Uniunea Europeană a adus bătrânului nostru continent cultura solidarităţii, a dialogului permanent şi a negocierii, a discuţiilor bazate pe valori, principii pe care democraţia, aşa imperfectă cum este ea, se bazează, principii care, însă, sunt străine regimurilor autoritare.

În chestiunea potenţialei invazii ruseşti în Ucraina, ne aflăm, cel puţin la această oră, în faţa unui conflict pe care unii analişti l-au numit de tip nou, sau hibrid, deşi istoria este plină de exemple similare; ne aflăm deja, consider eu, în plin război psihologic, în care tensiunea creată de o prezenţă militară rusească masivă la graniţele Ucrainei, de impredictibilitatea deciziilor regimului Putin, de amintirea invaziei din Crimeea, din 2014, de lipsa unui răspuns adecvat al Occidentului, au generat un val de teroare psihică, de frică şi uneori deznădejde în rândul a milioane de oameni. Chiar dacă fără arme până acum, războiul psihologic a început deja şi nu se va termina atâta vreme cât Rusia se va comporta agresiv! Trebuie să fim realişti şi conştienţi de acest lucru.

Totuşi, faţă de invazia rusă din Georgia, din 2008 şi cea din Crimeea, din 2014, când atât SUA, cât şi UE au răspuns fără fermitate, dând posibilitatea unor scenarii precum cel pe care îl trăim acum, se pare că Vestul a învăţat lecţia. O lecţie pe care noi românii am trăit-o atât de dureros în istoria noastră recentă.

În ceea ce priveşte România, dat fiind contextul regional, eu cred că avem toate motivele de a rămâne calmi, de a nu sta fixaţi, blocaţi chiar, de ideea unui război în vecinătate, ci de a continua, la turaţie maximă, dezvoltarea ţării! Cred că avem, toţi, datoria de a fi vigilenţi, de a fi pregătiţi dar, în acelaşi timp, consider că răspunsul Uniunii Europene şi al NATO, al nostru şi al aliaţilor noştri, este diferit faţă de anii trecuţi. Iar asta este bine pentru România! 

Flancul estic al NATO, din care facem parte, este acum în permanenţă întărit, mai ales prin aducerea de soldaţi şi armament defensiv. Pe flancul sudic, iar asta este o veste extrem de bună, Turcia şi-a reafirmat activ statutul de ţară membră NATO, aşa cum şi trebuia de altfel. Mai mult, în ciuda încercărilor ruseşti de a ne diviza, răspunsul masiv al Uniunii Europene a fost unul comun, în primul rând şi este unul lipsit de echivoc: pretenţiile regimului Putin de a controla deciziile şi destinele unor ţări, ale unor întregi popoare, sunt inacceptabile. Este cât se poate de clar.

Dacă ne aducem aminte, de aici a pornit totul, de la dorinţa legitimă exprimată de ucraineni de a se alătura, în viitor, Uniunii Europene şi NATO, aşa cum s-a întâmplat, prin decizii democratice, în toate ţările din Europa Centrală şi de Est! Reacţia isterică a regimului Putin ne arată, cum spuneam, cât de străine sunt guvernele autoritare de orice principii bazate pe libertate, pe deschidere, pe cooperare. Şi repet formularea regimul Putin pentru că este evident, în opinia mea, faptul că Putin nu are susţinere majoritară în rândul populaţiei pentru a purta acest război!

Pentru noi, pentru Statele Membre UE, rămâne însă, indiferent de context, problema alimentării cu gaze şi mai ales dependenţa de gazul rusesc! În acest caz, cifrele sunt frapante. Finlanda, Estonia, Letonia şi Lituania depind 100% de livrările făcute de ruşi. Bulgaria este la 96%, Ungaria, la 82%, Grecia, la 66%, Germania, la 45%, Italia, la 34%, în vreme ce Franţa importă 18% din gazul folosit din Rusia, iar România, spre norocul nostru, doar 15%.

Eu cred că şi aici răspunsul Uniunii Europene, alături de aliaţii noştri americani, va fi unul coerent şi sustenabil. Deja, în Parlamentul European, lucrăm la dosare mari, importante, care ne vor scoate de sub eterna ameninţare a întreruperii de către ruşi a furnizării de gaze, ori a jocurilor cu presiunea gazului, ori cu preţurile mereu volatile. Lucrăm în Parlamentul European la iniţiative care vor da Europei independenţa energetică de care are atâta nevoie. Asupra lor, voi reveni curând.

În final, vreau să spun ferm, clar: democraţiile, România fiind printre ele, nu pot pierde! Solidaritatea, dialogul, valorile comune, ne vor ţine mereu uniţi, şi nu vorbesc aici de situaţii ipotetice sau ideale, vorbesc despre realitatea pe care Uniunea Europeană o reprezintă şi o trăieşte în fiecare zi. Putin, însă, va pierde şi pierde în fiecare zi. Este clar că în faţa unei Uniuni Europene nedivizate, a unui NATO solidar şi activ, regimul Putin nu are nicio şansă.