accentuate a politicilor europene şi în "întărirea suveranităţii economice şi financiare a Europei".

"Avem nevoie de un master plan clar, treaptă cu treaptă, care să ajute principalele instituţii din sectorul financiar să plece din UK şi să vină în UE. Un demers bazat mai degrabă pe principiul «să stăm şi să aşteptăm» nu va impulsiona pieţele financiare. Una dintre priorităţile strategice cheie pentru următorii ani trebuie să fie întărirea Uniunii Peţelor de Capital şi mutarea instituţiilor principale în UE" - a spus Markus Ferber, purtătorul de cuvând al Comitetului pentru probleme economice şi monetare. Planul reprezintă şi o mişcare în sensul reducerii cât mai puternice a dependenţei UE faţă de dolar pe pieţele internaţionale, decizie politică de cea mai mare importanţă şi care, la modul cel mai evident, nu implică doar efecte în relaţiile bilaterale, ci va pune în mişcare un mecanism uriaş de recalibrare la nivel mondial.    

"Dacă UE vrea să joace în Liga geopolitică a Campionilor, avem nevoie de un sistem financiar pe măsiră. În lumina BREXIT, este mai important ca niciodată să avem o infrastructură puternică şi robustă. Atunci când este vorba despre finanţarea economiei europene, nu trebuie să fim complet dependenţi de ţări terţe...O monedă stabilă şi atractivă reprezintă cheia pentru suveranitatea financiară şi economică a Europei. Prudenţa fiscală este o precondiţie pentru un Euro stabil. Una dintre provocările-cheie care ne stau în faţă va fi scpderea nivelurilor înalte de îndatorare care au apărut în perioada pandemiei, punând totul pe o traiectorie mai sustenabilă. Iată de ce Comisia Europeană trebuie să arate clar drumul înainte prin prezentarea planurilor sale pentru viitorul Pactului de creştere şi stabilitate "

Demult aşteptată şi foarte normală în suita logică a evenimentelor este această indicaţie a intenţiei foarte clară de retragere cât mai amplă de pe piaţa financiară londoneză - exprimată foarte clar în documentul Comisiei văzut de colegii de la Reuters. Ea marcheză prima dintre consecinţele dramatice strategice ale BREXIT : limitarea reală şi de amploare a rolului jucat până acum de UK în conceperea şi bunul mers al arhitecturii sistemului financiar, prezenţa britnaicilor ca ţară terţă fiind consioderată acum de UE drept o vulnerabilitate. De unde şi concluzia din documentul Comisiei Europene: "retragerea Marii Britanii din UE întăreşte nevoia de a întări pe mai departe Uniunea pieţelor de capital" , în codiţiile specifice de acum de suprapunere de crize când "criza Covid 19 a pus în evidenţă vulnerabilităţile sistemului internaţional dominat de dolar" .

Mişcarea de acum este o consecinţă logică a apelurilor care s-au auzit la Bruxelles şi în unele dintre capitalele care contează în economia europeană în vederea întăririi autonomiei strategice a blocului UE şi au căpătat amploare (ca să nu spunem virulenţă) după ce Trump a impus suita de sancţiuni înmpotriva Iranului care produceau efecte şi asupra tuturor băncilor, companiilor sau persoanelor fizice care făceau afaceri cu Iranul. Iar planul de acum al Comisie vine să răspundă unor presiuni directe făcute de ţările care au avut cel mai mult de suferit în urma măsurilor respective de a putea evolua pe viitor într-un  cadru în care să fie redusă la maximul dependenţa faţă de aliatul american dovedit atât de imprezibil în perioada Administraţiei Trump.

"Aplicarea extra-teritorială a sancţiunilor unilaterale de către ţări terţe a afectat grav capacitatea UE şi a statelor sale membre de a realiza progrese obiective în domeniul politicii externe, de a onora acordurile internaţionale şi de a gera relaţiile bilaterale cu ţările aflate sub sancţiuni..Câteodatăacţiuni unilaterale ale unor ţări terţe au compromis comerţul şi investiţiile legitime ale întreprinderilor din UE cu alte ţări"" -se spune în document.

Sigur că ideea acesta a apărării suveranităţii europene este în evoluţie relativ rapidă dar, pentru a deveni realitate, trebuie într-adevăr să se bazeze pe o decizie politică fermă şi ireversibilă în favoarea unificării viitoare a sectorului bancar şi a tuturor pieţelor de capital, asta dacă se va putea totuşi trece de opiniile antagonice ale unora dintre guverne, e adevărat din ce în ce mai puţin în dubla lumină a efectelor dezastruoase a BREXIT-ului, accentuate de lipsa de sprijin previzibilă din partea US pentru UK. Chiar şi mai previzibilă din partea celorlalte ţări din Commonwealth.

Rămâne să vedem în perioada următoare dacă UE va reuşi în ambiţia pe care o prezintă în acest document, cea de a avea EURO "ca deviză prin definiţie pentru denominarea produselor financiare durabile" , ceea ce ar mări partea UE din numărul de emisiuni mondiale de "obligaţii verzi" care, în 2019, reprezentau aproape jumătate din total, cum comentează cei de la Bloomberg.

Chestiunea fundamentală rămâne modul în care EURO se va putea impune pe viitor ca deviză de forţă, atacând supremaţia dolarului. Pentru asta, logic, vrea să grupeze sub controlul său direct şi ce-a mai rămas din instituţiile financiare aflate odinioară în City, ideea fiind ca , tocmai pentru a-şi întări infrastructura financiară, UE să convingă marile companii să-şi transfere de la Londra înspre UE cât mai multe dintre activităţile de compensare a produselor financiare. O iniţiativă interesantă este şi îndemnul adresat Băncii Central Europene de a introduce şi un EURO numeric,: "continuarea dezvoltării sectorului european al finanţei numerice va întări autonomia strategică în domeniul serviciilro financiare precum şi capacitatea sa de a proteja stabilitatea financiară şi valorile UE". Şi asta este o mişcare logică în condiţiile în care China se pregăteşte să devină prima ţară din lume care să emită e-yuan, propria sa monedă numerică suverană.

Schimările acestea vor cere timp. Sunt perfect logice şi în concordanţă cu spiritul profund al construcţiei europene dar, tocmai fiindcă implică asemenea schimbări structurale şi necesită o asemenea concentrare de voinţă politică, vor cere timp. În paralele cu ele, care vor fi oare spaţiile în care Uniunea Europeană îşi va putea dezvolta mai uşor influenţa pieţelor sale financiare reunite şi cu ce parteneri, pesemne la fel de doritori ca europenii să-şi crească valoarea şi influenţa propriilor lor monede naţionale? Spre exemplu, amintiţi-vă de mai vechea şi repetitiva dorinţă a celor din BRICS de a susţine procesul de dedeolarizare (în condiţiile în care Băncile Centrale din Franţa şi germania au adăugat moneda chineză la coşul de rezerve de schimb, reducându-şi în consecinţă rezervele în dolari) şi de a reveni sub o formă sau alta la valoarea-aur. Pe de altă parte, vedem acum valoarea Acordurilor de liber schimb realizate de UE la care se poate adăuga unul de mari proporţii cu principalele state din America Centrală şi de Sud.  

Drept care, din punctul meu de vedere, documentul de azi este formaţizarea unei declaraţii de intenţii de politică economică şi financiară. Uremază ca partenerii internaţionali relevanţi să-şi anunţe poziţiile de negociere cu forţa Uniunii Europene. Va fi, înainte de toate, o decizie de politică europeană cu valoare geo-strategică, în aşteptarea unor răspunsuri la acelaşi nivel.