Procurorul şef european: procesul decizional explicat şi şansele doamnei Kovesi

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Inquam Photos/Octav Ganea
FOTO Inquam Photos/Octav Ganea

Ideal ar fi să ajungem în momentul în care depăşim un nivel naiv-şcolăresc de înţelegeri a afacerilor europene. Tocmai în această idee, în ultimele zile am încercat să aduc profunzime prin câteva analize speculative menite a aduce profunzime unor reprezentări 2D, lansând ipoteze şi sugerând câteva „educated guesses“.

Deşi aceste analize au făcut destule valuri, din păcate au fost înţelese de puţini. Acest exerciţiu m-a făcut să înţeleg că, în lipsa unor cunoştinţe de bază privind afacerile europene şi proceselor decizionale la nivel UE, riscăm cu uşurinţă să cădem în extrema cealaltă, cea a teoriilor conspiraţiei. Pentru cel care nu urmăreşte constant scena politică europeană, fiecare instantaneu de moment este întregul film, ceea ce nu este deloc cazul.

Revin, aşadar, la lucrurile de bază. În cele ce urmează voi încerca să explic modul în care este desemnat Procurorul şef european, ce a însemnat votul de ieri din Coreper şi care sunt paşii următori, încercând să estimez şansele doamnei Kovesi de a ocupa această funcţie.

Pentru început trebuie spus că Parchetul european în sine şi orice măsură legată de acesta sunt decise conform procedurii cooperării consolidate (Art. 86 TFUE), care permite UE să aprofundeze integrarea în anumite domenii chiar şi atunci când unele State Membre nu o doresc, permiţând unui grup de minim nouă state membre să meargă înainte pe un domeniu.

În cazul Parchetului European (European Public Prosecutor's Office - EPPO), procesul de selecţie se desfăşoară în baza Regulamentului Consiliului 2017/1939 din 12 octombrie 2017. Un număr de 22 de ţări participă în acest mecanism (Germania, Austria, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Republica Cehă, Estonia, Finlanda, Franţa, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Portugalia, România, Slovacia, Spania, Slovenia, Olanda şi Malta).

Decizia privind desemnarea şefului acestei instituţii, funcţia la care candidează doamna Kovesi, se ia printr-o procedură decizională în care Consiliul Uniunii Europene şi Parlamentul European au ponderi egale. Altfel spus, Parlamentul nu poate trece peste Consiliul UE şi nici invers.

Consiliul UE -- instituţia pe care România o prezidează în această perioadă -- este formată din reprezentanţii guvernelor Statelor membre care se întrunesc la nivel de miniştri în 10 configuraţii tematice (externe, muncă, transport, energie etc.). Ca să fie mai simplu de înţeles rolul Consiliului UE, putem să-l asemuim cu o cameră legislativă într-un Parlament. De exemplu, în statele federale, Senatul (Camera superioară) este formată din reprezentanţii regiunilor, care au rol de codecizie în procesul legislativ. Un exemplu este chiar SUA, unde fiecare stat american are doi senatori.

Reuniunile miniştrilor sunt pregătite de şedinţele unei entităţi numite Coreper, care face parte din structurile Consiliului UE şi este formată din ambasadorii statelor membre pe lângă UE (Coreper A) şi de către adjuncţii acestora (Coreper B). Revenind la cazul doamnei Kovesi. Decizia la nivelul Consiliului UE a fost luată ieri în Coreper A, cu votul celor 22 de ambasadori care reprezintă statele membre participante în EPPO. Ei au avut de ales între trei candidaţi preselectaţi de o comisie de experţi, mecanismul de vot fiind următorul: fiecare ambasador a avut de alocat 6 puncte din care fiecare candidat putea primi maxim 3. Astfel, locul 1 primea 3 puncte, locul 2 două puncte şi locul 3 un punct. Ambasadorii au votat în urma mandatelor primite de la guvernele ţărilor pe care le reprezintă (nu uitaţi că acest Coreper e o structură inter-guvernamentală).

În cazul şefului EPPO, votul a rezultat în următoarea ierarhie:

1. Dl. Jean-Francois Bohnert, Franţa -- 50 de puncte.

2. (ex aequo) Doamna Laura Codruţa Kovesi (România) şi Domnul Andres Ritter (Germania), fiecare obţinând în total 29 de puncte.

De remarcat că totalul punctelor acordate este de doar 108 de puncte, ceea ce înseamnă că 4 ambasadori fie au absentat, fie nu şi-au exprimat votul. Votul a fost secret.

Urmează acum procedura de decizie la nivelul Parlamentului European, procedură contestată pentru că se evită un vot (fie în comisiile de specialitate fie în plen), această decizie urmând să fie luată în cerc restrâns la nivelul coordonatorilor din comisiile LIBE şi CONT, care urmează să andoseze o propunere pe care o transmit apoi Conferinţei Preşedinţilor (forul de conducere al Parlamentului European).

Din momentul în care Parlamentul European se pronunţă, există două posibilităţi:

1. Parlamentul European andosează candidatura domnului Bohnert, caz în care domnia sa devine Procuror şef european.

2. Parlamentul European decide în favoarea doamnei Kovesi sau a domnului Ritter, caz în care urmează o negociere între Parlament şi Consiliul UE, acesta din urmă fiind reprezentat de ambasadorii următorului Trio de Preşedinţii (Finlanda, Croaţia şi Portugalia).

În urma acestor negocieri, statele membre vor VOTA pentru noul procuror-şef, acesta trebuind să întrunească voturile a 12 dintre cele 22 state membre participante în această procedură.

În concluzie, jocul este departe de a a se fi terminat, însă votul din Coreper este un semnal puternic privind intenţia la nivelul statelor membre. Ecartul dintre doamna Kovesi şi primul clasat este consistent -- 21 de puncte. Nu este exclusă o nouă răsturnare de situaţie, dar din acest moment devine clar că o viitoare carieră europeană a doamnei Kovesi este pusă serios sub semnul întrebării.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite