Patronii penali şi presa pe banii lor: cum şi-au folosit alţi moguli media trusturile în luptele lor cu justiţia

„Dar cum să lucreze salariaţii, cărora le dau să manânce, împotriva intereselor mele? Asta-i noaptea minţii! Pe banii mei! Asta este noaptea minţii!”, explica Sorin Ovidiu Vântu într-o discuţie cu redactorul şef al unei publicaţii care-i aparţinea. Modelul presei controlate nu este nicidecum o inovaţie a mogulilor români, însă cazurile de o agresivitatea precum cea a campaniei anti-justiţie demarată de trustul Intact sunt rare.

Conversaţia telefonică dintre Sorin Ovidiu Vântu şi redactorul şef a avut loc în martie 2010 şi a devenit ulterior probă în dosarul procurorilor care l-au trimis în judecată pe omul de afaceri. Atitudinea lui Vântu faţă de redacţiile pe care le deţinea nu este nicidecum singulară: nu doar că are pretenţia ca angajaţii-jurnalişti să-i apere interesele, ci este convins că aceia care nu o fac acţionează astfel doar pentru că au primit bani de la altcineva. Jurnaliştii, în viziunea lui Vântu, se împart astfel în două cete: cei plătiţi de el şi cei plătiţi de alţii. 

Ultimele două săptămâni au adus fenomenul linşajului mediatic într-o cu totul altă ligă. Deşi presa mainstream din România s-a caracterizat în ultimii ani prin astfel de practici, scandalul iscat de trustul Intact al lui Dan Voiculescu pentru că Fiscul a decis, după un an şi jumătate, să pună în aplicare o decizie definitivă a instanţei a fost abordat cu o patimă rar întâlnită. 

Dan Voiculescu nu este primul mogul media condamnat la închisoare. Şi în alte colţuri de lume, patroni de presă sunt anchetaţi sau au intrat la închisoare pentru infracţiunile lor. Diferenţa vine însă din felul în care aceştia au înţeles să-şi folosească redacţiile pentru a-şi spăla imaginea. 

Petrecerile „bunga-bunga” şi cei 10 ani în fruntea guvernului italian au eclipsat poate şi o altă calitate a lui Silvio Berlusconi: aceea de patron de presă. Mediaset, trustul pe care îl controlează, este cel mai mare din Italia. S-a spus la un moment dat că Berlusconi controla 90% din piaţa audiovizualului italian - cota de piaţă la care ajungeau împreună posturile Mediaset şi cele ale televiziunii publice, Rai, controlată de guvern. 

După ce a plecat de la guvern, Berlusconi a fost judecat şi condamnat în mai multe dosare, pentru infracţiuni ce variază de la plătirea unei prostituate minore pentru sex şi până la fraudă. Dosarul pentru fraudă a vizat chiar trustul Mediaset, iar Berlusconi a fost condamnat până la urmă la patru ani de închisoare pentru acesta. 

Dosarul Mediaset este bazat pe achiziţionarea de către trustul Mediaset a drepturilor de difuzare a aproximativ 3.000 de filme produse de companii precum Paramount şi Fox. Trustul Mediaset a fost găsit vinovat că a cumpărat drepturi de difuzare, în intervalul 1995 - 1998, la preţuri majorate intenţionat, prin intermediul unor companii offshore, în scopul comiterii unor fraude fiscale.

Grupul controlat de Berlusconi a intrat în problemele fostului premier cu justiţia în momentul în care Mediaset a dat în judecată cotidianul „La Repubblica” şi pe Giovanni Valentini, jurnalist şi fondator al ziarului, pentru trei articole publicate de acesta în iulie 2003. Mediaset a încercat să arate că articolele în care Valentini vorbea despre modelul de business al Mediaset sunt defăimătoare şi că acestea reprezintă, de fapt, un atac mascat la adresa lui Berlusconi, pe atunci încă în funcţie. Curtea de Apel din Roma a decis că procesul este nefondat şi că articolele reprezintă „critică politică”, nu atacuri. Curtea Supremă a menţinut verdictul. 

Spre deosebire de Berlusconui, al cărui trust nu început să atace procurori sau judecători ca urmare a condamnărilor şi pedepselor primite, mogulii din Europa de Est pare că-şi folosesc conştient redacţiile ca arme împotriva celor care-i deranjează. 

Un exemplu recent este Fahrudin Radoncic, mogul de presă şi lider de partid din Bosnia. La sfârşitul lunii ianuarie, Radoncic a fost arestat pentru „obstrucţionarea justiţiei”. Mai exact, mogulul este acuzat că a pus presiuni pe un martor-cheie dintr-un dosar în care este vizat unul dintre cei mai mari traficanţi bosniaci de droguri. Scopul era ca martorul să nu declare nimic despre legăturile dintre politician şi Naser Kelmendi, capul celei mai mari reţele de crimă organizată din Bosnia. Acuzaţiile care i se aduc acestuia din urmă variază de la crimă la trafic de droguri. 

Fahrudin Radoncic ar fi avut legături strânse cu această grupare. Deja, alţi martori care au apărut în faţa judecătorului au declarat că politicianul se lăuda că el are ultimul cuvânt în ceea ce priveşte orice asasinat la comandă şi, în general, în ceea ce priveşte afacerile coordonate de Naser Kelmendi. 

Înainte de arestarea lui Radoncic, autorităţile bosniace au reţinut alţi doi policieni din partidul lui, sub aceleaşi acuzaţii. Radoncic i-ar fi trimis la martor pentru a-l convinge să păstreze tăcerea. Când acesta a refuzat, a fost ameninţat, iar un ziar controlat de Radoncic, cotidianul „Dnevni Avaz”, a demarat o campanie de denigrare a martorului respectiv, spun procurorii bosniaci. Procurorii au desfăşurat percheziţii şi la sediul ziarului. În replică, redacţia a emis un comunicat în care denunţă „un atac brutal asupra libertăţii presei”. 

O campanie de linşaj mediatic se desfăşoară şi în Bulgaria, şi, aşa cum s-a întâmplat tot mai des în România, ţinta sunt jurnaliştii care dezvăluie corupţia patronilor de presă. În ultimele luni, mai multe publicaţii au atacat site-ul de investigaţii Bivol.bg. Anterior, acesta publicase mai multe anchete despre Delian Peevski (foto jos), un controversat om de afaceri şi mogul de presă.  

Peevski, unul dintre cei mai puternici şi mai bogaţi oameni din Bulgaria, este considerat o unealtă prin Rusia îşi exercită influenţa în Bulgaria. Atacurile au început atunci când Bivol.bg a publicat o serie de anchete despre corupţie, devalizarea unei bănci şi fraude cu fonduri europene. Toate acestea vizau mai mulţi bancheri şi politicieni, printre care şi Peevski. Una dintre anchete scoate la iveală cum una dintre fraudele cu fonduri europene s-a derulat prin România, implicând Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură. Detalii aici. 

Peevski este unul dintre cei mai puternici şi bogaţi bulgari, însă este considerat corupt. În urmă cu trei ani, bulgarii au ieşit în stradă pentru a protesta atunci când Peevski a fost propus pentru conducerea Agenţiei pentru Securitate Naţională. Peevski are legături puternice cu Rusia şi a fost implicat şi în criza din 2014, care a adus întregul sistem bancar bulgar în pragul colapsului. Peevski şi-a mutat de pe-o zi pe alta toţi banii şi toate afacerile de la Corpbank, a patra bancă din sectorul bancar bulgar după valoarea activelor. Mogulul a recunoscut că şi-a mutat afacerile din cauza unei discpute cu Tsvetan Vassilev, principalul acţionar al băncii, care deţine un pachet majoritar de peste 50% din acţiunile acesteia.

De fapt, mutarea activelor s-a petrecut după ce Bulgaria a stopat lucrările la gazoductul rusesc South Stream. Tronsonul din Bulgaria urma să fie construit chiar de Peevski. Acesta a câştigat licitaţia publică pentru proiect, însă Bruxelles-ul avea dubii cu privire la modul în care a fost organizată şi câştigată licitaţia. Din acest motiv, UE a ameninţat Bulgaria cu declanşarea unei proceduri de infringement împotriva Bulgariei, dacă Guvernul de la Sofia nu stopa imediat lucrările. La scurt timp, criza bancară declanşată de Peevski a forţat guvernul bulgar să aloce 1,5 miliarde de euro pentru a salva sistemul bancar. Comisia Europeană a oferit luni încă o dată pe-atât pentru a stabiliza sectorul bancar şi pentru a limita riscul de extindere a crizei. Guvernul a fost forţat să naţionalizeze Corpbank şi a numit întreaga schemă „un atac extern criminal” la stabilitatea naţională a Bulgariei. 

Acum, publicaţiile deţinute de Peevski sau de apropiaţi de-ai săi dedică spaţii ample pentru denigrarea site-ului Bivol.bg. 

Însă o campanie îndreptată asupra unui procuror mai găsim doar în Macedonia, unde presa considerată favorabilă puterii o atacă pe Katica Janeva, numită la conducerea Biroului Special de Procuratură, o instituţie înfiinţată pentru anchetarea marilor cazuri de corupţie şi abuz. Primul dintre dosare este cel cu privire la interceptările ilegale în masă care ar fi fost ordonate şi folosite de fostul premier Nikola Gruevski. 

Janeva a devenit ţinta unei campanii de denigrare derulată de presa mainstream conectată la interesele politice, scrie portalul factcheking.mk. O serie de publicaţii răspândind informaţii false, cu titluri bombastice, despre „megalomania” procuroarei. Autorităţile au lansat chiar o anchetă asupra Biroului Special de Procuratură ca urmare a acestor acuzaţii. Subalternii lui Janeva, 12 procurori tineri, au negat constant acuzaţiile care i se aduc acesteia.