Rămân învingătorii izolaţi?

În Bulgaria şi Letonia au avut loc în weekend alegeri. În primul caz, a fost un scrutin anticipat, în al doilea - primul test electoral după cel anticipat de acum trei ani. Ambele ţări sunt republici parlamentare, cu clivaje etnico-lingvistice puternice şi care au traversat în ultimele luni crize profunde.

Crizele au început după demisia lui Valdis Dombrovskis, în noiembrie trecut, respectiv după ce bulgarul Plamen Oreşarski a plecat din fruntea guvernului la finele lui iulie. Premierul leton, în funcţie din 2009, reuşise să-şi păstreze postul după criza economico-financiară şi măsuri de austeritate dure, fiind confirmat la urne în 2011, dar a renunţat la mandat după ce acoperişul unui supermarket s-a prăbuşit şi a ucis 54 de oameni. Economistul Oreşarski a fost învestit prim-ministru acum un an şi jumătate, a supravieţuit de cinci ori unor moţiuni de cenzură, dar a demisionat după ce principalii săi susţinători - socialiştii - au realizat un scor foarte slab la europene, iar ţara a cunoscut o bizară criză bancară.

Dacă lui Dombrovskis i s-a reproşat că e autorul politic al dramei de la supermarket, fiindcă austeritatea pe care a impus-o a condus la privatizarea serviciilor de expertizare a clădirilor şi, astfel, la neglijenţă criminală, deriva băncilor din Bulgaria a depăşit graniţele celei mai sărace ţări din UE. Totul a pornit de la câteva articole de presă, care puneau sub semnul întrebării stabilitatea Băncii Comerciale Corporatiste (KTB): reţelele sociale şi sms-urile au accentuat panica, s-au format cozi uriaşe la ghişee, iar retragerile au fost masive. Când şi dintr-o a doua bancă - Fibank - s-au retras, într-o singură zi, 400 de milioane de euro, autorităţile au început să se teamă că se va produce o catastrofă mai mare decât cea din 1996-1997. Banca centrală a decis să intervină, îngheţând toate operaţiunile KTB, drept pentru care Comisia Europeană a iniţiat acum o procedură de "infringement". Efectul politic al panicii bancare a fost dizolvarea Parlamentului pe 6 august, ca şi numirea unui premier însărcinat să organizeze alegerile.

Şi în Bulgaria, şi în Letonia partidele cu cele mai multe mandate în Parlament se aflau în opoziţie: este vorba despre GERB, care a câştigat, în urmă cu un an, 97 din cele 240 de mandate din Narodno Sabranie şi, respectiv, despre formaţiunea Armonia, care avea 31 din cele 100 de fotolii din Saeima. GERB, care înseamnă "Cetăţenii pentru Dezvoltarea Europeană a Bulgariei", e partidul de dreapta condus de fostul aghiotant al lui Jivkov, Boris Borisov, premier din 2009 în 2013, în vreme ce formaţiunea letonă Armonia e un partid de stânga, care reprezintă comunitatea rusofonă din această ţară baltică, în care circa 283 de mii de persoane de origine rusă nu au cetăţenie. Accesul la putere al lui Borisov a fost blocat în 2013, pentru că socialiştii bulgari şi partidul minorităţii turce (Mişcarea pentru Drepturi şi Libertăţi), care obţinuseră împreună 120 de mandate, adică exact jumătate din total, au refuzat să colaboreze cu GERB şi au trecut guvernul cu sprijinul tacit al extremiştilor de la Ataka. La Riga, unde clivajul etnic e mai important decât opoziţia stânga-dreapta, Armonia fusese izolată de o alianţă care includea iniţial, în ordinea mandatelor, Partidul Reformei al fostului preşedinte Valdis Zatlers, Unitate (Vienotiba), condus de Dombrovskis şi conservatorii din Alianţa Naţională, cărora li s-a adăugat - din decembrie 2013 - Uniunea Verzilor şi Fermierilor, dominată de oligarhul Aivars Lembergs şi din care provine şi actualul preşedinte, Andris Berzins.

În ambele ţări, alegerile de acum au fost aşezate de la bun început sub semnul întrebării: vor fi învingătorii izolaţi? Regulile competiţiei nu s-au schimbat foarte mult, fiind vorba despre scrutine de tip RP (reprezentare proporţională). Pragul a rămas de 5% la letoni şi de 4% la sud de Dunăre, bulgarii nu au admis nici acum candidaturile unor persoane cu dublă cetăţenie, iar letonii au refuzat o petiţie care cerea vot electronic, argumentând că nu e securizat. N-au lipsit, totuşi, noutăţile. Sofia a introdus posibilitatea de a exprima preferinţe pentru candidaţii aflaţi pe listele propuse de partide în cele 31 de circumscripţii, candidaţii căpătând un mandat dacă adună 7% din sufragiile exprimate; în Letonia - unde votul preferenţial exista deja - s-a eliminat, în schimb, solicitarea impusă candidaţilor de a-şi auto-evalua nivelul de cunoaştere al limbii vorbite de majoritate.

În orice caz, în amândouă ţările, există mai mult curaj în privinţa organizării votării decât în România: astfel, vecinii noştri au introdus experimental - în 300 din cele 12 mii de secţii electorale - votul cu maşini (ca în Statele Unite), iar în Letonia s-a îngăduit votarea cu anticipare, în cele trei zile care au precedat scrutinul din 4 octombrie. În Bulgaria, criticile referitoare la cumpărarea votului sau la listele electorale seamănă, totuşi, cu cele din România: există, de pildă, bănuiala că 1,2 milioane de votanţi sunt "fantome", întrucât - la fel ca şi la noi sau în mai multe ţări africane - decesele nu sunt înregistrate, iar actualizarea listelor cu alegători e amânată sine die. În schimb, în Letonia, nu există registru electoral, fiecare cetăţean putând să-şi exprime opţiunea în orice secţie: paşaportul său e, apoi, ştampilat, pentru a împiedica votul multiplu. Şi competiţia electorală e reglementată în mod inteligent: deşi campania este foarte lungă - 4 luni! - legea impune restricţii care o fac interesantă. Astfel, în ultimele 30 de zile, sunt interzise şi publicitatea plătită la tv, şi interviurile din presa scrisă cu candidaţi, ori articolele "dedicate", astfel încât atenţia cetăţenilor să se concentreze asupra conţinuturilor şi dezbaterilor veritabile. La fel de nimerită mi se pare a fi şi limitarea dimensiunii platformelor electorale la 4000 de semne - "două pagini. la două rânduri", se zicea pe vremuri în redacţiile de gazete -, ceea ce poate duce, în principiu, la evitarea platitudinilor, plictisitoare şi inutile, care populează aşa-numitele ”proiecte de ţară” ale candidaţilor.

În campanie, Borisov a pledat pentru stabilitate şi a cerut imitarea "modelului german", ca şi alcătuirea bugetului Bulgariei de către FMI, turcii au sugerat că ar trebui să fie incluşi în orice alianţă de "consens naţional", extremiştii de la Ataka au cântat frăţia ruso-bulgară, în vreme ce socialiştii - cu o nouă conducere, Mihail Mikov - au cerut întărirea statului, mai ales în reglementarea pieţei. O temă mult dezbătută a fost soarta conductei South Stream, proiect blocat cu greu de UE în vară. Letonii au discutat, în principal, despre austeritate, despre oligarhi, ca şi despre relaţia cu Rusia, mai exact despre pericolul unei invazii care să o copieze pe cea din Ucraina şi despre posibila participare a unor rezidenţi din Letonia în conflictul din regiunea Donbass. Alături de Armonia, formaţiune înfrăţită cu partidul lui Putin, Rusia Unită, şi dirijată de primarul Rigăi, Nils Uşakovs, alte două partide pro-moscovite - Uniunea Rusă a Letoniei şi Pentru drepturile omului în Letonia Unită - s-au apărat de acuzaţiile că ar fi preluat retorica Kremlinului. Făţărnicia nu cunoaşte frontiere şi nici nu recunoaşte înrudirile politice...

Rezultatele au confirmat sondajele de opinie.

În Letonia, Armonia  a câştigat 24 de mandate: e, deci, din nou cel mai puternic partid, dar mai mult ca sigur va rămâne în opoziţie. Formaţiunile care compun coaliţia guvernamentală au ocupat următoarele trei locuri, adunând împreună 61 de mandate. Au mai trecut pragul alte două partide: unul de stânga, numit Pentru Letonia din Inimă, fondat, cu puţin timp în urmă, de Inguna Sudraba, fosta auditoare generală, ca şi unul de centru, Asociaţia letonă a Regiunilor, care reuneşte forţe politice cu implantare locală şi care ar putea fi cooptat la guvernare. Cel puţin aşa s-a speculat, imediat după numărarea voturilor. Dar dacă nu e necesar, va fi oare adus în coaliţie un partener în plus? Nu e sigur nici cine va fi premier: unul dintre numele care a circulat intens a fost cel al lui Andris Piebalgs, comisarul european leton care-şi încheie mandatul la 1 noiembrie. Varianta a părut să fie credibilă, întrucât Letonia va asuma preşedinţia UE în prima parte a anului viitor. Ocupanta actuală a fotoliului de prim-ministru - Laimdota Straujuma - are, totuşi, cele mai mari şanse de a forma noul executiv. Într-o săptămână, totul va fi clar, pentru că negocierile nu pot dura mai mult: acesta e termenul fixat de preşedinte.

Scrutinul din Bulgaria a adus şi el noi partide în Parlament, confirmând, de asemenea, primul loc pentru Borisov. Acesta a reuşit să strângă o treime din voturi, de două ori mai mult decât socialiştii şi turcii, separaţi de doar jumătate de procent. Ataka a trecut pragul la limită, după ce eşuase la europene. Alte trei coaliţii şi un partid de stânga au intrat în legislativul de la Sofia. E vorba despre: (a) coaliţia Blocul Reformist, formată în decembrie 2013, din cinci partide, în jurul unor personalităţi precum fosta membră a Comisiei Europene, Meglena Kuneva, de la Mişcarea "Bulgaria pentru Cetăţeni", şi Radan Kanev, de la Democraţi pentru o Bulgarie mai Puternică; (b) alianţa condusă de Bulgaria fără Cenzură, creată de un fost realizator de televiziune, care a promis un milion de locuri de muncă şi medicamente gratuite pentru pensionari; (c) Frontul Patriotic, alianţă între două partide naţionaliste (Mişcarea Naţională Bulgară şi Frontul Naţional al Salvării Bulgariei), care sunt foarte reticente faţă de partidul minorităţii turce, se opun intrării Turciei în UE şi vor limitarea severă a ajutoarelor pentru romi; (d) în fine, Alternativa pentru Renaşterea Bulgariei, creată în ianuarie 2014 de către fostul preşedinte socialist Gheorghi Pârvanov.

Erau patru formaţiuni în legislativ, acum sunt opt. E un record pentru Bulgaria. Fragmentarea va complica ieşirea din izolare a învingătorilor. Cum ipoteza reluării alegerilor e respinsă de toată lumea, cel mai probabil Borisov va căuta să formeze un guvern împreună cu Blocul reformist şi Alianţa patriotică, fiindcă e nevoie de minimum trei partide pentru a avea o majoritate. Pe de altă parte, întrebarea aflată pe buzele tuturor este dacă viitorul guvern va rezista sau nu până la scrutinul prezidenţial din octombrie 2016...