Referendum pentru avortul „la cerere“ în Irlanda. De ce este atât de importantă abrogarea Amendamentului al Optulea

Astăzi vom afla rezultatele Referendumului pentru legalizarea „avortului la cerere” în Irlanda – ceea ce înseamnă că nu e nevoie de nici o justificare medicală pentru a avorta un copil viabil şi sănătos. Este un eveniment simbolic, deoarece Irlanda este văzută drept o redută a catolicismului – cu 78% din populaţie declarat catolică. Irlandezii aveau, oricum, acces la avort la cerere în Marea Britanie şi în ţările din jur.

Pe de altă parte, exit poll-urile arată că 68% dintre irlandezi vor vota, probabil, pentru liberalizare. Câteva fapte:

- Google a interzis orice formă de publicitate legată de acest Referendum, îngropând, practic, dezbaterea democratică; Facebook a cenzurat la rândul său pagini catolice şi conservatoare care îndemnau cetăţenii să voteze „Nu” – un vot care ar menţine în vigoare protecţia şi apărarea drepturilor copilului nenăscut (link-uri aici şi aici).

- În Irlanda s-au cheltuit, până în prezent, sute de milioane de euro pentru liberalizarea avortului la cerere; vorbim despre sume fabuloase pentru o ţară aşa de mică, sume cu care au fost plătite campanii masive în mass-media şi chiar campanii stradale – pentru încurajarea avorturilor, şi nu pentru ajutarea copiilor săraci sau pentru încurajarea adopţiilor (linkuri aici şi aici; un link aici despre contextul campaniei pro-avort şi un link aici către exit poll-uri).

- În forma sa actuală, Amendamentul al Optulea din Constituţia Irlandei oferă protecţie explicită copiilor în pântec, de aceea el trebuie abrogat pentru legalizarea „avortului la cerere”. Textul Amendamentului este acesta: „Statul recunoaşte dreptul la viaţă al copilului nenăscut şi, luând în considerare dreptul egal la viaţă al mamei, garantează prin legile sale să respecte şi, în limite rezonabile, să apere şi să sprijine acest drept prin legile sale”.

- Dacă Amendamentul al Optulea este abrogat, guvernul irlandez plănuieşte să implementeze o agendă pro-avort extremă, care include avortul la cerere până la 12 săptămâni de sarcină, şi avortul pe probleme „de sănătate”, o formulare foarte vagă care permite, practic, orice formă de avort, până la şase luni de sarcină – sau chiar până la naştere. Activiştii pro-avort încearcă să ascundă acest lucru, deoarece majoritatea irlandezilor nu sprijină, în fapt, avortul la cerere (link aici).

- Activiştii pro-avort susţin că abrogarea amendamentului este necesară „pentru a salva vieţile unei femei”. În fapt, conform Naţiunilor Unite, Irlanda este una dintre cele mai sigure ţări în ceea ce priveşte naşterea. Rata de mortalitate în timpul sarcinii sau după naştere în Irlanda este una dintre cele mai mici din lume. Medicii irlandezi au confirmat, în repetate rânduri, că avortul nu trebuie să fie legal pentru a trata femeile – şi că nici o femeie nu a murit, în istoria Irlandei, din cauza Amendamentului al Optulea.

- Irlandezii au votat împotriva abrogării Amendamentului al Optulea de cinci ori – în 1983, de trei ori în 1992, şi din nou în 2002 (o istorie aici). De fiecare dată au votat împotriva suspendării acestui amendament. Fapt care ne arată, din nou, ce valoare simbolică are abrogarea lui pentru activiştii pro-avort, şi de ce sunt cheltuiţi atât de mulţi bani, într-o campanie atât de amplă pentru abrogarea lui.

- Amendamentul al Optulea, care protejează viaţa şi drepturile copilului nenăscut şi care ar putea fi abrogat în urma referendumului de azi, a salvat până acum peste 100.000 de vieţi în Irlanda, conform campaniei „Save the 8th” pentru apărarea Amendamentului (link aici).

- În legislaţia internaţională nu există „dreptul la avort”, cu atât mai puţin „dreptul la avortul la cerere”. Există doar „dreptul la viaţă”, care este considerat un drept fundamental pentru orice fiinţă umană; „anularea drepturilor fundamentale nu poate fi obiect de referendum” este o axiomă cunoscută în mediile juridice şi în presă. Cu toate acestea, în Irlanda s-a organizat, pentru a şasea oară, o consultare populară pe această temă. Unii spun că efectele acesteia vor fi echivalente, în practică, legiferării pedepsei capitale.

- Avortul „la cerere” (când copilul este perfect sănătos, iar viaţa mamei nu este pusă în pericol) este o formă oribilă de discriminare, o triplă formă de discriminare: e o discriminare bazată pe criterii de vârstă, căreia îi cad victimă cei mai tineri membri ai omenirii, care nu se bucură de nici un drept şi de nici o formă de protecţie; este o discriminare bazată pe criterii de sex – avortul este, în acest moment, îndreptat preponderent împotriva fetiţelor: 100 de milioane de fetiţe au fost victime ale avortului selectiv doar în Asia (link aici); şi este o discriminare bazată pe criterii de handicap – de exemplu, sunt ţări europene în care toţi copiii cu sindrom Down sunt în prezent avortaţi (link-uri aici şi aici).

- Un argument folosit şi acum, în mod intens, de militanţii pro-avort este următorul: Copilul este, în primele săptămâni şi luni, doar un animal care recapitulează evoluţia – ontologia recapitulează filogenia. Conform acestei teorii, embrionul uman ar trece la începutul dezvoltării sale prin stadiile incipiente ale evoluţiei – iar dezvoltarea incipientă a embrionului la om ar fi, în esenţă, aceeaşi cu dezvoltarea embrionului la broască, la câine, etc.

- E o teorie care a fost discreditată de mult în mediile ştiinţifice. Ernest Haeckel, iniţiatorul teoriei, a recunoscut, el însuşi, că a falsificat dovezi şi că a manipulat acele reprezentări de pe faimoasele planşe care sunt folosite şi astăzi ca material didactic în unele şcoli. Stephen Jay Gould, de la Universitatea Harvard, a arătat că Haeckel „a exagerat similaritudinile prin idealizare şi omisiune”. Aceste planşe sunt considerate „una dintre cele mai faimoase înşelăciuni din istoria biologiei” Link către un articol din revista Science.

- Un studiu realizat de la Richard Tyser, Antonio Miranda, Chiann-mun Chen, Sean M. Davidson, Shankar Srinivas şi Paul Riley de la universităţile britanice Oxford şi London College and Medical School şi de la fundaţia Wellcome Trust arată că inima copilului începe să bată la 16 zile de la concepţie (link aici); alte studii arată că întregul material genetic (ADN) necesar pentru a construi toate trăsăturile fizice ale fiecărui individ există în fiecare embrion, încă de la concepţie, prin urmare fătul nu este un „blurb" sau o aglomerare de celule amorfe;  iar materialul genetic (ADN) al fătului este diferit faţă de materialul genetic al mamei, aşadar fătul şi mama reprezintă două entităţi, sau persoane diferite.

- Pe ce criteriu defineşti, aşadar, începutul vieţii umane – în unele ţări la 12 săptămâni, în unele la 14, în unele la 20, iar în unele până în luna a noua de sarcină, după cum votează Parlamentul?

- Să ne amintim şi de cuvintele dr. Bernand Nathanson, unii dintre cei mai activi militanţi pro-avort din anii 60: „O tactică preferată a susţinătorilor avortului este să insiste că nu se poate defini clar momentul în care fătul devine o fiinţă umană; că întrebarea este una teologică sau morală sau filozofică, şi nu una ştiinţifică. Fetologia arată, fără drept de apel, că viaţa începe în momentul fecundării. Din acea clipă ia naştere fiinţa umană, o persoană cu drepturi depline“ (link aici).

- Această perspectivă liberal-progresistă asupra avortului care, în fapt, nu se bazează pe argumente ştiinţifice sau raţionale, a dus la ceea ce este numit, în ziua de astăzi, Holocaustul mut. Sute de milioane de inocenţi i-au căzut victimă, în ultimele şapte-opt decenii, acestei veritabile Culturi a Morţii. Doar în România au fost avortaţi, începând cu anii 50 şi până acum, peste 22 de milioane de copii – adică încă o dată populaţia României.

Ce ar trebui să învăţăm după Referendumul din Irlanda? Că atunci când minţile şi sufletele oamenilor se împietresc, nici ştiinţa, nici raţiunea, nici chiar Constituţia unei ţări nu mai pot apăra copiii nevinovaţi şi părinţii care nu realizează ce este şi care sunt efectele avortului „la cerere”. Că doar aducerea dragostei şi responsabilităţii în inimile noastre şi în viaţa noastră de zi cu zi ne va face să realizăm că avortul „la cerere” nu este o soluţie şi că trebuie căutate şi oferite, cu mult efort, soluţii ale problemelor sociale şi morale care duc, altfel, la Holocaustul mut, la acest masacru oribil.

P.S.: Astăzi este şi ziua internaţională a copilului dispărut, a acelor copii pe care părinţii lor îşi doresc cu ardoare, dar cu slabe speranţe să-i mai vadă vreodată sau să-i strângă în braţe. 

Pe acelaşi subiect:

Ce înseamnă o lume pentru viaţă? – link aici

Aurelian Temişan, Cristiano Ronaldo, Andrea Bocelli, so close to never happening – link aici

Încurajarea fertilizării in vitro, o soluţie pentru iarna demografică? – link aici

Despre moartea lui Alfie Evans – link aici