Povestea cutremurătoare a unei femei care a reuşit să fugă din Mariupol: „Îţi trăiai zilele fără să ştii dacă vei mai fi în viaţă dimineaţa”

Foto Profimedia

Nadia Denysenko şi copiii ei se numără printre persoanele care au reuşit să scape din Mariupol. Aceasta a povestit că suferinţa este departe de a se fi încheiat şi că frica pe care au simţit-o nu poate fii descrisă: „Îţi trăiai zilele fără să ştii dacă vei mai fi în viaţă dimineaţa”.

Femeia a povestit că ea şi copiii ei au stat într-un apartament fără geamuri, în frig, după ce obuz a explodat în apropiere. Zile întregi au avut puţină mâncare şi foarte puţină apă, astfel că primele lucruri pe care le-au cumpărat când au reuşit să părăsească oraşul au fost pâinea, cârnaţii şi apa.

„Am fost atât de fericiţi că avem apă îmbuteliată. Am terminat-o în câteva secunde", a spus Nadia, amintindu-şi momentul în care s-a simţit într-o oarecare siguranţă cu cei doi fii ai săi, de 14 şi cinci ani, şi fiica de 12 ani. „Când a început războiul, fiul meu cel mic a spus: <Mamă, mi-ar plăcea să iau nişte pâine>".

Povestea ei este una dintre sutele asemănătoare care arată curajul de care au dat dovadă ucrainenii în mijlocul unei tragedii. Ea a spus că nopţile le petreceau în adăposturi şi subsoluri şi că în jurul orei 5:00 se trezeau din cauza bombardamentelor.

„Am fost bombardaţi puternic. Nu le-a păsat de nimic... Fiul meu a tot întrebat: 'De ce sunt explozii?'". Îi răspundeam: <Nu-ţi face griji, fiule. Sunt doar artificii>", a afirmat Nadia. 

Într-una dintre încercările lor de a fugi, s-au dus într-un loc unde s-au adunat maşini, crezând că ar putea fi un punct de plecare. Acolo au fost însă atacaţi. Au reuşit să supravieţuiască doar după ce un bărbat i-a împins pe ea şi pe copii  într-o clădire avariată din apropiere. 

"Când am plecat, am asistat la ceva groaznic", a spus femeia. O maşină a fost lovită de un obuz. Şoferul, un militar care încerca să-şi scoată familia din oraş, a fost rănit la cap. Nadia, împreună cu alte persoane, l-au adus într-un subsol, unde o fată, care nu era medic, i-a cusut rana folosind ac şi aţă obişnuită.

"După ce am văzut toate acestea, ne-am întors acasă şi fiul meu mai mic m-a întrebat: <Mamă, de ce încearcă să ne omoare?> Ce aş fi putut să-i spun? <Nu ştiu>", a spus Nadia, scrie BBC citat de Digi24.

Aceasta a reuşit să scape pe 17 martie şi să iasă din oraş cu un convoi care a ajuns în Zaporojie. Pe parcursul drumului erau diverse puncte de control înfiinţate de soldaţii ruşi.

Nadia Denysenko a povestit că fiul ei cel mic ascunde mâncare în diferite părţi ale apartamentului unde locuiesc. Aceasta l-a întrebat de ce face acest lucru, iar el a răspuns: „Ca să pot mânca ceva şi mâine”.

Femeia speră ca într-o zi, când războiul se va încheia, iar oraşul va fi reconstruit, să se poate întoarce în Mariupol. „Nu înţeleg de ce s-a întâmplat tot ce s-a întâmplat. De ce au făcut-o?", se întreabă ea, încă.