Pleacă ei sau le zicem noi la revedere?

Asta este dilema cu care se confruntă oficialii de la Bruxelles în aceaste ultime zile ale anului, tema disputei care se umflă pe oră ce trece fiind destinul european al Marii Britanii.

Dacă e e să o luăm după ce şi-ar dori cetăţenii britanici, conform unui sondaj din Mail on Sunday, aproximativ jumătate sunt în favoarea părăsirii UE, iar peste 65% îşi doresc organizarea unui referendum naţional pe această temă. Un euroscepticism care datează de mai mult timp, alimentat acum de criza economică şi de penuria din ce în ce mai evidentă a locurilor de muncă precum şi a creşterii în virulenţă a mesajelor liderilor naţionalişti, unele dintre acestea reluând în clar temerile privind viitorul pieţei muncii din Regatul Unit, ameninţată, spun ei, de o eventuală sosire masivă a muncitorilor din România şi Bulgaria....

De partea cealaltă, la Bruxelles, limitele răbdării par să  fi fost depăşite la ultimele două Summit-uri consacrate bugetului multianual al UE, atunci când premierul David Cameron a făcut presiuni uriaşe, mai întâi pentru îngheţarea cheltuielilor, mai apoi pentru reducerea acestora, ameninţând chiar cu retragerea de la negocierile unde venise cu promisiunea făcută în faţa Parlamentului ţării sale: "acest guvern va adopta linia cea mai dură pe care a adoptat-o vreodată un guvern britanic în negocierile bugetare din clipa în care am aderat la UE"....Fronda a continuat prin refuzul său de a participa la ceremonia decernării Premiului Nobel pentru Pace tocmai Uniunii Europene cu care, în principiu, ar fi trebuit să fie solidar, fie şi numai la nivel simbolic.

Din acel moment, s-au succedat mesaje dure, primul fiind al lui Daniel Cohn-Bendit, liderul verzilor europeni în Parlamentul European, care a declarat că "sunt în favoarea organizării, la un moment dat, a unui referedum în Marea Britanie, trebuie să se decidă dacă devind cel de-al 51-lea stat al SUA sau sunt membri UE", ceea ce , după părearea sa, ar pune capăt "şantajului permanent" exercitat de britanici.

Un răspuns dur la cererea făcută de Cameron care, în schimbul rămânerii ţării sale în UE, doreşte semnarea unui nou acord care să aibă o clauză specială instituind pentru Marea Britanie o procedură de neparticipare pe probleme-cheie. Adică, continuând să rămână în afara zonei euro, Marea Britanie îşi doreşte să se poată poziţiona şi în afara măsurilor de unificare a pieţelor politice, economice şi sociale din UE. Imposibil, replică foarte rapid şi Herman Van Rompuy, Preşedintele UE, deoarece asta ar periclita direct Uniunea Europeană în general şi piaţa unică în special.

La rândul său, Jacques Delors, fost Preşedinte al Comisiei Europene, afirmă tăios, într-un interviu pentru Handelsblatt, că "dacă britanicii nu urmează tendinţa spre mai mare integrare în UE, am putea să rămânem prieteni, dar sub o altă formă....ca aceea a spaţiului economic european sau un acord de liber-schimb".

Perspective deloc plăcute în faţa Marii Britanii care, într-o asemenea eventualitate, s-ar vedea privată de un statut de forţă, cel asigurat prin participarea la nucleul reprezentativ al statelor din UE dar şi prin imposibilitatea de a mai influenţa deciziile comunitare, concomitent poate cu o reducere masivă sau o retragere completă a europarlamentarilor sau/şi a funcţionarilor din instituţiile europene.

În plus, premierul David Cameron nu poate uita că, la început de 2014, va fi organizat referendumul pentru independenţa Scoţiei şi, foarte posibil, apariţia unor probleme extrem de grave dacă cel puţin Irlandei de Nord nu i se va acorda un drept similar.  În concluzia unui asemenea scenariu, e drept incipient dar foarte serios argumentat, se află o miză enormă: dacă cel cel puţin Scoţia, spre exemplu, va vota în favoare independenţei şi Marea Britanie (în actuala formulă administrativă sau în alta) votează în favoarea ieşirii din UE, atunci cine ar putea emite pretenţii pentru scaunul gol?

Şi să nu uităm că scenariul acesta ar putea să declanşeze un tip nou de procedură şi să constituie un precedent de care toată lumea se teme, o criză suplimentară adaugându-se multiplelor existente.