În acest moment situaţia în Republica Moldova se apropie de o mare criză social-politică. Contrar votului cetăţenilor de la sfârşitul anului trecut, PD şi PLDM au scos PL de la masa negocierilor şi se află în stadii avansate de discuţie cu Partidul Comuniştilor. Unul din liderii acestui din urmă partid anti-european şi anti-românesc, a afirmat că discuţiile chiar au fost încheiate, susţinerea fiind garantată, rămânând a fi discutate doar condiţiile în detaliu.

Relaţia dintre cele trei partide este în realitate una firească, producţie a agenturii ruse de la Chişinău. Atât PD cât şi PLDM, pretins a fi pro-europene (a se citi punctul de vedere al analistului Dan Dungaciu, cel mai bun specialist pe spaţiul est-european pe care îl are România), au rezultat din ruperi succesive din PCM. Liderii celor două partide au fost membri ai guvernului în timpul conducerii lui Voronin, ori Lupul(Marian) îşi schimbă blana dar nu şi năravul. Revenirea acum la aceeaşi formulară ce a guvernat ţara înainte de 2009, nu ne poate duce cu gândul decât la ruperea relaţiilor cu România. Vlad Filat şi-a făcut  averea prin privatizări frauduloase chiar în guvernarea comunistă, în timp ce Vlad Plahotniuc a făcut acelaşi lucru folosindu-se şi de controlul pe care îl avea asupra industriei de carburanţi.

Scoaterea PL de la masa negocierilor în favoarea comuniştilor, are o cauză precisă: menţinerea controlului asupra justiţiei. PL, singurul partid parlamentar pro-românesc şi unionist din Republica Moldova, a pus condiţia ca să nu existe control politic asupra justiţiei şi a propus aducerea unei conduceri din afara statului, aşa cum s-a întâmplat în Ucraina. În condiţiile în care Vladimir Filat, Vladimir Plahotniuc şi Vladimir Voronin şi-au făcut averea prin fraudarea statului Republica Moldova în urma unor privatizări  păguboase, este de înţeles necesitatea acestora de a menţine statul în afara Uniunii Europene şi fără o justiţie funcţională.

Ba mai mult, PL  a solicitat ca Republica Moldova să renunţe la neutralitatea ei, cerând a fi declarat articolul de neutralitate din constituţie ca fiind ne-constituţional, pentru simplul motiv că în perioada redactării statul se afla deja băgat într-un conflict armat cu Federaţia Rusă.  PL a insistat chiar pe o traiectorie NATO, de altfel singura care ar garanta intrarea în Uniunea Europeană, pentru că în Europa fără de NATO şi sistem de securitate la standarde nu este posibil.

Ori este ştiut că pretenţiile PL sunt chiar pretenţiile României. Nimeni nu cred că mai are vreun dubiu când se afirmă că PL a devenit acum Vocea României în Parlamentul Republicii Moldova.

Pretenţiile PL au fost catalogate drept absurde de către partenerii de discuţie.

De altfel, schimbarea de la Chişinău nu reprezintă în realitate nici o schimbare. Cât timp banii au fost pompaţi de la Bucureşti şi Bruxelles totul a mers strună, spunând una şi făcând alta. Acum, când exigenţele pe Justiţie au devenit clare şi se pun condiţii, cei trei Vladimir preferă ruperea relaţiilor cu Europa şi readucerea celui de al doilea stat în sfera de interese rusă, acolo unde nimeni nu cere Stat de Drept.

O altă ameninţare asupra oligarhiei politice este chiar pierderea controlului asupra statului. Ultimul recensământ a arătat în clar că procentul celor care îşi asumă identitatea românească este foarte mare în condiţii de democraţie şi liberă exprimare. Ori asta arăta încrederea crescută a populaţiei în România, atâta timp cât faptele sunt corect evidenţiate şi nu total prelucrate de agenţia sovietică de la Chişinău. Ruperea relaţiilor cu România devine deja o necesitate pentru păstrare controlului mafiot asupra statului, în condiţiile în care marea majoritate a cetăţenilor şi-a asumat deja prin limbă calitatea de a fi români(majoritatea a declarat la recensământ că vorbeşte limba română şi mai puţini limba moldovenească, o alegere geopolitică, cele două reprezentând acelaşi lucru).

Reacţia Europei la naşterea "coaliţiei monstruoase" a venit imediat. Preşedintele Klaus Johannis a refuzat să mai facă o vizită la Chişinău chiar în această perioadă,  în timp ce Polonia a tăiat o linie de finanţare de aproximativ 100 de milioane de euro. Ori acestea sunt măsurile imediate, următoarele urmând a fi anunţate de îndată ce coaliţia devine oficială. (vezi aici şi poziţia liderului PD asupra anulării vizitei: Situaţia din Republica Moldova este treaba Republicii Moldova...nu încercăm să identificăm o formulă de guvernare pentru Johannis).

Alianţa cu criminalii din 2009 este o primă etapă spre reorientarea politicii externe. Cel mai probabil, contrar voinţei poporului, politicienii moldoveni vor dori să ducă Republica Moldova spre zona de insecuritate a Federaţiei Ruse. În aceste condiţii este de aşteptat ca instabilitate socială de la Chişinău să crească, pe fondul nemulţumirii populaţiei faţă de aducerea comuniştilor la putere. Există posibilitatea repetării evenimentelor din 2009 dar şi a scenariului ucrainian, acolo unde Rusia a deturnat voinţa poporului prin intermediul factorului politic(Ianukovici nu a respectat alegerea pro-europeană a poporului ucrainian).

România trebuie în acest moment să îşi definească corect relaţiile cu Republica Moldova, un stat agresor asupra identităţii româneşti. Finanţările de orice fel trebuie duse direct către comunitate, urmând astfel modelul folosit de către Ungaria în România. Consolidarea statului Republica Moldova şi finanţarea acestuia nu mai trebuie să fie o prioritate, experienţa ultimilor 25 de ani arătând în clar că o soluţie politică nu este posibilă. Statul român trebuie să se folosească de orice prilej pentru a face lobby internaţional în favoarea apărării direcţiei pro-europene şi pro-româneşti aleasă de marea majoritate a cetăţenilor Republicii Moldova, chiar dacă aceasta este