Pentru prima oară în istoria sa, Comisia Europeană decide declanşarea „mecanismului de condiţionalitate” împotriva Ungariei. Cu ce consecinţe?
0
„Avem suficiente dovezi, există într-adevăr o nerespectare a regulilor, mai ales în ce priveşte gestionarea fondurilor europene” anunţa Vera Jurova, vicepreşedinta Comisiei Europene.
Aceasta a prezentat decizia de declanşare a procedurii disciplinare prevăzută în „mecanismul de condiţionalitate”, măsură care, dusă până la ultimele sale consecinţe, poate ducă la sancţiuni severe (sau chiar extrem de severe) împotriva Ungariei acuză de încălcare a regulilor statului de de drept şi a prevederilor bugetarii obligatorii în Uniunea Europeană.
„Este vorba despre licitaţiile publice - a continuat Vera Jurova prezentarea de motive -, un mare număr de atribuiri de contracte nu au presupus decât prezenţa unui singur operator, este vorba despre strategia de luptă împotriva corupţiei. O mare parte dintre fondurile europene privesc domeniul agriculturii”. Decizia luată la Bruxelles este cu atât mai importantă la nivel de consecinţe cu cât, reamintesc acest lucru, Comisia Europeană a luat deja o altă măsură extrem de dură, blocând accesul Ungariei la banii care ar fi trebuit să-i revină prin atribuirea fondurilor corespunzătoare PNRR în valoare de 7 miliarde Euro. Este singura ţară în cazul căreia s-a luat o asemenea măsură restrictivă. S-au invocat atunci, în mod insistent, suspiciuni de corupţie la adresa premierului Viktor Orban şi anturajului său.
La finele procesului de analiză care a început ieri, odată cu trimiterea la Budapesta a unei notificări scrise privind declanşarea procedurii, Comisia Europeană va trebui să constate, într-o analiză scrisă, dacă se confirmă încălcările regulilor statului de drept. Caz în care Ungaria riscă să piardă posibilitatea de a accesa fonduri europene: dacă Ungaria nu se va angaja în mod oficial să anuleze practicile litigioase denunţate de autorităţile europene, atunci fondurile europene ar putea fi suspendate ca formă de sancţiune, parţial sau în totalitate.
Nu este deloc o procedură simplă (este adevărat însă că ar putea fi simplificată rapid dacă asta va fi voinţa politică a Statelor Membre), căci o eventuală decizie a Comisiei Europene va trebuie să fie aprobată prin vot de către Consiliul UE căruia-i revine obligaţia finală de a decide dacă încălcările regulilor statului de drept prezentate au adus atingere intereselor financiare ale UE.
Desigur, despre asta este vorba în propoziţie şi, corect politic, nu ar trebui să ne referim decât la această dimensiune invocată ieri în toate discuţiile de la Bruxelles unde contextul face ca acţiunea împotriva Ungariei să fie primită cu un oftat de uşurare, fiind, după cum s-a spus de zeci de ori, asta era singura soluţie de a răspunde la modul legal tuturor acuzaţiilor la adresa guvernului Orban. Dar este numai atât?
S-ar putea să conteze şi atitudinea de frondă la adresa deciziilor europene - ultimul exemplu, poate şi cel mai grav, fiind refuzul de a se alinia la o eventuală poziţie comună de boicot a importurilor de gaze naturale din Rusia. Asta se poate să fi îndepărtat Budapesta de ultimii aliaţi, cei din Grupul Vişegrad, izolând-o acum sub steagul unei simpatii necondiţionate faţă de Putin.
Dă cumva Orban semne de regrete profunde şi eterne, semnalizând o schimbare oarecare, măcar o părere de rău oarecare? Absolut deloc. Şi aici este punctul de mare interes deoarece trebuie urmărit cu mare atenţie cum va evolua baza sa de sprijin foarte vizibilă, adică siguranţa că se poate baza pe livrările de gaze naturale şi petrol rusesc la preţuri subvenţionate. Are un spate asigurat, nimeni nu poate şti cât timp deoarece evoluţiile din Ucraina şi posibil din afara ei ar putea să schimbe chiar cursul istoriei mondiale, dar, pentru moment, cu certitudinile independenţei energetice oferite de Moscova, Ungaria a trecut la oferte interne spectaculoase.
Şi nu este vorba despre unele oarecare sau de tipul demagogiei politice pe care o cunoaştem atât de bine. A ales, evident demonstrativ, să facă un pariu: în contextul în care preţurile la energie cresc şi, în paralel, se simt fiorii de nelinişte privind foarte uşor de prevăzut mişcări de nemulţumire socială, Viktor Orban a transmis ieri un comunicat de presă anunţând că tocmai prezidase o şedinţă de guvern care a avut ca temă preţurile la combustibil şi alimente:
„Preţurile cresc peste tot în Europa, în primul rând din cauza războiului; preţurile vor continua să crească atât timp cât războiul va continua....noi facem totul pentru a proteja familiile de consecinţele acestei creşteri a preţurilor, Iată de ce am introdus restricţii la creşterea preţurilor, limitări ale preţurilor la carburanţi şi pentru câteva categorii de produse. peste câteva zile este termenul la care aceste măsuri expiră... iată de de ce am luat decizia de a prelungi măsurile respective la ambele categorii până la 1 iulie. Asta înseamnă că preţurile la carburanţi şi anumite produse alimentare vor rămâne neschimbate până la 1 iulie”.
Este un pariu făcut de Orban care crede că, până în final, sancţiunile europene nu vor putea fi nici măcar formulate ca front comun împotriva Rusiei şi că, în acest caz, nici sancţiunile împotriva ţării sale ar putea să nu mai constituie prioritatea de acum, mai ales dacă, din considerente evident, Polonia nu va putea supusă aceluiaşi tip de raţionamente restrictive.
Şi atunci cum va rămâne cu blocul european care să solidarizeze, până la ultimul om, într-o reacţie împotriva Rusiei şi resurselor sale? Rămânem oare cum am mai fost, adică cu scandal mediatic enorm de tipul celui care a urmat invadării şi preluării Crimeii, apoi cu sancţiuni prezentate ca lovind interesele fundamentale ale Rusiei, totul încheindu-se discret în praful amintirilor neplăcute şi incorecte politic? Sau, dimpotrivă, Europa chiar este gata să iasă la luptă, cu orice preţ şi acceptând toate consecinţele economice şi sociale presupuse de sancţiuni de-adevăratelea?
Se încarcă comentariile...
