Din punct de vedere politic, însă, lucrurile stau altfel. Parlamentul European este un for suveran, ales în mod democratic. De aceea, orice decizie luată de acesta este o decizie politică. În cazul nominalizării doamnei Plumb, este posibil ca decizia Comisiei JURI să nu fi respectat litera legii (regulamente, alte proceduri) dar cu siguranţă a respectat spiritul democratic. 


Probabil puţini îşi aduc aminte că am avut şi în Parlamentul nostru situaţii similare, în timpul dezbaterii legilor justiţiei. Opoziţia acuza puterea că eluda proceduri şi grăbdea adoptarea legilor, puterea acuza opoziţia că bloca dezbaterile. 


Posibil ca ambele părţi să fi încălcat regulamentele de organizare, aşa cum este posibil să se fi întâmplat asta şi în Comisia JURI. Dar jocul democratic în Parlament este altul, şi parlamentarii, reprezentanţi suverani ai poporului, nu sunt birocraţi cu mânecuţe, o abordare şcolărească nu se potriveşte în Parlament. Regulile trebuie să fie suficient de fluide pentru a permite expresia voinţei suverane a legislatorului. 


Revenind la motivele pentru care Comisia JURI a decis să blocheze nominalizarea doamnei Plumb. O parte dintre acestea au de-a face cu situaţia în care se află Ursula von der Leyen, rezultatul unui compromis de culise între marii jucători europeni, fapt detestat la nivelul legislativului UE. Von der Leyen a fost confirmată de Parlament cu o majoritate minusculă. Era clar că cei numiţi de ea vor avea o viaţă grea la audieri, mai ales în contextul unui militantism mai puternic în rândul deputaţilor europeni, legitimaţi de o prezenţă mare la urne în mai şi de un contracurent din ce în ce mai puternic manifestat împotriva mişcărilor populist-suveraniste. 


Ocazie cu care ne apropiem de miezul problemei. Coborând nivelul analizei pe subiectul PSD, trebuie spus că refuzul JURI a venit în contextul în care în ultimii ani, social-democraţii români au pierdut categoric bătălia de imagine la Bruxelles. Iniţiativa a fost preluată de ani buni de PPE şi acum Renew Europe, care fac agenda-setting la Bruxelles în ceea ce priveşte România. Nu ajută poziţia uşor atipică a PSD în contextul socialiştilor europeni, nici faptul că, pe parcursul epocii Dragnea, ceea ce Europa a perceput ca derapaje suveraniste a erodat substanţial încrederea în partidul aflat la guvernare. 


Deşi Viorica Dăncilă a făcut eforturi pentru a repara relaţiile în ultimele luni, era imposibil să nu rămână urme după tensiunile extreme din ultimii ani. 


În acest context, cred că argumentul care a înclinat balanţa în defavoarea Rovanei Plumb a fost ştampila de loialistă a lui Liviu Dragnea, lider care este considerat nefrecvenabil la Bruxelles. Mai puţin relevantă a fost competenţa doamnei Plumb. Ba îndrăznesc să afirm că şi chestiunea cu presupusul conflict de interese a venit pregnant în atenţia europarlamentarilor din JURI tot pe fondul acestei percepţii. 


În acest context, sigur că e de înţeles de ce doamna Plumb, precum şi unii din PSD, spun că decizia de a suspenda nominalizarea este una nedreaptă. Atunci când Occidentul îţi cere să joci după reguli, este frustrant să vezi că pentru aceiaşi parteneri regulile devin mult mai flexibile, în detrimentul tău. Este până la urma esenţa dublului standard. 


Având experienţa a doi ani petrecuţi la Bruxelles ca reprezentant al legislativului român, pot spune însă un lucru. Şi acolo, ca şi în orice alt mediu politic, sistemul bazat pe reguli este dublat de un mediu cutumiar, al legilor nescrise, al reţelelor interumane care se construiesc prin interacţiuni repetate, prin schimb de favoruri instituţionale, prin promisiuni respectate, prin mostre de apreciere şi prin demonstrarea utilităţii pentru partener. Cu alte cuvinte, poziţia ta de la Bruxelles depinde foarte mult de reputaţia pe care o ai în rândul partenerilor. Iar reputaţia se construieşte prin dialog coerent, susţinut în timp, prin deschidere, prin consultare, prin promisiuni respectate, prin negocieri constructive. 


Aşa se explică de ce domnul Cioloş are o poziţie importantă la Bruxelles în grupul politic al domniei sale, în timp ce PSD nu reuşeşte să aibă o pondere în PES proporţională cu forţa lor politică. Şi aşa se explică de ce doamna Plumb, şi cu ea România, a trebuit să treacă printr-un nou moment penibil.