Cu atât mai grave sunt cele două lovituri în plex date astăzi în mod coordonat coaliţiei PSD-ALDE - una de la Comisia Europeană, prin raportul MCV, şi una de la Parlamentul European, prin rezoluţia privind statul de drept. De aproape doi ani au avut nevoie instituţiile europene să ajungă să constate unanim şi în termeni de o duritate fără precedent că actuală coaliţie a deviat România într-un mod barbar de la valorile europene.
 
Raportul MCV şi rezoluţia PE spun acelaşi lucru: asaltul PSD-ALDE asupra justiţiei, confiscarea instituţiilor statului, violenţele asupra propriilor cetăţeni şi ignorarea repetată a protestelor cetăţenilor şi a recomandărilor instituţiilor europene au umplut paharul şi au devenit intolerabile.
 
Timp de doi ani, coaliţia PSD-ALDE a beneficiat de lentoarea şi diplomaţia europeană. Însă răbdarea Uniunii a ajuns la capăt.
 
De astăzi, 13 noiembrie 2018, coaliţia de la putere este în război deschis cu UE. Nu din vina Uniunii, ci din vina exclusivă a acestui guvern-zombi care a încetat de mult să mai funcţioneze ca o instituţie a statului vie şi responsabilă, transformându-se într-un organism amorf, lipsit de discernământ, care are un singur scop: obedienţa totală în faţa dorinţei liderului suprem de a scăpa cu orice preţ de puşcărie.
 
Represaliile PSD-ALDE faţă de raportul MCV şi de rezoluţia PE urmează logica „Partidul e poporul, Partidul e România. Dai în Partid, dai în poporul român şi în România“. În această logică bolnavă, cele două documente sunt ofensatoare, discriminatorii şi încalcă suveranitatea poporului român. În realitate, este absolut evident că atât raportul MCV, cât şi rezoluţia PE se referă STRICT la acţiunile coaliţiei de guvernare şi chiar insistă ambele în a face diferenţierea între această coaliţie şi alţi actori, precum instituţiile judiciare, societatea civilă sau cetăţenii români, care rămân în continuare pilonul pe care încă se sprijină România europeană. 
 
Momentul confruntării totale este cum nu se poate mai prost pentru România. Peste mai puţin de două luni, urmează ca acest guvern-zombi să asigure preşedinţia Consiliului UE. Dincolo de faptul că e greu de conceput cum unii miniştri, ca domnul Andrusca sau domnul Daea, ar putea conduce negocieri complexe în limbi străine, e greu de imaginat cum un guvern aflat în conflict cu Uniunea Europeană îşi poate îndeplini rolul de mediator („honest broker“) între statele membre şi celelalte instituţii europene. După toate evidenţele, este foarte probabil ca cele şase luni de preşedinţie asigurate de acest guvern de o incompetenţa crasă şi aflat în conflict cu Uniunea vor fi unele umilitoare atât pentru România, cât şi pentru UE.
 
Conflictul deschis dintre coaliţia PSD-ALDE şi Uniunea Europeană nu mai poate fi tranşat decât de votul cetăţenilor la următoarele alegeri europarlamentare din 26 mai 2019. Aceste alegeri nu vor fi (doar) despre trimiterea în Parlamentul European a unor deputaţi, ci despre mult mai mult: românii vor decide dacă pot sau nu să constituie o majoritate care să reconfirme angajamentul României faţă de Uniunea Europeană. Fără o majoritate clară în favoarea contractului social proeuropean şi prodemocratic încheiat cu sânge în 1989, este foarte probabil ca România să fie scoasă în afara Uniunii.