Politico: Cine sunt cei mai periculoşi oameni din lume?

Cei mai periculoşi lideri din lume sunt cei aflaţi acum în funcţie? - se întreabă Politico, care notează, în contextul Conferinţei de Securitate care se desfăşoară zilele acestea la Munchen, că printre invitaţi se află miniştri de externe ai unor state responsabile de asasinate pe teritoriu străin, Rusia şi Arabia Saudită, dar că ameninţările vin şi din interior.

Ian Bremmer, preşedintele grupului Eurasia, o firmă de consultanţă politică din New York, a spus cei care au produs instabilitate masivă în lume mai ales pe pieţe sunt chiar şefi de stat „şi nu vorbim de terorişti”.

Lideri, comisari şi experţi europeni în domeniul afacerilor externe şi securităţii se întrunesc la Munchen pentru a discuta despre declinul Vestului sau ceea ce numesc „westlessness” alături de omologi ai lor din toată lumea, dar cel mai probabil nu vor putea atinge poate cele mai grave ameninţări la adresa securităţii, şi anume cele care vin din partea unor lideri ai lumii care ar trebui să o asigure, notează Politico.

Europa se păstrează ca o putere soft recunoscându-şi limitele în privinţa soluţiilor militare în timp ce restul lumii e traversat de o anumită incapacitate de a gândi dincolo de acestea în condiţiile în care liderii lumii arată o desconsiderare crescândă faţă de convenţiile internaţionale privind conflictele armate dar şi un nou mod periculos de a vorbi despre sau chiar celebrând atacuri aeriene militare.

Liderii europeni dezbat pe tema „westlessness” însă analiştii în domeniul securităţii spun că sunt create premisele unei ameninţări mai imediate şi mai acute antrenînd prăbuşirea de mai mare amploare şi mult mai vătămătoare a normelor de etică militară în privinţa repurtării unor războaie corecte.

Dacă arsenalul UE se limitează în principal la sancţiuni economice, alţi lideri îşi arată puterea prin mijloace asimetrice – asasinate ţintite, atacuri cibernetice, mijloace hibride şi chiar apelul la forţe proxy între care mercenari şi miliţii private.

Puţin probabil ca la Munchen sau la Bruxelles să fie puse prea curând probleme neplăcute cum ar fi măsura în care UE e pregătită să facă faţă partenerilor geopolitici tot mai sângeroşi, iar pe termen mai lung dacă propriul imbold spre mărirea capacităţii militare şi de apărare, inclusiv printr-o armată europeană, se aliniază obiectivelor fundamentale de pace şi prosperitate.

Josep Borrell, şeful Comisiei  europene pentru Afaceri Externe şi Securitate spunea la Bruxelles: „Ne baricadăm în spatele convingerii că nu există soluţie militară. În Siria soluţia a fost una militară – turcii şi ruşii au venit cu ea”.

Anul acesta a început cu vehicularea unui al Treilea Război Mondial pe reţelele sociale după ce preşedintele american Donald Trump a ordonat un atac cu drone asupra generalului iranian Qassem Soleimani. Unii au numit atacul asasinat ilegal comis pe pământ străin.

Înainte ca oficialii să anunţe moartea lui Soleimani, Trump a postat pe Twitter imaginea steagului american. Ulterior, Trump a dovedit că se preocupă prea puţin şi de alte convenţii internaţionale în materie de război după ce a ameninţat că va bombarda obiective culturale în Iran. Mai mult,  şi-a subliniat şi mai puternic poziţia când i s-a atras atenţia că acest lucru ar fi o încălcare a Convenţiei de la Haga.

„Ei ne pot ucide oamenii. Lor le este permis să tortureze şi schilodească americani, să pună bombe la margine de drum şi să ne arunce în aer oamenii. Iar noi nu avem voie să ne atingem de obiectivele lor culturale? Nu merge aşa”, a spus Trump.

Alţi lideri au poate şi mai puţin respect faţă de aşa zisele norme vestice, scrie Politico. Preşedintele rus Vladimir Putin s-a arătat puţin scrupulos în privinţa uciderile extrajudiciare pe pământ străin.

Putin nu a admis în mod direct la conferinţa de presă de după discuţiile de la Paris în legătură cu încheierea războiului în estul Ucrainei că Rusia a asasinat un separatist cecen, Zelimkhan Khangoshvili, anul trecut la Berlin.

„Ştiu că un om a murit la Berlin”, a răspuns Putin la o întrebare despre asasinat pe tonul său sec şi tăios obişnuit. „Este vorba de un om care a participat activ la ostilităţi de partea separatiştilor din Caucaz...L-am vânat pe acest om crud şi sângeros”.

Trump a glumit odată cu preşedintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker numindu-l „ucigaş brutal”, dar Europa nu are drone şi soldaţi. În acest peisaj vocile critice spun că Europa ar trebui să devină ea însăşi mai dură.

Andrew Bacevich, Istoric şi colonel în rezervă, preşedintele Institutului Quincy pentru guvernare responsabilă e de părere că uneori pare ca şi cum gardianul securităţii în lume nu s-a retras prematur din rolul său, ci mai degrabă a schimbat tabăra.

Interpretările extraordinare, aşa numită doctrină a lui Bush a războiului preventiv, care proclama că avem prerogativa de a iniţia un război împotriva unei entităţi care ar putea reprezenta o ameninţare în viitor, astfel încât să eliminăm o ameninţare înainte să devină reală, şi-a pierdut valoarea.

„Asta înseamnă că pur şi simplu sunt date deoparte acele reţineri pe care odată naţiunile se angajau să le respecte.”

Andrew Fiala, directorul Centrului de Etlică a Universităţii statale Fresno din California a pus că parte din problemă este faptul că promotorii nonviolenţei adeseori nu sunt invitaţi la asemenea conferinţe în condiţiile în care „există un soi de prezumţie de militarism în cadrul elitelor globale, o îngrijorare împărtăşită de toate că soluţia militară se impune peste tot. 

Dacă tot ce posezi este un ciocan atunci totul arată ca un cui”.

Sâmbătă secretarul de stat american Mike Pompeo a spus că orice ar însemna „westlessness” el poate da o asigurare „realiştilor” europeni: „Vestul căştigă. Iar vestul nu înseamnă doar naţiuni din vestul geografic, ci toate cele care adoptă modelul său – respectul pentru libertăţile individuale, comerţul liber şi suveranitatea naţională”.

Cele mai mari ameninţări la adresa supremaţiei vestice sunt reprezentate de Rusia, China şi Iran. Rusia a anexat Crimeea şi părţi din estul Ucrainei şi Georgia. Rachetele iraniene explodează la staţiile de petrol saudite, iar forţele sale proxi sunt răspândite în Irak,  Liban, Siria şi Yemen. China pune stăpânire pe zone economice exclusive din Vietnam, Filipine şi Indonezia şi „a avut dispute maritime sau legate de graniţe cu aproape toate naţiunile vecine”.

Preşedintele Franţei Emmanuel Macron i-a replicat că vestul este „slăbit”, în timp ce preşedintele Germaniei a susţinut în debutul conferinţei că America sub Trump pare a respinge ideea de comunitate internaţională şi acţionează „în defavoarea vecinilor şi partenerilor săi”. 

„Deciziile cu privire la viitorul Orientului Mijlociu se iau la Astana (Kazahstan) sau la Soci în loc să fie luate la Geneva sau la New York”, a spus şi ministrul german de externe Heiko Maas.

Secretarul general al NATO Jens Stoltenberg a declarat: „Se duce o competiţie peste tot în lume în atât de multe arii şi cu actori atât de numeroşi, dar să stăm şi să ne lamentăm că ne-am pierdut calea nu ne va permite să înaintăm.

Europa şi America de Nord sunt parteneri indispensabili”.

Macron în schimb a spus că SUA „îşi regândesc relaţiile cu Europa” şi „Avem nevoie de o strategie europeană care să asigure reînnoirea şi să ne transforme într-o putere politică strategică”.