Paria Europei

În acest moment, în ochii italienilor, românii se află pe cea mai joasă treaptă a evoluţiei umane. În acelaşi timp, multi italieni au ori o menajeră româncă ori o îngrijitoare pentru

În acest moment, în ochii italienilor, românii se află pe cea mai joasă treaptă a evoluţiei umane. În acelaşi timp, multi italieni au ori o menajeră româncă ori o îngrijitoare pentru cei dragi, fie că e vorba de părinţi sau de copii. De multe ori, românca le face pe amândouă fără să ridice pretenţii financiare exagerate. Tot de multe ori, se întâmplă ca soţul româncei să-i fi zugrăvit casa la un preţ nesperat de mic. Cum e posibil ca aceeaşi italieni să strige "La moarte!" românilor sau să-i vâneze ca pe vremea Ku-Klux-Klan.

Preşedintele Italiei, Napoletano, declara cu o săptămână în urmă că dacă străinii ar pleca toţi odată, Italia s-ar bloca. O declaraţie de bun-simţ şi în acelaşi timp de mulţumire, adresată străinilor care-şi văd de treabă şi care se fac "responsabili" de 10% din bogăţia Peninsulei.

Dar Italia, chiar dacă economic stă binişor, la capitolul funcţionării instituţionale şi al coeziunii sociale, tot timpul a şchiopătat. Cauzele sunt multiple şi pleacă de la firava penetrare a informaţiei prin intermediul televiziunii şi ajunge până la anumite atribute ale caracterului latin-mediteraneean.

Dacă mai adăugăm caracterul latin-mioritic şi ceva ţigani, obţinem o "supă" numai bună de dat în foc. Foc întreţinut cu o măiestrie demnă de o cauză mai bună de o mare parte din mass-media italiană. Remarcăm totuşi între ingrediente: tupeul politic şi fuga după voturi, mişcări de dreapta, imposbilitatea ţiganilor de se adapta, egoismul românilor şi puterea lor de a înghiţi nedreptăţi.

La categoria tupeu politic nu putem să nu-l remarcăm pe primul cetăţean al Romei, Walter Veltroni, care-l sună pe preşedintele României, Traian Băsescu, pentru că posesori ai unui paşaport românesc comit infracţiuni în oraşul pe care-l conduce. Gest în aparenţă normal, dacă nu am lua în considerare că Veltroni are puterea de interzice construirea barăcilor pe malul Tibrului sau în altă parte a metropolei, astfel putând contracara formarea acestor cuiburi de infracţionalitate.

La aceeaşi categorie intră şi abia-moşitul decret-lege care dă prefecţilor (de fapt nişte poliţişti cu studii superioare, nu vă gândiţi la semnătura personală a prefectului) puterea de a expulza cetăţeni comunitari în baza unor norme... aproximative. Îngrijorător devine faptul că pot fi expulzaţi şi imigranţi care nu au comis nici o infracţiune, dacă aceştia reprezintă un pericol pentru ordinea publică. Cine şi cum apreciază acest pericol?

Şi aici ajungem la amprenta caracterului tipic italian asupra aplicării legilor. O normă care reglementa demolarea barăcilor ilegale exista de mult. Justiţie care să pedepsească persoana care greşeşte, exista. Dar cu practica a fost mai greu - şi iată rezultatele. Ne întoarcem în Evul Mediu şi pedepsim grupul. Pe fondul acestei mentalităţi delăsătoare, să avem încredere că forţele de ordine vor cântări fiecare caz cu atenţie ar fi o dovadă de naivitate.

Ultimul dintre ingredientele acestei situaţii explozive este caracterul românilor. Niciodată uniţi şi cu o putere de denigrare atât de mare în direcţia propriei obârşii, încât toată Italia ştie că în România toţi trăim cu 100 de euro pe lună şi că toţi bărbaţii români îşi bat regulat femeile. Pentru că tot timpul se va trezi un deştept care pentru a-şi justifica gestul de a emigra argumentează cu disperarea cea mai cruntă. Aceştia sunt românii care se vând pe puţin şi acceptă orice comentariu la adresa altor români. Şi sunt foarte mulţi. Aşa se explică de ce italienii îşi permit să spună tot ce le vine la gură despre români; nimeni nu se oboseşte să le explice ce şi cum.

Am lăsat pentru final confuzia dintre rrom şi român în Peninsulă. Acesta este şi motivul pentru care am folosit termenul "ţigan" şi nu "rrom". Nici o tentă depreciativă, nici nu vreau să vorbesc despre această etnie. Dar să spunem lucrurilor pe nume - trebuie să-i lămurim pe toţi că numele de rrom are legătură cu România cam tot atât cât are şi cu Roma.

Cazul Mailat va fi închis în curând. În Italia se deschide acum cazul România. Cu avocaţii pe care i-am avut până acum, este un caz pierdut din start. Şi totuşi, "adversarul" nostru are atâtea puncte slabe....