Raportul distrugător despre Grecia, pe masă la Summit

Ministrul grec de Finanţe Euclid Tsakalotos alături de directorul general al FMI, Christine Lagarde FOTO AP

De când a început acest joc cu miză mortală privind Grecia, există o problemă de fond: pe ce bază se va lua decizia? Care vor fi criteriile la care se va face apel, direct sau indirect din cauza nevoii de respectare a corectitudinii politice?

Întrebarea este esenţială şi schimbă total direcţia în care se poate îndrepta răspunsul. Avem, pe de o parte, şcoala solidă a economiştilor, reprezentată în negocierile de la Bruxelles de cei din Eurogrup, adică miniştrii de Finanţe ai ţărilor membre ale zonei euro. Judecăţile lor sunt simple, bazate pe raţionamente economice susţinute de statistici, de analize de risc şi impact. Fiind atât de lineare, judecăţile respective au imensul avantaj de a fi foarte uşor verificabile, dar prezintă şi uriaşul dezavantaj de a nu avea decât o singură concluzie.

Situaţie imposibil de acceptat pentru politicieni, cei pentru care aceeaşi realitate poate fi interpretată în foarte multe feluri, unele perfect contradictorii cu celelalte, apoi împachetată din vorbe şi principii înalte şi frumos sunătoare pentru a se adapta singurului scop căruia i se subordonează ei: propriul lor interes de supravieţuire ca animale politice ce sunt.

Drept care, de câteva zile, liderii politici ai Europei care urmau să se reunească azi la Bruxelles pentru a mai discuta despre Grecia, au primit un raport intitulat "Datoria publică este oare sustenabilă?" realizat de experţii Comisiei Europene, Băncii Central Europene şi FMI, radiografie extrem de amănunţită şi care arată cu claritate nu numai care este nivelul actual al dezastrului economic din Grecia, dar şi perspectivele absolut dramatice din viitor.

• Perspectivele de creştere economică pentru anul acesta sunt revizuite la un tragic -2% până la -4% , echilibrul urmând să fie realizat începând cu anul viitor (0,5%) şi 2017 cu 2% procentaj de creştere.
• Evoluţia nivelului datoriei publice în raport cu PIB-ul Greciei este de 165% în 2020, apoi 150% în 2022 şi la 111% în 2030. Asta în perspectiva optimistă, deoarece există şi un scenariu alternativ care vorbeşte de un nivel al datoriei externe de 187% în 2020, 176% în 2022 şi de 142% în 2030.
• Experţii Comisiei Europene şi BCE estimează că, pentru salvarea Greciei, ar fi necesară o finanţare de 74 de miliarde de Euro, colegii lor vorbind de o sumă chiar uşor mai mare, de 78 de miliarde euro.

Care va fi decizia?

Acest raport nu este lansat acum deloc întâmplător. Arată lumii că discuţia despre salvarea economică a Greciei nu este nici acum (cum nu a fost nici în trecut) rezultatul unei raportări perfecte între raţionamentul economico-financiar şi voinţa politică. Şi, din nou, politicul este chemat să decidă.

Gest cu simbolică politică de mare complexitate. Nu este doar fiindcă, după cum spunea dl. Juncker, "poate nu ştiţi, dar ţări ca Bulgaria sau România au fost afectate" de criza din Grecia şi e normal să fie şi ele chemate. Cred că este un semnal că, din nou, nu numai despre Grecia a fost vorba în toate scenariile şi că a sosit vremea să se dea şi să se transmită mai departe, cât mai public, mesaje clare despre cum se poate construi un EXIT şi consecinţele sale mortale.

Mesajul ar putea să sune astfel: uitaţi ce eforturi enorme se fac pentru o ţară mică cu economie cu o pondere de doar câteva procente la PIB-ul european. Cine credeţi că va vrea şi va fi în stare să pornească un proces similar în cazul unor economii importante, precum Spania cu al său Podemos în creştere continuă în simpatiile eletoratului şi cu program similar celui al Syriza, sau Italia cu mişcările sale populiste şi naţionaliste? Dacă asta ne costă pe toţi în cazul Greciei care va trebui să fie ajutată totuşi umanitar, ca o ţară din lumea a treia, vă închipuiţi cât va costa (intern şi extern) un Britexit?

Şefii de state şi guverne au în Tsipras, cu al său partid de extremă-stângă şi platforma sa fantasmagorică, un exemplu perfect pentru orice demonstraţie de tip restrictiv-punitiv sau, dimpotrivă, de solidaritate europeană, deoarece Grecia a ajuns în poziţia imposibilă de a se aşeza singură în genunchi, la colţ, pe coji de nuci, după ce crezuse într-o himeră pentru care, însă, oamenii dansaseră atât de frumos în Piaţa Syntagma...Culmea că Grecia a dat liderilor europeni, prin cotitura de joc politic amorsată fără nici un fel fel de remuşcări de Tsipras, absolut toate atuurile imaginabile. Referendumul a fost convocat "pentru a oferi o bază puternică de negociere la Bruxelles", dar, în răstimp de 48 de ore, răsturnarea totală de opţiune politică a lui Tsipras a făcut ca poziţia să fie anulată şi situaţia Greciei să devină una de slăbiciune absolută.

Ceea ce trebuie să decidă liderii europeni este cum anume Tsipras, învingătorul-perdant al Greciei moderne, va fi sacrificat în mod ritual în centrul scenei, după modelul străvechi al victimei expiatorii din tragedia greacă. Cu un colan de flori la gât, înconjurat de respect şi veneraţie, va fi oare sacrificat (sau va accepta un sacrificiu voluntar) pentru salvarea Greciei? Va fi păstrat, tot ritual, în fruntea viitorului guvern care va trebui să aplice super-austeritatea ce condiţionează de acum înainte orice cent european înspre Grecia?

Tsipras este important pentru Europa în toate situaţiile, justificând orice măsură asupra Greciei tocmai fiindcă a propus orice, oricum, într-o partidă de blind poker în care nici măcar nu sunt convins că a ştiut bine care era valoarea mizelor pe care le supralicita continuu.

A creat, politic, o bulă care a crescut exponenţial şi care a explodat în detrimentul tuturor. Desigur, rănile cele mai grave şi de durată sunt cele ale grecilor pentru care de-abia acum, oricare ar fi decizia de azi de la Bruxelles. Dar şi viitoarea Europă va trebui să-şi panseze rapid nişte răni adânci, printre care cea mai importantă este apariţia unei stări marcate de neîncredere în propriile sale mecanisme de control financiar şi în justeţea rapoartelor naţionale. Căci, mare atenţie, nu numai Grecia a trimis raportări entuziaste despre creştere economică sustenabilă, despre reglementări care au restructurat pieţele de muncă, etc.

Deocamdată, să aşteptăm până diseară. Vom auzi un răspuns final? Posibil. Numai că instituţiile de la Bruxelles sunt construite pentru a avea şi a lăsa cât mai multe porţi deschise, Să vedem dacă, din compasiune şi calcul politic deopotrivă, se va mai da ceva de pomană pentru o Grecie disperat de flămână şi din ce în ce mai neputincioasă să-şi gândească parcursul naţional altfel decât în termenii viitorului nou împrumut pe care să nu-l dea niciodată îndărăt.

UPDATE Summitul Uniunii Europene a fost anulat şi se reiau discuţiile la nivel de miniştri de Finanţe din zona euro. Poate tocmai din cauza acestui raport distrugător care parcă dă dreptate economiştilor şi pune oamenii politici în faţa unei decizii mult prea dificile. În orice caz, prea dificil de luat în condiţiile unei opoziţii vehemente a miniştrilor de Finanţe, aşa că rămâne valabilă concluzia articolului care vorbeşte despre Bruxelles drept ţinutul tuturor porţilor deschise, întredeschise, blocate cu piciorul dar foarte rar închise definitiv. O logică politică a compromisului de stat. Se mai poate şi de data asta?