Cu avertismentul că nu ar fi vorba decât de „vârful unui iceberg“. Deocamdată, spun cei de la AD, s-a dovedit că 19 ofiţeri de poliţie din Midden-Nederland, în zona Utrecht, au fost dovediţi de a avea legături cu organizaţii de crimă organizată, cu deosebire cu banda condusă de un anume Ridouan Taghi, judecat acum pentru organizarea uciderii mai multor alte persoane din lumea interlopă. În zona Limburg a fost suspendat un alt poliţist de rang înalt acuzat de „comportament potenţial neprofesionist“, alţi trei poliţişti fiind îndepărtaţi din serviciul activ, un poliţist în vârstă de 55 de ani din Amsterdam a fost suspendat şi arestat şi acuzat de fapte de corupţie, accesare ilegală a computerelor şi încălcare a secretului profesional. Jurnaliştii de la Duch News afirmă că este a şaptea oară în ultimele două luni că un membru al serviciilor de poliţie din Amsterdam este suspendat din cauza comportamentului neprofesionist, alţii fiind sancţionaţi pentru furt, fraudă şi strângerea ilegală de informaţii din computerele poliţiei sau pentru posesie de droguri periculoase.

Problema pare a fi extrem de serioasă şi, în orice caz, trece cu mult peste nivelul în care s-ar putea invoca doar cazuri disparate şi, ca atare, nesemnificative la nivel naţional. Ca dovadă reacţia lui Jan Struijs, şeful sindicatului naţional al poliţiei olandeze NPD, care a declarat pentru AD că poliţia trebuie să facă mai mult pentru a creşte capacitatea de rezistenţă a membrilor forţelor de ordine la ofertele venite din partea organizaţiilor de crimă organizată, oferte care adresate ofiţerilor „la toate nivelele“. A cerut în urgenţă o pregătire suplimentară pentru ofiţerii de poliţie, deoarece „ei trebuie să fie educaţi pentru a şti cum să facă faţă unor asemenea cazuri într-un mod corect şi responsabil... Dacă sunt contactaţi cu asemenea oferte, trebuie să fie în stare să transmită imediat această informaţie către superiorii lor. Mai e mult de făcut“.

Foarte neplăcute veşti pentru poliţia olandeză în ansamblul său, deja aflată sub umbra unui alt scandal, cel care a urmat după plecarea lui Carel Boers, care fusese angajat consilier pentru probleme de diversitate. Într-o scrisoare adresată ministrului Justiţiei Ferd Grapperhaus, el afirmă că în cadrul poliţiei olandeze există un comportament impropriu faţă de cetăţenii de origine străină, inclusiv faţă de colegi poliţişti. „E normal să auzi ca poliţiştii să spună: «eşti marocan, nu voi avea niciodată încredere în tine»“.

Are dreptate? Poate că da, din moment ce, într-un raport publicat acum doi ani, ministrul de Justiţie olandez constata că aproximativ 40% dintre comportamentele neadecvate din poliţie veneau din partea unor ofiţeri de poliţie proveniţi din familii de imigranţi (aproximativ 7% din totalul forţelor de poliţie). Iar concluzia era că ofiţerii de poliţie care provin din comunităţi de imigranţi sunt mai susceptibili de a fi contactaţi de infractori şi vor fi mai sensibili la ofertele acestora „din cauza relativ mai marii implicări a unor anumite grupuri etnice“ în activităţile infracţionale.

Oricum, fenomenul acesta al infiltrării poliţiei de către organizaţiile crimei organizate nu este nou şi a atins multe dintre ţările europene pentru care există un interes deosebit al mafiei transnaţionale. Vă reamintesc, în acest sens, că în 2014 au apărut detaliile operaţiunii secrete TIBERIUS lansată în Marea Britanie tocmai pentru a determina numărul şi nivelul exact de asemenea infiltrări. Iar rezultatul a fost că persoane suspectate a fi printre cei mai cunoscuţi infractori ajunseseră să aibă contacte permanente la vârful unora dintre organizaţiile cheie ale sistemului: HM Revenue&Customs, Crown Prosecution Service, City of London Police şi Prison Service. Concluzia era stupefiantă: Poliţia Metropolitană (MET) suferea la momentul respectiv de „corupţie endemică“ şi unele dintre cele mai cunoscute sindicate ale crimei organizate putuseră să infiltreze Scotland Yard „după voie“.

Se spunea în raportul TIBERIUS:

„...o declaraţie a unui ofiţer de investigaţii cu experienţă dă o oarece idee asupra profunzimii fenomenului în zona de est şi de nord-est a Londrei: «În acest moment cred că nu pot face o anchetă corectă asupra unei crime fără teama ca ea să fi fost deja compromisă»... Ramificaţiile acestei declaraţii sunt serioase şi neliniştitoare şi oferă posibilitatea de a estima nivelul de ameninţare la adresa întregului sistem. În plus faţă de faptul că niciunul dintre sindicatele crimei organizate nu a fost demantelat la modul serios în ultimii cinci ani, asta oferind o indicaţie asupra eficienţei reţelelor de care dispun“.

Mai există zeci şi alte zeci de relatări asupra fenomenului. Agenţiile de informaţii au atres atenţia acum asupra unei noi dezvoltări ce capătă din ce în ce mi multă amploare şi pe care decidenţii politici, din varii motive, nu vor s-o ia încă foarte în serios. Există indicaţii că infiltrarea organizaţiilor de poliţie a trecut la nivelul următor, înglobând şi armata, mafiile dorind să aibă ceva cu mult mai mult decât simplii informatori tradiţionali. Spre exemplu, în acest context, sunt foarte importante cercetările lui Christian Picciolini asupra „noii infiltrări complexe a instituţiilor de forţă ale statului“ de către miliţiile de extremă dreaptă, cele ale „supremaţiei albe“ din SUA, cele din care a şi făcut parte mult timp, înainte să-şi renege vechile convingeri şi să devină unul dintre cei mai cunoscuţi activişti americani împotriva extremismului şi rasismului.

Banda de neonazişti din care făcea parte tânărul Picciolini

Mulţi dintre membrii fostului meu grup au mers să se înscrie pentru a deveni ofiţeri de poliţie în Chicago, s-au înscris să fie gardieni de închisoare şi cu siguranţă că şi-au luat şi ideologia cu ei. Mulţi dintre cei pe care-i cunosc din acea lume s-au dus la centrele de recrutare să intre în armată pentru a căpăta instrucţie de luptă şi mânuirea armelor... Sunt dintre cei care neagă Holocaustul, vederile lor sunt similare cu ale celor din «supremaţia albă» şi vin din armată plini de furie şi violenţă.“ - spune Picciolini, iar cercetările FBI arată că au fost identificate asemenea cazuri de infiltrare în agenţiile americane.

Cu ce efecte? Greu, aproape imposibil de estimat, căci doar în momente de criză aceste celule sunt rechemate în activitate. Dar certitudinea de care dispunem este că infiltrarea este masivă şi pe măsura nivelului de corupţie dintr-o ţară anume.