Preşedintele României are dreptul şi obligaţia de a beneficia de sprijinul unor şefi NOI ai serviciilor secrete

Până când poate continua comedia publică în care inteligenţa justiţiei poate fi substituită de structurile de intelligence menite a înregistra cine cu cine, când, unde, cum şi de câte ori au vorbit contra şefilor, oricum trecători, pripăşiţi, ştiu ei mai bine cu ce  preţ, deloc politic, sută la sută economic, pe posturi unde confundă genul proxim cu diferenţa specifică? Răspunsul constituţional poate fi primit numai de la Palatul Cotroceni.

Am onoarea să vă salut, domnule preşedinte, al ţării mele, încă libere.

Una nesupusă, încă, mă rog, cel puţin vizibil, trădării naţionale. 

Implicit secesiunii teritoriale, 

Cea tradiţională, de sorginte răsăriteană, impusă samavolnic - ca în cazul Ucrainei, anterior al Republicii Moldova, celălalt stat românesc -, de imperialii de la Răsărit, în folosul unor lideri trecători. 

Cei care, uneori, probabil vara, sau în luna februarie… 

...se mai relaxează pe pontoanele, nu poantele… 

...Lacului Balaton, îmi scapă ţara pe teritoriul căreia, momentan, se mai află. 

Aceste rânduri, scurte, seci şi la obiect, nu vă aduc nicio critică. 

Nu vă ameninţă imaginea, necesară şi utilă, de judecător suprem, echilibrat, înţelept, într-un stat unde televiziunile cultivă, machiavelic, imaginea unui român primitiv. 

Un contribuabil vulgar. 

Cel aparent obsedat de Sex, Scandal şi Sânge, cei trei S recunoscuţi, de Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, drept cheia succesului mediocru, deplorabil, deloc profesionist, dar deloc dezinteresat, pe plan material, al unor tute şi emasculaţi obsedaţi de propria imagine, în detrimentul interesului naţional. 

Prima întrebare, de interes public, este dacă o să o urmaţi exemplul nefast al omologului dumneavoastră de peste Ocean, Barack Obama? 

O să puneţi un militar la serviciul civil de informaţii secrete şi un civil la structura militară de informaţii clasificate?!...

Adică o să  procedaţi ca predecesorul dumneavoastră?!... 

O să mai puneţi un pletos, ulterior dovedit a fi şantajabil – cu conexiuni zero în mediul militar - la serviciul de informaţii al armatei? 

O să mai împuterniciţi un ţiitor, de doar două genţi maro, medicinale, pline cu valută străină, pentru a perfecta un schimb de ostatici, cu bancnotele forte, ale unui anumit moment? 

O să mai lăsaţi un… “tataie”, din serviciul regimului abolit în decembrie 1989, ca să mai conducă serviciul de informaţii externe, singurul care pare să se mai opună, cu profesionişti de excepţie, supremaţiei nelegale, ale unui structuri autohtone - cu un civil plecat la cerere şi un înstelat care va fi curând debarcat pentru împiedicarea sa de o muiere politică - cea clar focalizată pe date, iniţial, de interesul primelor două cabinete, în ierarhia statului român?

România aşteaptă, de la preşedintele actual, rigoare, consecvenţă, determinare şi deloc ezitare la înlăturarea celor care au contribuit, în mod deliberat, la încremenirea în proiect a ţării care a crezut în menirea lor naţională. 

Aştept, ca insignifiant votant, decizia şefului statului român prin care, la vremuri noi, lideri noi vor conduce serviciile de informaţii plătite de contribuabilii români. 

Cu cât mai repede, cu atât mai bine. 

Altfel, fostul preşedinte Emil Constantinescu ar putea, ulterior, surâde, cu firească înţelegere: 

- Şi Klaus Werner Iohannis a fost înfrânt ca mine…