Poliţia Internetului: necesitate absolută sau derivă totalitară?

O întrebare al cărei răspuns - decis prin voinţă politică - a devenit esenţial pentru supravieţuirea civilizaţiei noastre.

Avem, pe de-o parte, promotorii libertăţii absolute şi lipsei totale de reglementări pentru un domeniu creat iniţial drept „bun comun” şi care nu ar trebui îngrădit niciodată prin limitări arbitrare de acces. Asimilând, pe fond, Internetul cu un bun cultural al omenirii de azi, producător de valoare şi educaţie tocmai prin libertatea pe care o asigură în călătoria spre resursele lumii virtuale. Orice limitare înseamnă, în acest context, o cale larg deschisă spre totalitarism, dictatură, stat de tip orwellian.

Pe de altă parte, avem poziţia celor care spun că, fără reguli de control, Internetul se va dezvolta în ceea ce a început deja să fie acum, adică un spaţiu folosit intensiv de terorişti, extremişti şi nebuni de toate tendinţele şi fanatici cultivând discursurile de ură, intoleranţă şi violenţă.

Lucrurile s-au înrăutăţit în aşa măsură încât, în acest moment, mulţi dintre analiştii serviciilor de informaţii au semnalat că au apărut deja, cel puţin la fel de importante sau intense precum conflictele reale în teren, ofensivele în lumea virtuală, precedându-le, însoţindu-le, justificându-le sau dându-le ca model pe primele în adevărate campanii susţinute de îndoctrinare. Parte integrantă a unui cyber-war la scară mondială.

Se dovedeşte acum utilitatea unei măsuri europene foarte puţin prezentate în spaţiul media de la noi: noul Cod de Conduită european de bună conduită online al UE, realizat în parteneriat cu Facebook, Twitter, YouTube şi Microsoft şi prezentat pe 31 mai. Cod care, în principiu cel puţin, ar trebui să se regăsească mai departe în legislaţiile naţionale şi aplicat cu stricteţe de instituţiile abilitate. Inclusiv în România.

„Companiile semnatare ale acestui Cod de Conduită se angajează să continuie lupta împotriva discursurilor de ură ilegale online. Se vor concentra, mai ales, asupra punerii la punct a unor proceduri interne şi asigurarea formării personalului pentru ca majoritatea semnalărilor valide să poată fi examinate în mai puţin de 24 de ore şi, dacă este cazul, pentru retragerea conţinutului vizat şi pentru blocarea accesului... va fi întărit şi parteneriatul cu organizaţiile societăţii civile care cor contribui prin semnalarea conţinuturilor care favorizează incitările la violenţă şi ură.Pe de altă parte, companiile de tehnologia informaţiei înţeleg să-şi continuie activitatea pentru elaborarea şi promovarea unor contra-conţinuturi independente ...”

Noutate absolută? Deloc, deoarece iată cum arată în 2016 harta mondială a „statelor care au instituit controlul şi supravegherea Internetului”:

Indicaţii:

Fuchsia: Cenzură şi/sau supraveghere generalizată
Roz: Cenzură şi/sau supraveghere substanţială
Galben crem: Cenzură şi/sau supraveghere selectivă
Portocaliu: Situaţie în schimbare
Verde: Puţină sau zero cenzurp şi/sau supraveghere
Gri: Fără clasificare / Lipsă date (sursa: OpenNetInitiative, 2016)

Şi atunci, ce este cu adevărat nou în reglementarea europeană? În primul rând, faptul că marile companii din domeniu au simţit urgenţa problemei şi au reacţionat în solidar cu chemarea Comsiei Europene. Apoi, foarte important, acest text pe care-l puteţi consulta integral în finalul articolului, poate şi - conform surselor noastre - va servi foarte rapid drept precedent şi model pentru o propunere legislativă mult mai ambiţioasă, cea privind reglementarea amănunţită şi, din câte am auzit, realmente exhaustivă, a unei „Poliţii europene a Internetului” care să lărgească mult competenţele actualei unităţi existente în cadrul EUROPOL şi INTERPOUL. Vor fi vizate, în fine, siturile de propagandă jihadistă, dar şi cele folosite la scară neaşteptat de legă de către reţelele teroriste pentru a pune online manuale gratuite foarte precise şi profesionist realizate de fabricare a unor instalaţii explozive improvizate (de felul care explodează zilnic în Afganistan sau aproape oriunde în Orientul Apropiat), a armelor artizanale sau cum se poate pregăti un atac chimic devastator cu ingrediente care se pot cumpăra în orice super-market... Cum pot fi scanate sau/şi blocate canalele folosite de serviciile de urgenţă, cum pot fi bruiate comunicaţiile centrelor de comandă, cum pot organizate sabotaje primitive dar foarte eficiente ale căilor ferate sau autostrăzilor strategice. Vor fi vizaţi, se spune, utilizatorii acestor situri, iar pe baza unei analize minimale de trafic se vor identifica locaţiile şi numele reale ale persoanelor respective, de aici începând, după caz, treaba poliţiei sau unităţilor antiteroriste.

Mai mult, vizita de luna trecută în Israel a lui Gilles de Kerchove, coordonatorul luptei anti-teroriste la nivelul UE, a avut ca scop găsirea de „soluţii tehnologice care pot permite detectarea automată a profilurilor de persoane suspecte prin analiza reţelelor sociale”. Este vorba despre soluţii informatice de ultimă generaţie (cu care deja lucrează serviciile de informaţii din Israel) care se auto-actualizează zilnic încorporând parametri precum vârsta internautului, religia, originea sa, statutul său socio-economic, precum şi legăturile sale eventuale cu alţi suspecţi.

Problema este că asemenea tehnologii de supraveghere extrem de dure nu au cum să fie importate ca atare în Europa datorită reglementările existente în privinţa respectării drepturilor omului... Şi ce facem? Aceasta este întrebarea la care trebuie să răspundă rapid politicienii europeni. măcar având în faţă statisticile serviciilor israeliene: la 1 milion de internauţi, 20.000 de persoane au fost considerate problematice, de aici fiind selectate 10 sau 15 profiluri asupra cărora s-a decis organizarea unei supravegheri complete. Mult? Puţin? Câte atentate mai trebuie să decidem şi noi cifrele exacte în care se situează „supravegherea moralmente justificată”?

Până la urmă, oricât ar fi de greu să acceptăm că am ajuns în situaţia asta, va trebui să alegem între a plăti absolut orice preţ imaginabil pentru păstrarea nealterată a libertăţilor garantate de Carta Drepturilor Omului sau de a începe să luptăm pentru supravieţuire. Asta fiindcă adversarii noştri folosesc exact acelaşi spaţiu virtual ca noi, dar nu au avut, nu au şi nici nu vor avea aceleaşi regului, fie şi minimale, de reţinere în folosira lumii virtuale ca o armă ce se dovedeşte perfectă, anonimă şi nereglementată de niciun fel de ziduri de apărare.

Ai noştri o folosesc în principal pentru Facebook sau Twitter, Skype sau Facetime... ceilalţi, pentru a face propagandă şi pentru ofensivă în numele idealurilor Jihadului pentru distrugerea lumii noastre.

Despre asta este vorba. Între aceste două posibilităţi avem de ales. Trebuie să alegem, vom fi siliţi s-o facem pentru că miza este supravieţuirea unui sistem. Poate, de prea mult bine, am uitat că şi libertatea are un preţ...

Code of Conduct on Countering Illegal Hate Speech Online