Anul trecut au avut loc două abdicări în favoarea noilor generaţii, a Reginei Beatrix a Olandei şi a Regelui Albert II al Belgiei. Noile generaţii de monarhi europeni cresc, conform sondajelor de opinie, încrederea publicului din acele state pentru monarhie pe termen lung.

Mai multe asemenea sondaje realizate la începutul anului 2013 indicau pentru state ca Spania sau Suedia, o anumită predilecţie a populaţiei pentru noile generaţii de monarhi, procentajele fiind în favoarea unei renunţări la tron a Regilor Juan Carlos sau Carl XVI Gustaf. În 2013 un sondaj de opinie indica divizarea spaniolilor cu privire la şeful statului Juan Carlos, 45% susţineau ideea abdicării Regelui în favoarea fiului său, iar 40% se exprimau în favoarea continuării domniei acestuia. Succesorul său, Felipe Principele de Asturias, are misiunea de reîmprospătare a imaginii monarhiei spaniole, într-un discurs, acesta a susţinut nevoia de oameni care se pot adapta timpurilor, puterea de transformare fiind cheia supravieţiurii monarhiilor în calea noilor valuri politice extremiste.

Regele Juan Carlos rămâne în istorie cunoscut pentru abilitatea de a transforma Spania de la dictatură la democraţie, el fiind un model de monarh pentru familiile regale din sud-estul Europei. Alexandru Principele de Coroană al Serbiei, Margareta Principesa Moştenitoare a României, Simeon Regele Bulgariei, toţi au recunoscut în Juan Carlos personalitatea inspiratoare pentru familiile lor.

În schimb de modelul Juan Carlos s-a temut regimul comunist din România. În noiembrie 1989, într-o telegramă din Paris a securităţii era prezentat un interviu acordat de Regele Mihai pentru Figaro Magazine,  iar în textul tradus sunt inserate codificat nume de persoane, state şi localităţi:

în debandada generală a comunismului din est rămâne o mare bucată de banchiză Ceahlăul [România]  lui C . . . . . . . [Ceauşescu].  La Buşteni [Bucureşti] nu se pune problema dezgheţului, ci dimpotrivă Dunărea gândirii, denumirea oficială a lui C . . . . . . . [Ceauşescu]  accelerează programul său care vizează să facă Ceahlăul tabula rasa. ...... Atunci singura speranţă rămâne în străinătate – în Movila [Rusia] unde Gorbaciov suportă din ce în ce mai rău tiranozaurul ceahlăuan. În Breaza [Elveţia], de asemenea, aproape de Găieşti [Geneva], unde trăieşte  STRĂINUL [Regele Mihai], baronul care a ştiut să-i reziste lui Hitler, ca apoi să fie exilat de Stalin. O soluţie ca în Midia [Spania] ar fi posibilă? Străinul ar putea fi un Juan Carlos ceahlăuan?

Regimul comunist şi securitatea se temeau de faptul că Regele Mihai putea deveni un Juan Carlos al românilor. Accederea lui Juan Carlos la tron în noiembrie 1975 şi a Casei de Borbon a urmat dictaturii lui Franco, iar revenirea uneia dintre monarhiile istorice ale Europei a dat speranţă multora dintre monarhiile aflate în exil ca instituţie. Fără îndoială că monarhul spaniol şi politica reformatoare pe care a susţinut-o va rămâne un model şi o inspiraţie pentru regalităţi în perioada exilului.


Pentru Principesa Margareta, modelul monarhului european care o inspiră este „Regele Juan Carlos al Spaniei, pentru curajul său, pentru faptul că a făcut ceva important pentru ţara sa", îmi spunea Alteţa Sa într-un interviu pentru cartea „Patrie şi destin". La fel, presa internaţională, spre exemplu, The New York Times comenta că Alexandru al Iugoslaviei se inspira după modelul lui Juan Carlos al Spaniei, acesta fiind exact tipul de monarh constituţional la care aspira.

Ceea ce se observă în contextul bulversant al anilor de după revoluţiile din 1989, este faptul că modelul Juan Carlos al Spaniei a fost unul inspirator pentru întreaga panoplie a familiilor regale din Balcani. Juan Carlos este fără îndoială invocat de monarhii sau moştenitorii la tron din sud-estul Europei pentru că reprezintă aspiraţia acestora la recâştigarea tronului şi la reformarea societăţii odată cu revenirea la monarhia constituţională. Dar arealul geografic este diferit, sud-est Europei a fost bulversat de ideologia comunistă într-un mod specific, ducând la schimbarea de mentalităţi şi valori, ale căror efecte se văd şi astăzi.