Summit-ul de la Bratislava: „Piccolo piccolo”

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Mesajul 
de unitate post-Brexit al marilor puteri fondatoare ale UE a suferit din
 cauza supărării italiene. A fost o breşă asumată de Merkel, pentru a 
aplana ostilitatea Grupului de la Vişegrad
Mesajul de unitate post-Brexit al marilor puteri fondatoare ale UE a suferit din cauza supărării italiene. A fost o breşă asumată de Merkel, pentru a aplana ostilitatea Grupului de la Vişegrad

Summit-ul de la Bratislava a fost ca o întâlnire de familie la finalul căreia toată lumea răsuflă uşurată că niciunul n-a dat altuia în cap. Doar din acest punct de vedere, al absenţei conflictelor, reuniunea poate fi considerată o reuşită. Nu s-a decis nimic pe fond. Iar deschiderea procesului de reflecţie privind viitorul UE n-ar fi fost posibilă fără renunţarea de către Angela Merkel la teza cotelor de repartizare a refugiaţilor.

Se pare că suita de întâlniri în diverse formate de peste vară a deminat terenul, făcând posibilă afirmarea „spiritului de cooperare al Bratislavei” de care a vorbit cancelarul german la finalul summit-ului. Dar a fost nevoie de pasul înapoi al Angelei Merkel în privinţa redistribuirii refugiaţilor pentru ca toţi cei 27 să cadă de acord asupra foii de parcurs menite să definească o nouă viziune a UE. Urmează o suită de negocieri şi consultări, cu scadenţa la aniversarea din martie 2017, la Roma, a celor 60 de ani ai tratatului fondator al construcţiei europene.

Troppo poco”

Matteo Renzi a refuzat să participe la conferinţa de presă comună cu Hollande şi Merkel, ratând o bună ocazie de a se poziţiona în tripleta conducătoare a Uniunii celor 27, aşa cum reuşise la Ventotene, la final de august, când i-a primit pe exponenţii motorului franco-german al UE.

„Passo in avanti, ma piccolo piccolo. Troppo poco”, a fost concluzia premierului italian după Summit-ul de la Bratislava.

Întors acasă fără rezultate în cele două planuri care preocupă Italia – reducerea austerităţii şi solidaritate în faţa migraţiei – tânărul şef de guvern are de făcut faţă unei toamne politice decisive, care va culmina cu referendumul pentru cea mai importantă reformă constituţională de la înlăturarea monarhiei în 1946.

În esenţă, e vorba de propunerea de modificare a compoziţiei şi prerogativelor Senatului, care ar urma să devină o Cameră a regiunilor, formată, în loc de 315 de senatori aleşi direct acum, din 100 de membri – 95 aleşi indirect (74 de senatori desemnaţi dintre consilierii regionali şi 21 dintre primarii regiunilor – câte un primar din fiecare regiune), acestora adăugându-li-se cinci senatori numiţi de preşedintele Republicii.

Partizanii reorganizării sistemului parlamentar susţin că aceasta va ameliora stabilitatea guvernamentală, în vreme ce criticii acuză întărirea excesivă a Executivului. Cele două tabere sunt cotate, conform celor mai recente sondaje, cu scoruri apropiate. Fapt cu atât mai îngrijorător pentru Renzi, care îşi joacă propria carieră, după ce a anunţat că va demisiona din fruntea Guvernului dacă reforma constituţională va fi respinsă. E o ocazie bună pentru liderul populist Beppe Grillo şi restul opoziţiei de a transforma referendumul în scrutin anti-Renzi. 

Vişegrad în ofsaid

Mesajul de unitate post-Brexit al marilor puteri fondatoare ale UE a suferit din cauza supărării italiene. A fost o breşă asumată de Merkel, pentru a aplana ostilitatea Grupului de la Vişegrad. Italia şi Grecia au părut lăsate, iar, să se descurce singure în faţa migraţiei ilegale şi, de acum, fără perspectiva solidarităţii celorlalte ţări europene, odată cu abandondarea de către Angela Merkel a politicii cotelor obligatorii de redistribuire a refugiaţilor.

Cancelarul german a dat înapoi, în sfârşit, admiţând eşecul încercării de a-şi impune punctul de vedere în ultimul an.

Un pas spre reconcilierea cu ţările central-europene, tradiţional apropiate de Germania. Intransigenţa afişată de Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia a determinat o atenţie sporită pentru prioritatea exprimată de Grupul de la Vişegrad – migraţia, în dauna solicitărilor statelor mediteraneene, formulate la propriul summit la începutul acestei luni. În consecinţă, securitatea (internă şi externă) a prevalat asupra relaxării bugetare revendicate de flancul sudic al Uniunii. De altfel, şi preşedintele Comisiei Europene evitase, miercuri, în discursul său despre Starea Uniunii, să mai evoce necesitatea relocalizării solicitanţilor de azil, resemnându-se să constate că solidaritatea nu poate fi impusă.

Consecinţa imediată a schimbării de discurs a oficialilor de la Berlin şi Bruxelles: cei patru de la Vişegrad s-au abţinut de la declaraţii ostile. Se pare, de altfel, că în ajunul reuniunii de la Bratislava au apărut neînţelegeri în sânul acestui grup, mobilizat de fapt, în acest an, doar pentru a respinge politica germană în materie de migraţie. În rest, poziţiile lor sunt divergente, cum este cazul relaţiei cu Rusia. E posibilă, prin urmare, o calmare a Cehiei, strâns legată economic de Germania, şi a Slovaciei, care asigură preşedinţia europeană până la finele anului şi care a avut abilitatea de a se achita cu brio de rolul de gazdă a summit-ului de vineri. Nu în ultimul rând, referendumul convocat de Viktor Orban, pentru 2 octombrie, pe tema migraţiei rămâne, în aceste condiţii, fără conţinut.

Procesul de la Bratislava”

Până atunci, liderii ţărilor de pe „ruta balcanică” a refugiaţilor şi migranţilor ilegali, inclusiv Austria şi Germania, se vor întâlni la Viena, în 24 septembrie, pentru a discuta posibile soluţii comune. Iar la nivelul UE, urmează, până la finalul anului, reuniunea Consiliului European din octombrie, consacrată economiei, apoi cea din decembrie, dedicată apărării şi securităţii. Ulterior, un nou summit informal va avea loc în Malta, în ianuarie sau februarie anul viitor, pentru a definitiva ”procesul de la Bratislava”, care ar trebui să reclădească încrederea cetăţenilor în UE după şocul Brexit şi crizele din ultimii ani.

După cum au subliniat cei 27 de şefi de state şi guverne în declaraţia comună:

„UE nu este perfectă, dar este cel mai bun instrument pe care îl avem”.

Adevărat, dar nu suficient. Pentru ca această Uniune să funcţioneze conform aşteptărilor cetăţenilor săi, e nevoie de un suflu proaspăt. Să sperăm că alegerile ce vin (în 2017, prezidenţiale şi parlamentare în Franţa şi legislative în Germania, Olanda şi Cehia), vor revigora partidele democratice şi nu vor confirma tendinţa extremist-antieuropeană.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite