Posibilă premieră europeană: extrădarea de manifestanţi violenţi

Pe 7, 8 şi 11 ianuarie, la Atena, un tribunal va organiza audierile necesare în vederea dării unui verdict prin care să se decidă dacă se va aproba sau nu extrădarea către Italia a cinci studenţi acuzaţi de a fi participat anul trecut, în mai, la demonstraţiile împotriva Expo 2015 de la Milano, manifestaţii care au degenerat în violenţe extreme, jafuri şi distrugeri.

Cei cinci studenţi greci au fost identificaţi ca fiind parte a „grupului negru” (aşa numiţii Black Block) cel care, de regulă, se infiltrează la un moment dat în corpul central al manifestanţilor şi provoacă începerea luptelor cu forţele de ordine. Cererea de extrădare a venit din partea autorităţilor italiene, iar premiera absolută este că, dacă tribunalul grec va fi de acord, ar fi vorba despre prima utilizare practcă a Mandatului European de Arestare în cazul unor demonstranţi violenţi cum este cazul celor cinci studenţi greci, aflaţi sub acuzaţia de utilizare a forţei cu circumstanţe agravante (cocktailuri Molotov, sticle şi pietre) şi opunerea unei rezistenţe violente la arestare. Şi nu numai atât: ar schimba radical, prin crearea de precedent, modul în care, cel puţin până în acest moment, au fost penalizate actele de violenţă ale celor de la Black Block.

Mai precis, noutatea ar fi trecerea de la viziunea ultraliberală de până acum la una cu mult mai dură care asimilează acest tip de comportamente ca teroriste şi/sau de revoltă organizată împotriva structurilor statului.

În viziunea de până acum, acţiunile Black Block au fost prezentate drept reuniri ad-hoc a unor persoane care nu sunt afiliate niciunui grupări sau mişcări, ci acţionează doar pentru realizarea unui obiectiv anume, cel care justifică protestul, pentru ca mai apoi să se dizolve de la sine. Aceasta era tradiţia începută cu primele mişcări din Germania anilor '70 (căci atunci şi acolo au apărut aceşti Schwartze Block, iniţial studenţi sau squatteri), continuată mai apoi cu prilejul tuturor marilor manifestaţii antimondializare desfăşurate pe mai toate continentele, de regulă înaintea şi în timpul reunilor internaţionale la care participau decidenţii politici din ţările industrializate.

Dar, în ultimii ani, este observată o tendinţă din ce în ce mai vizibilă: grupurile Black Block devin din ce în ce mai bine organizate, dovedesc cel puţin o pregătire paramilitară de tip gherilă urbană, folosesc tacile specifice de acest gen în ceea ce înseamplă „parazitarea" grupului majoritar de demonstranţi, stabilirea obiectivelor care trebuie atacate sau definirea foarte precisă a rutelor încercuirea sau evitare a forţelor de orgine, de fugă sau de dispersare şi reasamblare a forţelor.

Serviciile de informaţii au mai evidenţiat o caracteristică a acestei evoluţii: Black Block încearcă să folosească din ce în ce mai des „manifestaţii curate" pe care să le poată utiliza în scopul realizării propriei agende de revendicări. Un exemplu clasic în acest sens este tocmai manifestaţia de la la Milano unde mii de manifestanţi se adunaseră pentru demonstraţia tradiţională de 1 Mai. Prilej ideal de care s-au folosit imediat grupurile de la Black Block pentru a lansa o serie de slogane împotriva Expo 2015, considerată o expresie a imperialismului dominant şi sprijinind interesele corporaţiilor multinaţionale, cheltuială inutilă şi criminală a banului public.

Momentul de declanşare a atacurilor violente a coincis cu lansarea sloganului „Expo 2015 ne face rău, hai să-i facem şi noi rău!". Atunci a început incendierea de maşini, atacarea şi jefuirea unor magazine, bătaia cu poliţiştii. Foarte interesant, exact la orele 18.30, cei din Black Block şi-au dat jos măştile şi veşmintele negre şi au încercat să „se topească” rapid în mulţimea care se dispera pe străzi, gonită de tunurile cu apă şi gazele lacrimogene.

Prima misiune a unui Black Block este de a exprima prezenţa sa anrhistă şi o critică radicală în interiorul unei manifestaţii...Să loveşti un poliţist, asta nu înseamnă violenţă ci răzbunare...(extras din „Black Blocks: Jos măştile!")

Avem deci o reţea de grupări cu acoperire internaţională care aparţin unei mişcări bine consolidate din zona extremei-stângi la care s-au adăugat neo-anarhiştii? Da, răspundea fără ezitare în februarie 2014 Manuel Valls, acum prim Ministru al Franţei, în acel moment ministru de interne, comentând un incident similar, manifestaţia violentă împotriva proiectului de aeroport de la Notre-Dame-des-Landes: expima atunci temerea că „grupuri izolate vor continua această gherilă urbană...este o violenţă care vine din zona extremei-stângi, de la aceşti Black Blocks originari din ţara noastră dar care vin şi din alte ţări...".

Dar este oare posibilă o preluare reală a Black Blocks de către internaţionala anarhistă? Sigur că da, răspund fără ezitare editorialiştii revistei anarhiste franco-belgiană Alternative libertaire pentru care membrii acestor grupuri „se definesc majoritar drept: 1. anarhişti care propun o perspectivă eliberatoare asupra societăţii şi, respectiv, asupra temelor sau obiectivelor susţinute de manifestaţii".

Dacă ei au dreptate, atunci, prin extensie logică, putem presupune că, într-adevăr, în spatele "spontaneităţii intervenţiei gupului Black Block" poate să se afle o gândire strategică reală, comprehesivă, ceea ce face din aceste grupuri tot atâtea unităţi ale unei forţe coordonate. Şi, evident, cu o ideologie la fel de bine structurată servind nu numai la mobilizarea membrilor, dar şi la justificarea "violenţelor împotriva proprietăţii".

„Într-un sistem bazat pe căutarea profitului, acţiunea noastră este mult mai eficientă atunci când atacăm în mod direct portofelul opresorilor. Degradarea proprietăţii ca mijloc strategic al acţiunii directe, este o metodă eficace pentru a îndeplini acest obiectiv. Nu este vorba despre o teorie...este un fapt...Distrugerea proprietăţii nu este o acţiune violentă, cu condiţia să nu existe morţi sau răniţi. Proprietatea privată, mai ales cea a companiilor, este în ea însăşi infinit mai violentă decât orice acţiune întreprinsă împotriva sa" (comunicat al Anti-Statist Bloc, Philadelphia, 9 august 2000)

Acesta este contextul, complicat şi deosebit de complex ideologic, în care urmează să vedem dacă tribunalul de la Atena va aproba cererea italiană care invocă Mandatul European de Arestare, instrument creat imediat după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001. Dacă cererea va fi admisă, cum spuneam, se va crea un precedent de jurisprudenţă, introducând posibilitatea ca manifestanţii străini din Black Block să poată fi extrădaţi imediat către ţara unde au produs distrugeri sau violenţe. Adică infracţiuni grave sau foarte grave, căci iată ce se spune la art.2 al actului legislativ care defineşte European Arrest Warrant:

„Un asemenea mandat de arestare poate fi dat pentru acte care sunt pedepsite de legislaţia Statului membru care emite acest mandat printr-o sentinţă de custodie sau un ordin de detenţie pentru o perioadă maximă de cel puţin 12 luni sau, în locul unde sentinţa a fost dată sau ordinul de detenţie a fost emis, pentru sentinţe de cel puţin patru luni".

În fine, este foarte posibil ca decizia aceasta să fie foarte importantă şi să aibă o semnificaţie specială în condiţiile în care, pentru 2016, sunt anunţate o serie de mişcări sociale contestatare, existând semnale că s-ar putea încerca o „confiscare a străzii", posibil şi folosin elemente emoţionale de solidarizare, aşa cum ar fi cle care ar urma unui incident violent urmat, spre exemplu, de o replică disproporţionat de amplă mai ales dacă ar putea să existe o asociere între o asemenea manifestare şi o ameninţare teroristă.