Redesenarea Uniunii Europene - vorbe şi fapte

Ultimul pachet de măsuri decis de Consiliul European şi Eurogroup a fost bine primit de pieţe.

Trei agenţii de rating au acordat un „triplu A"  Facilităţii Europene de Stabilitate Financiară, ceea ce înseamnă un mesaj de încurajare pentru evoluţiile din zona Euro şi din întregul Spaţiu Economic European. Cel puţin aceasta este percepţia faţă de intenţiile enunţate de liderii statelor membre ale Uniunii Europene.

Dar, cum se spune adesea, diavolul se ascunde în detalii, deci se aşteaptă transpunerea în fapte a propunerilor lansate săptămâna trecută. Căci, subliniază majoritatea comentatorilor, liderii europeni au mai anunţat programe de redresare, în 2008-2009, care nu au fost implementate, rămânând doar la stadiul de bune intenţii.

Remarcabil este că toţi liderii statelor zonei Euro au agreat setul măsurilor  anti-criză. Totodată, trebuie subliniat faptul că cei 27 de şefi de state şi guverne, participanţi la Consiliul European (26 octombrie 2011), au simţit nevoia să precizeze că s-a insistat asupra "rezolvării comune" a  crizei şi "spiritului de solidaritate" în faţa problemelor cu care se confruntă UE şi zona Euro.

Respectivele expresii nu sunt doar  parte din retorica bombastică a Bruxelles-ului. De această dată ele chiar aveau nevoie de dovada substanţei, întrucât în afară de participarea liderilor europeni la două ture de decizii (Consiliul European şi Eurogroup),  reprezentanţii statelor membre au mai testat şi alte formule.

O EUROPă, DOUă VITEZE?

De exemplu, premierul britanic a vrut să coalizeze statele non-Euro pentru a se asigura că interesul acestora nu va fi afectat de măsurile propuse de Eurogroup, că procesul decizional al UE-27 nu va avea de suferit. Întâlnirile bilaterale cu reprezentanţi ai statelor din zona nordică şi central-europeană au semnalat dorinţa acestora ca instituţiile UE-27 să funcţioneze adecvat, iar Comisia să continue a fi "gardianul" pentru cele 27 de state membre.

O întrunire a reprezentanţilor noilor state membre, din zona central-est-europeană, a avut ca scop susţinerea politicii de coeziune, reiterându-se sentimentul de teamă că măsurile destinate zonei Euro ar putea include şi utilizarea fondurilor structurale, afectând alocările noilor state membre. Fireşte, toate aceste reuniuni de grup şi bilaterale, desfăşurate în marja Consiliului European recent, au precizat imediat că nu se dorea crearea unui "bloc" al statelor non-Euro, după cum nu era susţinută  constituirea unui "bloc" al statelor din zona Euro.

Discuţiile despre posibile divizări în interiorul Uniunii Europene au fost prezente în dezbaterile din spaţiul public european, cu o frecvenţă mai mare despre "Europa celor două/trei viteze", dar nelipsind şi abordări geoculturale despre zona nordică şi zona sudică a Uniunii Europene. Iar starea de spirit a elitelor politice din UE va fi preocupată şi în perioada următoare de astfel de subiecte, ceea ce înseamnă că elitele europene vor trebui să vină cu răspunsuri adecvate, din care sperăm să fie eliminate puseurile populiste şi conflictuale.

REMODELAREA UNIUNII

Într-un interviu pentru „Euronews"(2 octombrie 2011), Jacques Delors - preşedinte al Comisiei Europene între 1985-1995 - spunea că Uniunea Europeană ori va reveni şi va întări metoda comunitară, ori va închide proiectul european într-o vastă zonă a comerţului liber, cum poate şi-ar dori anumite state membre. Cancelarul german Angela Merkel a ţinut să elimine astfel de îngrijorări, susţinând că o garanţie a implementării măsurilor adoptate de conducătorii statelor membre trebuie să fie şi întărirea instituţiilor europene.

În schimb, preşedintele Comisiei Europene, J. M. Barroso, a profitat de acest context politico-instituţional european şi a recurs la un gest de autoritate instituţională, numindu-l pe comisarul Olli Rehn, care are atribuţii în domeniul economic şi monetar, ca cel de-al optulea vicepreşedinte al Comisiei, cu scopul de a întări poziţia Comisiei Europene în ceea ce priveşte  zona Euro.

Dând un semnal de rearanjare instituţională în vederea implicării Comisiei în guvernanţa economică europeană, inclusiv în cea a zonei Euro, preşedintele Barroso vine tocmai în întâmpinarea spuselor dnei Merkel despre rolul instituţiilor europene în garantarea aplicării măsurilor anticriză, recent adoptate de Consiliu. Dar, în acelaşi timp, poate fi şi o sugestie alternativă la decizia liderilor statelor zonei Euro vizând alegerea unui preşedinte al acesteia („Mr Euro"), o poziţie pentru care s-a pronunţat insistent şi numele preşedintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy.

Dincolo de jocurile de putere personală şi statală "la curţile bizantine" din Bruxelles, am fi interesaţi să vedem traseele raţionale ale schimbării Uniunii Europene în perioada postcriză şi ale transformărilor pe care Uniunea Europeană le-ar putea gestiona pentru o redresare economică şi socială, dar şi în vederea împlinirii aşteptărilor cetăţenilor europeni şi susţinătorilor globali ai
modelului european.

Negociator-şef al României cu UE

Prof. dr. Vasile Puşcaş este profesor Jean Monnet Ad Personam la Universitatea „Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca, şi a publicat peste 25 de volume. A fost negociator-şef al României cu UE, finalizând toate capitolele de negociere şi Tratatul de Aderare, ministru pentru Afaceri Europene, membru al Parlamentului României.