Premieră absolută în Balcani: Gay Pride Parade cu participare de prim-ministru

EPA-EFE/ANDREJ CUKIC

Pentru prima oară în spaţiul Balcanilor am avut, ieri, un eveniment cu o certă şi foarte importantă încărcătură simbolică. La nivel politic, societal şi mesaj absolut novator către exterior: doamna Ana Brnabic, Prim Ministru al Serbiei din luna iunie, o persoană în vârstă de 41 de ani şi care-şi afişează în mod deschis şi fără nici un fel de complexe opţiunea sa lesbiană, a participat la Gay Pride Parade de la Belgrad.

În stradă au fost aproximativ 1500 de oameni, păziţi de un foarte important dispozitiv de poliţie (2000 de poliţişti şi jandarmi, inclusiv din detaşamentele de intervenţie). O cifră care poate să pară mică după standardele unor alte manifestări de acest gen în care s-au înregistrat niveluri record de participare, cum a fost cazul anul trecut la New York (în jur de 2,5 milioane de persoane) sau peste 11.000 de persoane anul acesta la Ierusalim sau 12.000 de oameni în Elveţia anului 2013 sau cele aproximativ 800.000 de persoane care au defilat anul trecut la Madrid în „Marşul mândriei“, sau cei 80.000 de oameni care au defilat la Bruxelles, printre ei aflându-se şi Primul Ministru al Belgiei.

Dar, în cazul Serbiei, după părerea mea, nu interesează în primul rând nivelul de participare cu toate că este deosebit de ridicat ţinând cont de caracteristicile politice şi mentalităţile religioase influenţate puternic, cel puţin până acum, de Biserica Ortodoxă. Mesajul politic este aici deosebit de relevant şi cu o posibilă valoare simbolică pentru transformările care au loc acum nu numai în Serbia, ci şi, posibil, în întreg spaţiul Balcanilor. Într-un sens sau altul.

Doamna Prim Ministru nu a fost singură la această Paradă a comunităţii LGBTI (lesbiene, homosexuali, bisexuali, transgenderi şi persoane intersex), ea fiind însoţită de Zoran Djordjievix, de Branco Ruzic, Ministrul Administraţiei de stat, şi de Sinisa Mali, primarul oraşului Belgrad, grupare de forţe care, în sine, este un semnal politic important, mai ales că venea să marcheze nu un eveniment singular, ci încheierea unei săptămâni dedicate comunităţii LGBTI.

Ana Brnabic (dreapta) la Gay Pride în Belgrad FOTO EPA

„Guvernul se află aici pentru toţi cetăţenii şi va asigura respectarea drepturilor tuturor. Dorim să transmitem un semnal că toate diversităţile fac societatea mai puternică şi că împreună vom putea face mai mult. Mesajul meu către cetăţenii din Serbia este că guvernul va respecta drepturile tuturor cetăţenilor, atât majoritari, cât şi minoritari. Vrem să transmitem semnalul că diversitatea poate contribui să facă societatea noastră şi mai puternică“ - a declarat doamna Prim Ministru Ana Brnabic.

Este vorba despre un demers foarte interesant şi chiar deosebit de curajos dacă ţinem cont de modul în care s-au desfăşurat alte evenimente similare în istoria recentă a Serbiei. Să ne aducem aminte că prima Gay Pride Parade de la Belgrad, din 2001, a fost extrem de tensionată, poliţiştii fiind obligaţi să tragă focuri de armă de avertizare pentru a împrăştia grupurile foarte violente de naţionalişti extremişti şi skinheads care aruncau cu pietre în manifestanţi şi începuseră să-i agreseze fizic. O altă Gay Pride Parade a fost autorizată în 2010, dar iarăşi marcată de violenţe, de data asta ciocniri dure între grupurile extremiştilor naţionalişti şi forţele de ordine, având ca rezultat cel puţin 100 de răniţi. Mai apoi, manifestaţia a fost interzisă timp de 3 ani consecutiv.

Importanţa evenimentului desfăşurat ieri trebuie judecată şi în funcţie de faptul că Serbia este o ţară profund ortodoxă, iar Biserica s-a declarat în mod deschis, chiar cu un mesaj din partea lui Ireneu, Patriarhul Serbiei (pe 25 septembrie 2014, cu două zile înainte de Gay Pride). Foarte interesant text şi relevant pentru poziţia Bisericilor din întreaga lume ortodoxă:

„În aceste zile, «Gay Pride» este din nou impusă cu forţa Belgradului şi Serbiei. Organizatorii unei defilări de acest gen şi mentorii lor europeni nu doresc să înveţe din toate lecţiile oferite de evenimentele precedente: opoziţia manifestată de cea mai mare parte a cetăţenilor, indiferent de apartenenţa lor religioasă, politică, ideologică; neliniştea şi instigarea la agresivitate; trezirea instinctului de distrugere în sânul anumitor zone ale populaţiei, mai ales la tineri, cu obligaţia autorităţilor de a angaja practic întregul dispozitiv poliţienesc al ţării pentru a asigura securitatea acestui grup minoritare (...) În numele Bisericii adresăm organizatorilor şi participanţilor la «gay pride» câteva întrebări: 1. Apărarea intereselor private trebuie şi se poate realiza prin umilirea şi încălcarea sentimentelor morale ale imensei majorităţi a omenirii?; 2. Oare demnitatea umană se realizează în dispreţul Legii Divine şi al ordinii morale înscrise în natura umană?; 3. Dacă este justificată orientarea sexuală «gay» şi că trebuie s-o promovăm, oare acelaşi lucru nu este valabil şi pentru pedofilie (răspândită masiv în lumea occidentală), pentru incest, pentru zoofilie şi alte instincte sexuale perverse? Oare dreptul lor este cu ceva inferior (dez)orientării voastre?; 4. Sunteţi oare într-atât de orbiţi de viciul şi egoismul vostru că nu vă este ruşine să puneţi în alertă întregul sistem al statului şi să cauzaţi cheltuieli total nefondate? ... 5. Oare, prin intermediul «paradelor» voastre, promovaţi doar «drepturile» voastre sau încercaţi să impuneţi celorlalţi stilul vostru de viaţă, mai ales copiilor nevinovaţi şi tinerilor fără experienţă...“.

Realitatea din teren a infirmat temerile Patriarhului: în ultimii 3 ani, manifestările au decurs fără incidente, la fel şi în acest an. În al doilea rând, fiindcă de vorbim de alegeri politice într-o ţară atât de profund ortodoxă, schimbarea de mentalitate la nivelul jucătorilor importanţi pare să fi avut deja loc, cel puţin la nivelul clasei politice din Serbia. În acest sens, să reamintim că desemnarea doamnei Ana Brnabic (fost ministru al administraţiei publice) în postul de Prim Ministru a fost făcută de nimeni altcineva decât Alexandr Vucic după ce a fost ales Preşedinte al Serbiei, politician ultranaţionalist fervent, convertit acum la politici de centru dreapta şi susţinător convins al aderării ţării sale la UE. Dar nu au lipsit vocile care să acuze mişcarea respectivă ca fiind un gest suplimentare de apropiere de Bruxelles, semnalând astfel angajarea ţării sale în favoarea respectării nediferenţiate a drepturilor omului.

„Nu ştiu ce este mai absurd - a replicat Ana Brnabic, vineri, la Belgrad, vorbind în cadrul unui seminar dedicat luptei împotriva crimelor tip „hate crimes“ - să aud că nu sunt în stare să conduc guvernul din cauza orientării mele sexuale sau că, dimpotrivă, am primit acest post tocmai din cauza orientării mele sexuale“.

Foarte dificil de spus, cel puţin în acest moment, care va fi deschiderea ţărilor din Balcani, prin extensie apoi din spaţiul ortodox, către evoluţii posibile în sensul valorilor acceptate în spaţiul occidental, de toleranţă faţă de toate orientările sexuale şi de legiferare conformă a existenţei şi drepturilor acestora, prin modificarea cadrului existent. Sau, dimpotrivă, dacă reacţia de respingere va fi mai puternică şi, în consecinţă, legislaţia va fi modificată în celălalt sens. Şi, dacă aşa se va întâmpla, să vedem care vor fi reacţiile viitoare, mai mult sau mai puţin instituţionale, ale partenerilor noştri europeni sau americani. Vom vedea, deocamdată, iată care sunt hărţile toleranţei/intoleranţei faţă de fenomenul gay în UE şi cadrul legislativ aferent: