La Bruxelles bate vântul schimbării şi este în derulare un foarte complex joc de şah al negocierilor, joc cu o dinamică extrem de rapidă în care realităţile se schimbă de la o săptămână la alta. În momentul de faţă, toţi ochii sunt pe Franţa, care încă nu a mutat decisiv şi aşteaptă momentul potrivit.

Nu e o glumă. Lucrurile sunt foarte serioase şi, în acest context de tensiuni extreme de acum, este readusă din nou în lumina reflectoarelor o problemă intens discutată, invocată sau acuzată în diverse asemenea momente, când logica normalului se dovedeşte într-atât de contradictorie încât cineva consideră că ar trebui să se apeleze la mijloacele extreme, adică la telepaţi care să influenţeze comportamentele individuale sau colective.

Lecţia politică pe care Marea Britanie o oferă în acest moment este uluitor de importantă deoarece, într-o perioadă foarte scurtă de timp, se concentrează experimente care răstoarnă –sau posedă cu certitudine acest potenţial – modul în care ştiam că se structurează sistemele de putere, dar şi modul de funcţionare al arhitecturii instituţionale.

Parisul se pregăteşte pentru evenimente care pot degenera dincolo de nivelul violenţelor foarte grave şi extinse de la finele săptămânii trecute.

Ne apropiem de jumătatea mandatului României la Preşedinţia Consiliului UE şi impresia la Bruxelles este de plăcută surpriză: România produce rezultate. Echipa de profesionişti români care gestionează această premieră românească a reuşit finalizarea negocierilor pentru 82 de dosare legislative cu impact major la nivelul UE şi al vieţii cetăţenilor europeni.

Sigur că totul a început cu celebrul referendum şi acum riscă să producă cel mai mare fiasco politic în istoria Marii Britanii şi să aducă daune masive Uniunii Europene.

Franţa şi Germania au pus deoparte diferenţele oficiale şi au reînnoit acordul lor de prietenie prin Tratatul de la Elysee semnat la Aachen. Dar convergenţa lor a venit după mai multe încercări eşuate şi după semnarea unui acord secret, anexă la tratat, între cele două părţi.

Prim-vicepreşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, a declarat recent că dacă România nu intra în Uniunea Europeană, Vladimir Putin proceda cu ţara noastră aşa cum a făcut-o cu Ucraina. Ştim toţi că Peninsula Crimeea a Ucrainei a fost anexată de Rusia în 2014. dar cât de sigure sunt graniţele noastre, atât ca stat mic din prezent cât şi ca naţiune? Vă voi vorbi în cele ce urmează, din nou despre Iniţiativa celor trei Mări

Azi se va tranşa problema. Dar nu e deloc sigur care va fi soluţia şi, din această cauză, să vedem ce-ar implica cele trei scenarii pe marginea cărora se negocia intens la Bruxelles chiar şi aseară târziu, cântărindu-se avantajele şi riscurile ieşirii din joc a FIDESZ, partidul care, mai ales în ultimii ani, a provocat nenumărate probleme de imagine (dar nu numai) familiei politice a dreptei europene.

În timp ce scriu, întristat, se răspândeşte vestea crimei de la Utrecht. Unde s-a deschis focul asupra pasagerilor unui tramvai. Ieri au fost îndoliaţi israelienii. Cu trei zile în urmă, neozeelandezii. Dar până când?

Săptămâna cea mai lungă pentru Brexit şi pentru premierul britanic Theresa May a intrat în prelungiri. Asta după ce Premierul britanic a picat testul la toate materiile: acordul său întărit de ceva asigurări europene nu a trecut peste Avocatul General al Statului britanic, care a găsit aceeaşi situaţie ca în noiembrie cu acordul său.

În Serbia au loc de mai multe luni proteste împotriva preşedintelui Aleksandar Vučić. De sâmbătă, situaţia s-a complicat, după ce demonstranţii au luat cu asalt televiziunea de stat şi au încercuit palatul prezidenţial.

Dacă decenţa stăruitoare, romantismul înflăcărat sau alte infirmităţi sufleteşti vă obligă să credeţi în existenţa democraţiei, e bine să vă strîngeţi toţi trei-patru la un loc şi să căutaţi altă planetă. Acasă, în UE, aşa ceva nu mai există. Acolo unde lumina, odată, democraţia, se joacă, acum, o farsă cu implanturi creţe şi măşti solemne.

Este întrebarea care domină acum unele medii politice şi de afaceri, cele din zona unde se construiesc marile jocuri ale planetei şi, câteodată, de exemplu acum, ar putea să se înfrunte ambiţii mai vechi sau mai noi, cu mize economice enorme dar şi cu finalităţi politice cel puţin spectaculoase.

Indiferent de deciziile care, din nou, au fost amânate la Londra pentru a se reuşi o presiune maximă asupra reuniunii de joi a Consiliului European, problema Brexit va fi una dintre marile teme de atac în campania pentru europarlamentare.

E aproape ca într-o piesă de Shakespeare: Brexit sau niciun Brexit, aceasta este întrebarea! După votul de marţi de la Londra, orice este posibil. Premierul britanic Theresa May este în faţa unei dezordini totale.

În arhivele lăsate moştenire de predecesorii săi, în lecţiile lăsate de Margaret Thatcher moştenitorilor săi spirituali, Theresa May a găsit un vast set de dovezi ale modului în care, timp de decenii, diplomaţia britanică a reuşit să-şi impună absolut toate dezideratele în faţa blocului european, mizând fără încetare, într-o strategie ajunsă la perfecţiune, pe nehotărârea şi lipsa de unitate a partenerilor de pe continent.

A fost ziua doamnei May în Camera Comunelor. S-a sfârşit iarăşi prost, amorsând un dezastru de asemenea amploare încât, deloc simbolic, ar fi pe deplin justificată trimiterea unui semnal universal de urgenţă (mayday).

Alegerile prezidenţiale din Ucraina intră în linie dreaptă, pentru primul tur din 31 martie. Dacă nici un candidat nu va obţine majoritatea voturilor, se intră în turul doi, care va avea loc la 21 aprilie. Suntem, deci, în preajma aşezărilor pentru runda finală, dar sondajele de opinie şi tendinţele sunt departe de a fi clarificate.

Haosul britanic a ajuns în punctul său de explozie, adică la momentul în care trebuie luată o decizie. Tehnic nu se poate altfel, cu toate că politicienii de la Londra au încercat să tragă de timp până în ultima secundă, folosind toate tertipurile aplicate în trecutul colonial pentru a gera oarecum momentul spargerii Imperiului Britanic.

Parlamentul de la Londra supune marţi din nou la vot înţelegerea de Brexit. Bruxellesul nu a livrat, aşa cum se spera, o formulă magică. Dacă Theresa May va pierde votul, Brexitul va fi probabil amânat.