Pe 8 septembrie 2012 guvernul sârb a adoptat o decizie prin care se stabilise un comitet organizator pentru exhumarea şi transferul rămăşiţelor pământeşti ale membrilor Casei Regale Karagheorghevici la Mausoleul Regal Oplenac, în apropierea Belgradului. În cazul rămăşiţelor pământeşti ale Reginei Maria a Iugoslaviei, înmormântată la cimitirul regal Frogmore din Windsor, a fost nevoie de o serie de consimţăminte, precum cel al Reginei Elisabeta II a Marii Britanii, a Principelui de Coroană Alexandru al Serbiei, a altor membri ai familiei sale, de cel al bisericii engleze care şi-a adus argumentarea potrivit legii din 1857 privind înmormântările, dar şi de  acordul Ministerului Justiţiei, fiind vorba de exhumare şi transfer în alt stat.

Permisiunea acordată de ministrul Justiţiei britanic a fost dată pe 11 aprilie 2013 cu precizarea ‘pentru a fi reînhumată la Mausoleul regal din Oplenac’. Chiar dacă o permisiune este acordată întotdeauna este nevoie de aplicarea legilor ecleziastice, fiind susţinute mormintele de familie, ele reflectând unitatea familiei. În cazul Reginei Maria a Iugoslaviei, înmormântată  în 1961 la cimitirul regal, nu a fost posibilă strămutarea până recent, chiar dacă familia sa a dorit, aşteptându-se o decizie favorabilă din partea guvernului Serbiei. Pe 26 aprilie a fost deshumată urmând ca duminică 26 mai să fie reînhumată în Mausoleul Regal Oplenac. Despre Regina Maria a Iugoslaviei se cunosc puţine lucruri şi de aceea m-am gândit să vă scriu un articol informativ. O personalitate modestă, Mignon la 22 de ani a devenit Regina Consoartă a Regelui Alexandru I al Iugoslaviei[i], de atunci destinul ei s-a legat de cel tragic al soţului ei şi al ţării. 

Foto

Maria, Principesă a României, era strănepoata Reginei Victoria, fiind a doua fiică a Reginei Maria şi a Regelui Ferdinand. Cunoscută sub numele de alint Mignon dat de mama sa după un personaj de operă, Maria s-a născut la Castelul Friedenstein în Gotha pe 8 ianuarie 1900. Problema paternităţii sale a iscat furtună în sânul familiei regale, soarta succesiunii fiind în impas, Principesa Moştenitoare a României ameninţând cu divorţul şi plecarea împreună cu fiul ei Carol şi renunţarea în numele acestuia la succesiune. Intrigile ţesute la Curte de intriganta guvernatoare  Miss Winter în defavoarea Principesei Maria a României nu au avut o finalitate, Principele Moştenitor Ferdinand, însoţit de câţiva miniştri, a plecat la Gotha şi a recunoscut ca fiică a sa pe Mignon. De altfel de-a lungul timpul Ferdinand a arătat ataşamentul profund faţă de Mignon, fiind fiica sa favorită. Biroul Regelui Ferdinand de la Palatul Cotroceni avea nenumărate portrete fotografice ale Principesei Mignon.

Mignon a fost crescută la Curtea regală română, dar după moda engleză, având bonă şi guvernante din Marea Britanie. Încă din copilărie era nepretenţioasă, iar fraţii sau surorile sale erau adesea auziţi spunând despre ea:  "este suficient de bun pentru Mignon" sau "iată pe mica noastră Cenuşăreasă". Pe Mignon n-au preocupat-o hainele la modă şi era mulţumită cu cele purtate de sora sa mai mare Elisabeta. Un oaspete la Palatul regal din Bucureşti, doamna Martineau o descria "când este bine îmbrăcată arată încântător, dar nu-i pasă câtuşi de puţin, … poate să fie îmbrăcată şi cu o salopetă murdară de ulei, cu o pată de negreală pe faţă, fiind lângă maşina sa şi meşterind la motor". Mignon a fost mai apropiată de  fratele ei Nicolae, de la care adoptase limbajul băieţesc ce părea a fi pentru cei din jurul său uimitor şi nepotrivit în anumite ocazii. Mignon era prietenoasă, săritoare şi se afla întotdeauna acolo unde era nevoie şi "nimic nu-i dădea mai mare plăcere decât să-i ajute pe cei pe care-i iubea", observase mama sa, Regina Maria.

În perioada primului război mondial, Mignon a fost o devotată soră de caritate, lucrând alături de mama şi sora sa în spitalele din spatele frontului în Moldova. După război, în 1919 a studiat pentru un an la şcoala de fete Heathfield din Ascot, acolo unde mai târziu avea să înveţe şi Principesa Ileana. În Marea Britanie a resimţit efectele educaţiei neglijate în perioada războiului, când ţara era aproape în totalitate ocupată de inamic, iar familia şi guvernul plecaseră în partea de nord-est a ţării rămasă neocupată. Într-o evaluare şcolară din vara lui 1919 la Heathfield, profesorii au întocmit scurte caracterizări, Principesa Maria fiind interesată în mod special de studiul istoriei, muzicii, desenului sau al limbii franceze.

După război, Casa Regală a României a încheiat câteva alianţe matrimoniale, în 1921 cu Grecia, iar în 1922 cu Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor. Pe 9 ianuarie 1922 la dineul de gală de la Castelul Peleş s-a anunţat oficial logodna lui Mignon cu Regele Alexandru. Ceremonia religioasă a logodnei a avut loc pe 20 februarie 1922, la ora 17, la Palatul Cotroceni, iar pe 21 februarie seara s-a organizat dineul de gală. Căsătoria a avut loc la Belgrad pe 8 iunie 1922 şi a fost organizată cu mult fast.

La scurt timp după sosirea în Serbia, Mignon a început să înveţe limba sârbă şi să ia lecţii de istorie, chestiuni importante pentru noua identitate naţională. Acest fapt arăta dorinţa de a se integra şi a înţelege mai bine problemele ţării sale adoptive. Era regină într-o ţară cu turbulenţe politice, iar noile îndatoriri publice o speriau, Mignon confesându-se: „sunt momente când aproape îmi este teamă de tot ce trebuie să fac şi mă întreb dacă sunt suficient de puternică pentru munca care o am de îndeplinit”. Dar au fost şi momente mai relaxante, când de ziua ei pe 8 ianuarie 1924, Regele Alexandru a organizat un mare bal la Palat unde au fost peste 900 de persoane invitate. 

„Eram îmbrăcată – îşi amintea Mignon – într-o rochie roşu închis şi arătam mai degrabă ca o Maharani [n.r.- principesă indiană], purtând toate bijuteriile grele şi trebuie să recunosc că la sfârşitul serii eram aproape moartă de oboseală”. 

Pe 6 septembrie 1923 s-a născut moştenitorul tronului Petru, al cărui botez a fost organizat cu mult fast. Cuplul regal a mai avut 2 băieţi Tomislav şi Andreij. Toţi au avut bone şi guvernante britanice, iar mai târziu au fost trimişi să studieze în Marea Britanie la Sandroyd, apoi la Oundle şi Cambridge.

Devotamentul lui Mignon pentru soţul ei, Regele Alexandru, era recunoscut, aceasta mărturisind în corespondenţa către familia ei din România:

„îl iubesc cu tot sufletul şi inima mea. Este atât de bun, onest, drept, în vorbe şi în fapte, nu am cuvinte să descriu ce a devenit el pentru mine”.

Chiar dacă nu se implica în politică, aşa cum o făcea mama ei, Regina României, totuşi nu rămânea indiferentă la evenimentele politice interne sau externe. Mignon în consemnările sale vorbea despre conferinţa Micii Antante din 1924 pe care o considera un succes. A fost o susţinătoare a acestei alianţe politice defensive ea participând şi mai târziu la deschiderea unei expoziţii a femeilor din statele Micii Antante. În 1929 Regele Alexandru alege formula autoritară de conducere a Regatului, dând o nouă constituţie şi o nouă denumire statului Iugoslavia. Vizitele din toamna lui 1933, unde Alexandru fusese însoţit de Mignon, în România, Bulgaria, Turcia, Grecia, apoi constituirea Antantei Balcanice în 1934 reprezentaseră pentru Alexandru şi Mignon un turneu diplomatic, care era menit să asigure Iugoslaviei alianţe defensive regionale şi stabilitate. În octombrie 1934 au fost invitaţi într-o vizită de stat în Franţa.

Au părăsit Belgradul la începutul lui octombrie, Alexandru luând vaporul de la Zelenika, făcând o oprire în Marsilia. Din cauza condiţiilor de furtună de pe Marea Adriatică şi din cauza bolii sale de rinichi, Mignon a renunţat la călătoria cu vaporul preferând să meargă cu trenul până la Paris urmând să se întâlnească acolo cu soţul ei. În Marsilia, Regele Alexandru a fost asasinat de un reprezentant al unei organizaţii croate care dorea dezmembrarea Iugoslaviei şi crearea unei Croaţii independente. Regina Maria a României, a fost cea care a aflat imediat de asasinat, aflându-se la Londra unde îşi publicase memoriile ‘Povestea vieţii mele’. Ea a fost cea care şi-a anunţat nepotul, Petru aflându-se la studii în Anglia. Pe 9 octombrie 1934 Regina României nota:

„Sandro a murit pe loc... Dacă Mignon ar fi fost cu el, ar fi împărtăşit aceeaşi soartă! Din cauza stării de sănătate Mignon n-a plecat cu vaporul, iar mâine urmau să fie primiţi amândoi oficial la Paris!”

Principesa Ileana, sora mai mică a lui Mignon se confesase: „Draga noastră Mignon a arătat un incredibil curaj şi atâta putere... dar greul abia începe, va trebui să înveţe să trăiască singură, fără sfatul şi prezenţa lui”. Petru devenise rege, iar conducerea până la majorat aparţinea Regenţei, Principele Regent Paul deţinând un rol important. Ca regină-mamă Mignon stabilise un principiu important pentru stabilitatea ţării şi siguranţa politică a dinastiei: „Am stabilit o regulă, nu părăseam ţara atunci când Paul nu era acolo, iar Paul nu pleca dacă nu eram prezentă”. Exista în continuare teama de un asasinat şi protecţia Regelui minor era importantă.

În timpul liber, Mignon citea foarte mult, poate fusese influenţată şi de Regele Alexandru, un bibliofil cunoscut. Îi plăcea să conducă, achiziţionând mai multe maşini cum a fost cea din 1931, un Duesenberg Model J. În vara lui 1935 regina României aflată într-o vizită la fiica sa în Dalmaţia, împreună cu Beatrice Infanta Spaniei, îşi aminteşte cum Mignon “conducea cu eficienţă aproape masculină, am fost încântată s-o văd din nou conducând, era un semn bun”. Grădinăritul era o altă pasiune a lui Mignon, amenajase la Bled o frumoasă grădină al cărei plan ţine să-l deseneze mamei sale. Tot la Bled a ridicat o mică capelă Sf Stefan la care venise chiar Patriarhul: “Am mica mea capelă Sf.Ştefan, binecuvântată de Patriarh care a venit pentru aceasta aici”.

Mignon colecţiona cu pasiune, începând cu anii 1935, obiecte din jad, obişnuind să facă adesea astfel de cadouri. Era colecţionară de bijuterii, având o preţioasă colecţie de smaralde şi diamante primite ca dar de nuntă de la Regele Alexandru sau moştenite de la mama sa. Potrivit testamentului Reginei României, Mignon primea bijuterii printre care şi o tiară din diamante moştenită pe filiera Mariei Alexandrovna, bunica sa. În iulie 1960 Regina Maria a Iugoslaviei a vândut la Sotheby’s această tiară cu £10,800.

Din ianuarie 1935 Regina Maria a Iugoslaviei şi-a reluat îndatoririle, având cel puţin trei audienţe în fiecare dimineaţă. Totodată ea a arătat un interes aparte pentru activităţile de binefecere şi protecţie a copiilor. Un astfel de congres a fost deschis şi prezidat de ea pe 3 decembrie 1935. Regina a vizitat cu regularitate orfelinate şi spitale de copii din Belgrad şi a contribuit cu ajutoare. Pe 1 aprilie 1938 Mignon scria: „În această dimineaţă am început din nou munca serios, am vizitat o şcoală, un institut pentru femeile nevăzătoare şi o grădiniţă, iar în această după amiază o expoziţie italiană”.

La sfârşitul anilor 1930 a locuit în Sandy, Bedfordshire, apoi din 1946 s-a mutat în Cranbrook, Kent, proprietate pe care a vândut-o în martie 1950, mutându-se definitiv în Londra, în selectul cartier Chelsea.

În Marea Britanie Mignon şi-a continuat activitatea de ajutorarea a diverselor organizaţii caritabile, în beneficiul comunităţii de emigranţi iugoslavi. Regina Maria a Iugoslaviei a fost preşedinte al Comitetului Crucii Roşii Iugoslave din Londra, contribuind la trimiterea de pachete cu alimente şi haine pentru prizonierii de război, iugoslavi din Germania şi Italia, prin intermediul Crucii Roşii Britanice. Primea scrisori şi apeluri din lagărele de prizonieri pe numele Marie K. Georgevitch. De asemenea a participat la numeroase conferinţe interaliate ale Crucii Roşii.

Regina Maria a Iugoslaviei a citit un apel transmis de BBC pe 9 aprilie 1941 adresat compatrioţilor ei cerând „păstrarea unei Iugosvii unite”, ca şi menţinerea încrederii în Rege şi armată. „În orele de încercare aduceţi-vă aminte de ultimele cuvinte ale Regelui Alexandru, Regele martir. Ultimele sale cuvinte au fost ‘păstraţi Iugoslavia unită’. Astăzi şi eu vă trimit acelaşi mesaj. Menţineţi-vă demnitatea”, spunea Regina. Iugoslavia a  fost însă ocupată de Germania, iar Regele şi guvernul au luat drumul exilui. Pentru Mignon misiunea ei era alături de cea a fiului său, Regele Petru II al Iugoslaviei, prin activităţile lor făceau cunoscută Iugoslavia, organizând diverse întruniri, expoziţii, precum cele din Londra, Cambridge, Oxford etc.

Mignon a fost deopotrivă o susţinătoare a artelor, organizând şi participând la deschiderea mai multor expoziţii de artă iugoslavă. În martie 1942 a deschis at Harrods „Greek and Yugoslav Life” – o expoziţie de sculptură, contribuind cu propriile sale sculpturi. În toată această încercare de a susţine ţara a cărei regină mamă era, Mignon a fost afectată la început de luarea deciziei fiului său Regele Petru de a se căsători cu Principesa Alexandra a Greciei, fiica Regelui Alexandru şi a Aspasiei Manos, în 1944. Probabil Mignon fusese superstiţioasă şi credea în nenorocul alianţelor matrimoniale cu familia regală a Greciei, care fusese demonstrat de căsătoriile fraţilor ei, Principele Moştenitor Carol cu Elena a Greciei sau a Elisabetei cu Regele George II al Greciei. Toate se terminaseră prin divorţ, aşa cum mai târziu avea să se întâmple cu Petru şi Alexandra.

Mignon a trăit în exil peste 20 de ani în Marea Britanie, ultimii 15 ani de viaţă într-un exil impus de Tito. Şi aceasta pentru că în ultimii ani de viaţă ar fi dorit să-şi viziteze ţara dar nu i-a fost permis. Datorită firii sale caritabile prin testament a lăsat o parte din averea sa unor instituţii de caritate, în beneficiul iugoslavilor stabiliţi în Anglia.

A murit în Londra pe 22 iunie 1961. Înainte de înmormântare a fost dusă la biserica ortodoxă sârbă din Lancaster Road. Acolo, fiii săi Petru, Tomislav, Andrei şi nepotul Alexandru au asistat la ceremoniile funerare. Din partea familiei regale române a fost prezentă Principesa Ileana. Au mai participat numeroşi reprezentanţi ai exilului iugoslav. Pe 2 iulie cortegiul a plecat spre Windsor unde a fost înmormântată în cimitirul regal de la Frogmore. Înaintea lui Mignon muriseră fraţii ei mai mari, Regele Carol II la 60 de ani, iar Principesa Elisabeta la 62 de ani,  toţi la vârste apropiate de cele ale părinţilor, Regele Ferdinand murise la 62 de ani, iar Regina Maria la 63 de ani.

 

[i] La acea vreme al Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor.

[ii] Diana Mandache, Dearest Missy, RRB, 2011.