Am reamintit acest episod urmărind acum dezvoltările neliniştitoare din zona Crimeii. Încep să se formeze miliţii populare ruse la Simferopol, capitala Crimeii, „unităţi armate populare pentru protecţia bunurilor naţionale” îndreptate în mod evident împotriva simpatizanţilor noii puteri de la Kiev (nerecunoscută ca legitimă de Rusia, salutată însă de Occident ca reprezentând interesele fundamentale ale Ucrainei pro-europene).

Azi nu văd niciun partener ucrainean legitim care să fie gata la dialog. Dacă aceşti oameni care merg prin Kiev cu măşti negre şi puşti de asalt Kalaşnikov se consideră drept un guvern, pentru noi este greu să lucrăm cu un astfel de « guvern »...există o adevărată ameninţare pentru interesele noastre, pentru viaţa şi sănătatea concetăţenilor noştri

Dimitri Medvedev, prim-ministru al Federaţiei Ruse

Iată o fotografie realizată de jurnalistul american Paul Sonne de la Wall Street Journal şi transmisă duminică pe Twitter prezentând un punct de înscriere pentru cetăţenii care vor să se înroleze în miliţiile populare, secvenţe pe care le-am văzut mai demult pe străzile din Sarajevo, Srebrenica, Pristina....sper să nu mi se pară că imaginea seamănă primejdios de mult cu cele din spaţiul fostei Iugoslavii.

În acelaşi timp, manifestaţiile pro-europenilor sunt întrerupte brutal, se aud strigăte de tipul „jos fasciştii”, este ars drapelul american...

Surse militare citate de site-ul DEBKAFILE raportează că transportatoarele de trupe gigant ale forţelor aeriene ruse precum şi unităţi ale forţelor de reacţie rapidă au fost puse în stare de alertă la baza de la Rostov pe Don, la est de oraşul Doneţk, în partea de sud-est a Ucrainei rusfone. Au fost semnalate mişcări de trupe în zona Belgorod, un oraş rus la 40 km de frontiera cu Ucraina şi la nord de Harkov.

Nu este în interesul nimănui să vedem o reîntoarcere a violenţei şi o escaladare a situaţiei...Nu este în interesul Ucrainei, al Rusiei, al Europei sau al Statelor Unite să vedem o divizare a ţării...(orice decizie militară a Rusiei de a trimite forţe armate în Ucraina) ar reprezenta o gravă eroare.

Susan Rice, consilier pentru probleme de securitate naţională

Rusia va susţine sau va calma acest embrion de război civil în Crimeea? Într-adevăr, totul se va decide la Moscova...

Francois Heisbourg, preşedintele Institutului de studii strategice de la Londra.

Totuşi, dincolo de considerente geopolitice şi strategice, oare există o realitate care să justifice oarecum reacţia virulentă a populaţiei ruse din Crimeea, dar şi, din ce în ce mai vocal, a minorităţii tătare (ca şi, în cealaltă parte de ţară, a celei rutene)?

Cităm dintr-un material interesant difuzat de KARADENIZ PRESS pe 2 iulie 2013 sub semnătura Nataliei Ciobanu şi intitulat „Republica Autonomă Crimeea, desfiinţată de naţionaliştii ucrainieni”:

Unul din principalele partide parlamentare de opoziţie din Ucraina – „Svoboda”, considerat ultranaţionalist, pledează pentru transformarea Republicii Autonome Crimeea într-o regiune, care să se numească Tavria, iar oraşul Sevastopol să fie capitala acestei regiuni, relatează mass-media regională, citată de agenţia de presă KARADENIZ PRESS.

„«Svoboda» pledează pentru organizarea unui referendum naţional la care să fie pusă problema anulării statutului de autonomie pentru peninsula Crimeea. Acesta trebuie să devină a 27-a regiune din Ucraina, iar oraşul cu statut special Sevastopol trebuie să devină oraşul administrativ al regiunii. Referendumul face parte din programul nostru şi vom insista ca acesta să aibă loc”, a declarat deputatul din fracţiunea „Svoboda”, Igor Şvaika, în cadrul unui interviu. Potrivit iniţiatorilor plebiscitului, la ora actuală Crimeea este „o pepinieră a dispoziţiilor antiucrainene”...Intenţia naţionaliştilor de la „Svoboda” i-a iritat pe locuitorii rusofili din peninsulă. Mai mult, preşedintele Consiliului de Miniştri al Autonomiei (Guvernul regional – n. red.), Anatolii Moghilev, membru al Partidului Regiunilor, a catalogat propunerea celor de la „Svoboda” drept o „aberaţie care urmăreşte destabilizarea situaţiei social-politice din peninsulă”. „Asemenea porniri vorbesc despre lipsa de imaginaţie politică. Crimeea este o parte integrantă a Ucrainei, iar statutul de autonomie demonstrează importanţa specială a acestei regiuni, un centru geostrategic important pentru ţara noastră şi pentru întregul bazin al Mării Negre”, a declarat Anatolii Moghilev, referindu-se la declaraţiile lui Igor Şvaika.”

Interesant, deoarece partidul naţionalist SVOBODA a fost unul dintre organizatorii esenţiali ai Euromaidanului şi, foarte probabil, va înregistra un scor electoral important pe 25 mai...cu perspectiva la fel de credibilă de a profita de moment pentru a introduce noi restricţii privind politicile în favoarea minorităţilor naţionale, inclusiv cea română.

Miza? Priviţi această hartă:

FOTO Atlas des peuples d’Europe centrale » de J. Sellier et A. Sellier, éd. La Découverte, 2002

Lucrurile nu stăteau foarte bine nici până acum, aşa cum o demonstrează acest Raport al Consiliului Europei privind evaluarea la începutul acestui an a modului în care Ucraina îşi îndeplinea angajamentele luate prin semnarea Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare. Semnalele de acum nu sunt deloc încurajatoare, dat fiind că o prezenţă importantă sau chiar covârşitoare a naţionaliştilor în viaţa politică ucrainiană ar putea reînvia spectre până nu demult dispărute din istoria acestei ţări.

De altfel, pe 23 februarie, Rada Supremă ucraineană a abolit legea definind bazele politicii lingvistice ale statului ucrainean, cea în temeiul căreia limbiii ruse îi era acordat statutul de limbă regională în zonele unde vorbitorii de rusă constituiau peste 10% din populaţie, adică în 13 din cele 27 de subdiviziuni administrative ale ţării. Iar presa ucraineană reproduce afirmaţiile lui Oleg Tiagnibok, liderul partidului SVOBODA, care anunţă că deputaţii s-au apucat să lucreze la un nou proiect de lege privind limbile naţionale...

Greu de găsit un casus belli mai semnificativ, cu toate implicaţiile posibile, ca o ţară precum Ucraina, ţară supusă unor tensiuni interne antagoniste

sursa: DeDefensa.org

Moment delicat rapid exploatat de diplomaţia rusă care, după o reuniune între ministrul de Externe, Serghei Lavrov, şi secretarul general al OSCE (Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa - n.r), Lamberto Zannier, a dat un comunicat în care „OSCE este invitat să condamne în modul cel mai ferm intensificarea tendinţelor naţionaliste şi neofasciste în vestul Ucrainei, precum şi chemarea naţionaliştilor în favoarea interzicerii limbii ruse, de transformare a populaţiei de origine rusă în apatrizi, pentru limitarea libertăţii de expresie şi la desfiinţarea partidelor politice indezirabile”. Foarte interesant de văzut care va fi răspunsul, OSCE dar şi al Consiliului Europei care, după informaţiile noastre, va fi sesizat foarte curând pe aceeaşi temă.

Este cert că, diplomatic, se trasează o plasă de argumente care să poată justifica o eventuală intrare în forţă pentru protecţia intereselor minorităţii naţionale ruse, la chemarea autorităţilor locale care ar putea invoca încălcarea dreptului la auto-determinare.

Casus belli, cu consecinţe imposibil încă de estimat dar care, cu siguranţă, vor produce inflamarea instantanee a unor teritorii cu statut incert sau/şi cu aspiraţii similare, de la Nagorno Karabach până în Transnistria sau Găgăuzia. Adăugând şi cealaltă problemă, inflamată acum prin contagiune, cea a regiunii Trancarpatice, cea care merită cu siguranţă o analiză separată.