Apărut în 2009 şi finanţat cu 3 milioane de euro pe an de Comisia Europeană, şi-a făcut treaba excelent. A ajuns la 600.000 de cititori pe lună şi, prin selecţia articolelor, ca şi prin posibilitatea oferită cititorilor din toată Uniunea Europeană de a comenta, fiecare pe limba lui, temele importante, a făcut un pas mare spre crearea unui spaţiu public european. Adică ceea ce, de atâta timp, Comisia Europeană zice că vrea, dar nu poate. An de an, Comisia a cheltuit sume uriaşe pentru “comunicare”, cu rezultate slăbuţe. Milioanele de broşurele explicative, diversele centre şi birouri de informare înfiinţate peste tot, miile de seminarii, colocvii şi workshopuri pe tot felul de teme n-au reuşit să alunge din mintea celor mai mulţi cetăţeni senzaţia că birocraţii de la Bruxelles sunt un fel de castă privilegiată care decide soarta Europei “din birou”, fără să ia în seamă adevăratele probleme ale oamenilor. Miliardele de euro cheltuite pentru a traduce pe înţelesul cetăţenilor conceptele sofisticate şi documentele Uniunii Europene par, astăzi, bani aruncaţi pe fereastră. Sentimentele anti-europene cresc peste tot, partidele populiste şi naţionaliste au tot mai mult succes, inclusiv în ţările în care, până acum câţiva ani, predomina euro-optimismul. Alegerile din 2014 s-ar putea să confirme aceste tendinţe: o să ne trezim cu o grămadă de populişti şi naţionalişti în Parlamentul European. Şi nu vor mai fi circari exotici – precum Vadim Tudor şi Gigi Becali “ai noştri” – ci populişti adevăraţi, care vor submina Uniunea Europeană “din interior”. Comisia Europeană ar trebui să aibă decenţa de a-şi recunoaşte eşecul deplin în materie de comunicare cu cetăţenii.

În acest context, să desfiinţezi un forum al presei europene care şi-a făcut treaba foarte bine e o mare greşeală. Iar maniera în care a avut loc uciderea lentă a Presseurop seamănă cu “procedurile” şmechereşti care se mai întâmplă în România (şi faţă de care oficialii europeni reacţionează, desigur, vehement): întâi a declanşat licitaţia pentru continuarea Presseurop, iar după câteva săptămâni a retras-o. Parlamentul European a mărit bugetul pentru media al Comisiei, tocmai pentru a putea susţine entităţi precum Presseurop, dar d-na Viviane Reding (care răspunde de acest domeniu) îşi scoate în faţă purtătorii de cuvânt să spună că “nu sunt bani”. Preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, scrie un articol în care spune că Presseurop ar trebui să meargă mai departe, dar nu poate face nimic: comisăreasa Reding decide.

Bineînţeles, nu se va prăbuşi lumea fără Presseurop. Dar decizia de a închide acest site e încă un semn prost pentru viitorul european, care nu face decât să dea apă la moară celor care spun că birocraţii de la Bruxelles iau decizii “din pix”, iar idealurile construcţiei europene devin, tot mai mult, simplă retorică.