Pe agenda de lucru a viitorului preşedinte - zona Mării Negre

Mare minune va fi dacă, în următoarele două săptămâni, cei doi prezidenţiabili, calificaţi pentru turul al doilea al alegerilor pentru funcţia supremă în stat, chiar vor discuta despre principalele atribuţii ale preşedintelui României, abordând, ca bărbaţi adevăraţi, priorităţile politicii externe şi ale apărării naţionale. Amândoi având vizibile inabilităţi practice, în aceste privinţe.

Candidatul stângii, premierul în funcţie, a probat în primul tur, al alegerilor prezidenţiale, inapetenţa pentru voturile românilor din diaspora, iar ministrul de externe nu a fost altceva decât un penibil executant al politicii punerii pumnului în gura celor care, tradiţional, nu votează cu social-democraţii şi aliaţii lor conjuncturali. 

Dacă şeful executivului actual va deveni preşedinte, indiferent cine va fi viitorul premier, ar trebui să numească un alt ministru de externe, actualul nefiind deloc la înălţimea iluştrilor săi predecesori, iar după primul tur beneficiind şi de o imagine şifonată, nu de administrator neatent, ci de cenzor al drepturilor propriilor cetăţeni, plecaţi la muncă, peste hotare.

Candidatul dreptei, primarul de peste munţi, a dovedit, în primul tur, răbdare, rezultatul fiind, aproximativ, conform aşteptărilor sale iniţiale, unul din trei alegători preferând o alianţă încă în vigoare. 

Dacă acest  candidat va ajunge la Palatul Cotroceni va avea, cel puţin iniţial, dificultatea unui dialog cu un ministru de externe timid, fără iniţiativă, care a avut grijă, imediat după numirea sa, să meargă la Moscova, unde a luat poziţia iepuraşului, în faţa lui Serghei Lavrov, ca şi cum reprezenta, la Moscova, o republică fostă sovietică.

Oricât se laudă cu contactele sale externe, premierul în funcţie nu are la activ decât fotografii ce ţin de protocolul unor evenimente, la care au fost prezenţi şi alţi şefi de stat şi de guverne. 

Într-un enunţ general, candidatul dreptei punea relaţia României cu NATO înaintea Parteneriatului Strategic cu Statele Unite, detaliu care indică faptul că va avea nevoie, după posibila sa investitură, ca preşedinte, de un prim briefing, de genul celui rezervat lui Barack Obama, la debutul primului său mandat. 

Şi probabilul preşedinte de stânga şi posibilul şef de stat de dreapta vor avea o agendă de politică externă, pe care evenimentele din ultima vreme au impus o prioritate - zona Mării Negre. 

Din această perspectivă am invitat la un schimb de opinii pe un ex-consilier al ministrului apărării, generalul Virgil Bălăceanu, pe un reprezentant al unei organizaţii cu orientare euroatlantică, Francisc Tobă şi pe un sociolog, Dan Nicu, bun cunoscător al situaţiei din spaţiul ex-sovietic.

 general (r.) Virgil Bălăceanu:

* Corpul de Reacţie Rapidă NATO-Turcia este cel mai puternic corp de reacţie rapidă dintre corpurile Alianţei, pentru că este singurul care are trupe subordonate la pace.

* Poziţia de ministru de externe este un prim pas spre poziţia de premier şi spre cea de preşedinte al Turciei.

* Armata turcă trece prin momente de dificultate, în primul rând ca poziţie în Turcia, nefiind favorabilă aderării ţării la Uniunea Europeană. Este un paradox.

* O armată puternică este una care are şi anumite privilegii.

* Turcia are nevoie de stabilitate, pentru ceea ce înseamnă spaţiul regional. Imaginaţi-vă spaţiul Mării Negre cu o Turcie islamizată. Ce schimbare de raporturi de forţe ar fi în zonă?

* Problema principală este legată de kurzi. Turcia nu vrea să sporească puterea militară a kurzilor. Problema kurzilor nu este numai a Turciei, ci şi a marilor cancelarii.

* Din punctul meu de vedere, Obama realizează o strategie de succes. Aceea de a se retrage, înainte ca termenii eşecului să fie atât de evidenţi. De aici şi reţinerea privind implicarea în acţiuni terestre. 

Francisc Tobă: 

* Pe tabla de şah a lumii sunt unii care îşi pot impune, alţii mai puţin, interesele proprii.

* Turcia este ca un avanpost al NATO şi de aceea este susţinută de SUA.

* Nu poţi să ai un potenţial militar descurajant, dacă în spate nu ai o economie prosperă, bine consolidată.

* Industria de apărare a României era, în 1989, pe locul 5 în lume la exportul de tehnică militară.

* Noi am tăiat, într-o veselie, tehnică militară, cu resursele noastre. Alţii nu au făcut-o.

* Acum suntem stat de frontieră, al Uniunii Europene, al NATO, suntem stat riveran al celei mai poluate mări, în jurul căreia există un mozaic de interese.

* Securitatea mediului vizează şi accesul la ceea ce mulţi consideră ca va fi cauza celei de-a treia conflagraţii mondiale, şi anume accesul la apă potabilă. Fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov se ocupă acum de probleme de mediu.

Dan Nicu :

* Fostul imperiu sovietic încearcă să se resusciteze acum.

* În momentul de faţă, actualul partid aflat la putere în Georgia, este pus în situaţia de a continua politica fostelor autorităţi, de apropiere mai mare de Statele Unite, de NATO, decât o au alte foste republici sovietice.

* Există un impact al schimbării dure a politicii Moscovei. Un impact asupra celorlalte 14 republici foste componente ale URSS. Cu excepţia celor trei republici baltice, care sunt deja în UE şi în NATO.

* Ce a făcut Rusia, prin anexarea peninsulei Crimeea, atacarea estului Ucrainei, prin grupări insurgente, finanţate şi înarmate de Moscova, apoi din august şi cu militari ruşi, a dus pe mulţi europeni răsăriteni într-o stare de tensiune.

* Era de neconceput că Rusia va îndrăzni să atace un stat cu 50 de milioane de locuitori, un stat fratern.

* URSS s-a destrămat prin conflicte militare foarte sângeroase.

Dialogul a avut loc în studioul postului de televiziune 6TV, condus de doamna Olga Croitoru.