Afganistan şi apoi, extrem de rapid, spre fostele republici sovietice din sud, de limbă şi cultură turcică.

Scopul ar fi cel de a obţine controlul pe Asia Centrală şi, prin aceasta, devenind un actor inconturnabil pentru oricare dintre participanţii (sau aspiiranţii) la stabilirea unor contracte pentru Drumul terestru chinez al mătăsii. Dar, exact în aceeaşi măsură, constituindu-se (aşa cum începe să facă deja) în factor major de blocaj (sau chiar de interzicere de acces într-o etapă următoare) pentru buna derulare a activităţilor proiectate de acest drum terestru al mătăsii. Dar şi, ca factor de destabilizare suplimentar, constituindu-se ca o presiune reală pe tot flancul de sud al Federaţiei Ruse (în mod tradiţional, deosebit de vulnerabil la conflicte interconfesionale) şi pe cel estic al Chinei (uigurii au arătat deja că sunt în pragul unei explozii comunitare pe bază religioasă).

Cap de pod

În acest sens, zona Europei de Est de care este interesat Statul Islamic este capătul ultim de contact pe drum terestru dar şi maritim, prin Mediterana şi Marea Neagră, înspre teritoriile din nord şi vest. Raţionament strategic, de şcoală, tip «creare de cap de pod» în succesiunea unor mişcări ofensive care urmează o logică implacabilă, cea bazată pe fanatismul unei dempnstraţii de forţă bazate pe legătura ridicată la rang de principiu vital «teritoiru-legătură de sânge».

Putem fi afectaţi?

Da, în măsura în care acest tip de presiune conflictuală se va considera că a venit într-adevăr momentul să se apropie de Balcani (unde deja au baze de antrenament, depozite de munitţii, folosesc de decenii rute alternative de transport) şi vor vrea să treacă la operaţiuni de «sigilare» a teritoriului. Sau, de ce nu, să se contecteze cu detaşamentele avansate din Cecenia sau din Ucraina...perspectivă ce se poate articula şi pe pretexele oferite de activităţile partidelor extremiste, adesea finanţate chiar de Statul Islamic, prin proxy, pentru a crea un climat de confuzie şi violenţă.

În fine, mare atenţie şi la posibilitatea conexării zonelor de conflict tocmai ca rezultat al suprapunerii zonelor de margine ale hărţilor de putere strategice, căci ce este periferia decât o zonă potenţial conflictuală pentru controlul drumurilor care intră şi ies din acest teritoriu.

În World Affairs (octombrie 2014) apărea o poezie semnată de Bosnic, liderul mişcării wahabite bosniace, acum versurile unui cântec postat pe YouTube. Citiţi şi veţi înţelege poate mai bine ce este Califatul, sub ai cărui copaci în floare am putea sta cu toţii în această parte a noastră de lume:

The beautiful jihad has risen over Bosnia

And the Bosnian started calling “Allah Akbar” and praying

America had better know I am performing dawah

God willing, it will be destroyed to its foundations

If you try to harm the mujahedin once more, oh infidels,

Our Taliban brothers will come from all over,

And they will sentence you with their swords.

America and all the other tyrants had better know

That all the Muslims are now like the Taliban,

Jihad, Jihad, oh Allah, will be the redemption of the believers.

Allah Akbar. Allah is my Lord.

Listen, all my brothers, believers from all the world,

With explosives on our chests we pave the way to Paradise.

Ameninţarea este cum nu se poate mai corect exprimată şi se află, de acum, nu la porţile Europei, ci în inima sa, deja implantată şi gata să fie materializată prin singura formulă credibilă, teroarea. Suntem pe hartă.

Suntem ţintă potenţială şi pe această hartă strategică. Nu vă faceţi niciun fel de iluzii că n-ar fi aşa...