România câştigă prin logica normalităţii

Aşa cum anunţam în urmă cu două săptămâni, George Pufan, după nominalizarea reuşită în urma prestaţiei sale în faţa Comisiei de buget a Parlamentului European, avea toate şansele unei confirmări de către Plenul Parlamentului European. Ceea ce s-a şi întâmplat azi, cu un vot de 334 la 290.

Încercam să aplic logica normalităţii, în opinia mea tulburată serios în momentul audierilor de atitudinea doamnei Monica Macovei care, vă reamintesc, chiar în timpul şedinţei, împărţea colegilor săi euro-parlamentari materiale împotriva candidatului român. Şi atunci, dar şi după aceea, am recepţionat mesaje care au dezaprobat profund acest tip de lobby, neobişnuit la acest nivel al politicii europene.

Logica normalităţii, cea în care este pe cale să intre România aflată în acest moment la prima dintre marile numiri pe posturi de vârf în structurile europene, spune, cel puţin aici la Bruxelles, că doar negocierile politice anterioare produc un rezultat de vot absolut previzibil. Iar când încep discuţiile, ele se poartă asupra unui candidat propus de o ţară, prin acordul forţelor politice, fie şi numai pentru că, în noua postură europeană, personajul reprezintă ţară şi nu o formaţiune politică sau alta.

Ce s-a întâmplat până acum (vezi suita de jocuri de culise purtate tot de români contra românilor care a dus la respingerea candidaturii lui Leonard Orban) este că, din momentul nominalizării, absolut toate canalele de comunicare din Bruxelles au fost umplute până la refuz de scrisori de delaţiune, rapoarte, demascări, toate bineînţeles bazate pe surse anonime, totul ducând înspre o ostilizare a grupurilor politice pe baza cererilor de ajutor ultimative ale europarlamentarilor români.  Împărţiţi nu în tabere adverse politic, ci în grupuri ostile gata în permanenţă de ieşit la lupta cu baioneta…Asta a fost descrierea exactă a atmosferei care a premers audierea lui George Pufan în Comisia de buget, asta s-a tot petrecut de atunci până acum, într-o încercare neizbutită de a unor români de a-şi convinge colegii parlamentari de cât de prost, incompetent, lichea şi aservit unor interese obscure ar fi candidatul României. N-au reuşit.

Dar, chiar dacă George Pufan a reuşit testul, România, îmi pare rău s-o spun, nu l-a trecut. Şi mi-e foarte teamă să am dreptate, dar urmează şi alte nominalizări, după europarlamentare va începe suita de zeci de posturi în vârful ierarhiei europene, începând cu postul de comisar….să nu cumva să credeţi că taberele româneşti care se bat la Bruxelles nu au început să şi vehiculeze nume de tipul “oroarea lor de candidat” versus “strălucitul nostru candidat ”, anunţându-se că există dosare, că se pregătesc dezvăluiri, că se vor pune la dispoziţie interceptări audio-video compromiţătoare. Nu credeţi? La ora care scriu, nu ştiu care sunt cele trei propuneri pe care România le va face pentru CEDO. După ce vor deveni publice, aşteptaţi-vă la  un ocean de lături în care vor fi aruncate cele trei personaje. Ajungând şi acestea la Strasbourg, în faţa Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, cu bagajul românesc tradiţional, cel care conţine din principiu bombele gata de detonare…Just in case…Şi iarăşi o vom începe de la capăt!