Subiectele ce vor fi abordate: migraţie, piaţa muncii, terorism, Brexit şi, mai ales, capacitatea UE de a răspunde principalelor aşteptări formulate de cetăţenii europeni.

Să vedem, deci, care este lista acestor „principale aşteptări“ corelate cu „principalele temeri“, aşa cum au reieşit dintr-un sondaj realizat în cadrul unei cercetări sociologice comandate de Parlamentul European şi realizate între 9-18 aprilie de „TNS Opinion“. Iată sinteza acestora:

  • În marea majoritate a celor 15 domenii care le-au fost supuse analizei, europenii consideră că acţiunea UE este de departe una insuficientă şi se pronunţă, într-o proporţie covârşitoare, în favoarea unei intervenţii europene mai importante decât cea de acum
 
  •  Spre exemplu, pe chestiunea migraţiei, 66% din cei chestionaţi consideră că acţiunea UE este insuficientă, iar 74% aşteaptă o intervenţie mai importantă. În cazul protecţei frontierelor externe ale UE, 61% din repondenţi cred că acţiunea UE este insuficentă şi 71% aşteaptă o intervenţie mai importantă.
 
  • La nivel de riscuri, cel al atentatelor este considerat drept "ridicat" de 40% din repondenţi, „de nivel „mediu“ pentru 47% şi „slab“ pentru 17%. O majoritate absolută dintre francezi, britanici şi belgieni consideră că, în ţările lor, acest risc este ridicat.
 
  • Nivelul mondial de reacţie este considerat drept cel mai util în a răspunde ameninţării teroriste. 38% din cei chestionaţi consideră acest lucru ca util, 23% optând pentru un răspuns european, 21% la nivel naţional şi doar 6% la nivel regional.
 

Trei măsuri sunt considerate drept cele mai urgente pentru lupta împotriva terorismului:

  1. lupta împotriva finanţării grupărilor teroriste (42%);
  2. lupta împotriva cauzelor terorismului şi radicalizării (41%);
  3. întărirea controlului la frontierele externe ale UE (39%)
 
  • Pentru 39% din cei chestionaţi, cea mai urgentă măsură de luat în lupta împotriva radicalizării şi recrutării cetăţenilor din UE de către organizaţiile teroriste, este lupta împotriva excluziunii sociale şi sărăciei. Aceasta este măsura cel mai des invocată de respondenţii din 23 de State Membre. Pe listă urmează, cu 35% din voturi, măsurile de luat în urgenţă împotriva siturilor radicale şi suprimarea mesajelor ilegale de pe Internet şi de pe reţelele de socializare precum şi, cu 23% din voturi, campaniile de informare pentru sensibilizarea tinerilor cei mai vulnerabili la riscul de radicalizare.
 
  • Semnificativ este şi răspunsul privind raportul între elementele de apropiere/diviziune între popoarele europene. Concluzia Eurobarometrului este că aproximativ 3 respondenţi din 4 consideră că ceea ce apropie europenii între ei este mai important decât ceea ce-i desparte (74%), adică +2 în raport cu rezultatele din 2014), 19% dintre cetăţeni nefiind de acord cu această afirmaţie. La nivel naţional, procentul celor care cred că elementele de apropiere sunt majoritare creşte la nivelul a 22 de State Membre, mai ales cu un procent de 93% (+9) în Malta, 89% (+2) în Suedia, 85% în Irlanda (+2), în Lituania şi în Finlanda (+1). În schimb, numărul celor care sunt în dezacord cu această afirmaţie este cel mai mare în Grecia (30%, +2), Franţa (29%, -2) şi în Austria (28%, -2). Găsiţi aici Eurobarometrul special al Parlamentului European, interesant în măsura în care se sugerează că discursul lui Juncker se va concentra exact asupra acestor tematici în ideea unui apel, să sperăm cu argumente foarte convingătoare, pentru ca participanţii la Summit să se simtă obligaţi ca, sub presiunea evenimentelor, să adopte un document final care să ceară măcar grăbirea unor procese de construcţie comună pe domeniile de interes vital.

Interesant de văzut dacă va exista şi o poziţie românească ce se va auzi în Hemiciclul de la Strasbourg, dacă vor exista interpelări sau întrebări adresate de europarlamentarii români, exprimând, poate, chiar o poziţie indicativă asupra a ceea ce va fi discursul oficial al Preşedintelui României într-un moment de importanţă excepţională în care, odată cu discuţia asupra viitorului Europei, trebuie să înţelegem că are loc şi negocierea viitorului nostru al tuturor. Sigur că Jean Claude Juncker va face o pledoarie pentru unitatea Europei? Câţi însă sunt gata s-o mai asculte la modul real? Şi, mai ales, câţi vor să înţeleagă care este alternativa care deja se pregăteşte la porţile a ceea ce ar putea fi o Europă dezunită, revenită la dominaţia demonilor naţionalismelor şi fanatismelor de toate felurile şi originile, la uri naţionale şi cu perspectiva deschisă, din nou, spre rezolvarea tuturor problemelor cu ajutorul armelor?