Biserica Ortodoxă Rusă a anunţat că suspendă relaţiile cu Patriarhia de la Constantinopol după ce Patriarhul Bartolomeu i-a dat semne că va accepta autocefalia Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, adică independenţa canonică a Kievului şi ieşirea sa de sub influenţa Moscovei.

Parlamentul European, printr-un vot majoritar, a acţionat Articolul 7 al Tratatului de la Lisabona, în cazul Ungariei. Articolul 7 este procedura cea mai radicală de sancţiuni existentă împotriva unui stat membru, care ar putea duce la suspendarea dreptului de vot al ţării aflate în culpă.

La începutul lunii septembrie a explodat un scandal enorm care vizează cea mai mare spălătorie de bani concepută şi pusă în opera în favoarea familiei lui Vladimir Putin şi a serviciilor secrete ruse.

Întrebarea nu e teoretică, aşa cum aţi auzit-o de atâtea ori şi cum v-a venit şi dumneavoastră în minte extrem de des, observând, cu amuzament sau silă, evoluţiile din ce în ce mai incoerente de pe scena noastră politică. Ei bine, dacă asta vă linişteşte, nu suntem singurii care au politcieni posibil de clasat în categoria denumită atât de frumos de poporul român ca fiind ce a „duşilor cu pluta“.

În timp ce România e repliată, intern, de aproape doi ani, fiind total ignorată şi absentă din jocul european şi internaţional, Uniunea Europeană este în curs de a se schimba în mod fundamental. Discursul recent al preşedintelui Comisiei despre starea Uniunii ar trebui să le dea fiori pe şira spinării şi să-i trezească la realitate pe cei care conduc azi România, deşi mă îndoiesc că acest lucru se va întâmpla sub guvernarea Dragnea.

Parlamentul European a adoptat, în sesiunea de săptămâna trecută, un raport pregătit de către colega mea ecologistă Judith Sargentini care priveşte Ungaria şi care cere declanşarea unui mecanism prevăzut de articolul 7 al Tratatului UE. E prima dată când PE ia o asemenea decizie.

În pofida relatărilor sumbre pe marginea dezbaterii privind politica de azil, majoritatea germanilor vede cu ochi buni viaţa alături de vecinii lor imigranţi sau localnici. Studiul remarcă deosebiri între est şi vest.

„Acasă“ a avut mult timp înţelesul de „patria mamă“. Era, pe undeva, un termen învechit, demodat, cel puţin pentru germani. Dar migranţii văd lucrurile altfel. Pentru că ei au două locuri pe care le numesc „acasă“.

Trimarium este un proiect strategic iniţiat de Polonia, lansat oficial la Dubrovnik în August 2016, care a cuprins de la început 12 state: Grupul de la Visegrad, Statele Baltice, Austria, Slovenia, Croaţia, România şi Bulgaria. Cu ocazia unui interviu din 25 Iulie a.c., politicianul maghiar Zsolt Németh a nuanţat perspectiva Ungariei faţă de proiectul Trimarium: restabilirea vechii cooperări din Centrul Ruropei din timpul Monarhiei Austro-Ungare.

De la ciocnirea între serviciile secrete, până la poziţionarea, demonstrativă ori strategică, de trupe pe harta lumii – evoluţiile înregistrate într-un ritm brusc accelerat, o dată cu sfârşitul verii, evidenţiază amploarea confruntării pe care Rusia şi-o asumă în relaţia cu sfera occidentală.

Au trecut 5 zile de la conferinţa de presă în care Dalai Lama declara că Europa aparţine europenilor şi, ca prin minune, nici măcar un articol nu îl etichetează drept rasist. Însă, exact aceleaşi afirmaţii le-au adus liderilor moderni naţionalişti europeni, de către stânga neo-marxistă, acuzaţii variate: de la rasism, până la fascism, discriminare sau xenofobie.

Votul care l-a găsit vinovat şi periculos pe Viktor Orban a făcut din Parlamentul European o instituţie incomparabilă: pe jumătate salon de periat ego-uri, pe jumătate labirint birocratic, pe jumătate dramă imaginară. Cine stăruie în convingerea că nu există întreg cu trei jumătăţi e treaz dar neinformat.

A trecut mai bine de o săptămână de la arestarea şi expulzarea de către autorităţile de la Chişinău a celor şapte cetăţeni  turci . Membri ai celor mai prestigioase instituţii de învăţământ din Republica Moldova, precum liceul Orizont, instituţii pe care regimul de la Ankara le consideră însă  afiliate mişcării Hizmet, cetăţenii turci au fost expulzaţi pe baza unor probe destul de subţiri, a relatat presa de la Chişinău.

Europa se îndreaptă, din ce în ce mai grăbit, spre modelul politic bazat pe ipoteza că toţi cetăţenii sunt potenţiali infractori. Şi, prin urmare, măsurile de prevenţie sunt întărite în permanenţă. Nu total lipsit de temei, e drept, din cauza impotenţei sale politice, însă acesta este un subiect separat de reflecţie.

Situaţia creată acum de coaliţia PSD-ALDE este un unică în întreaga experienţă europeană după căderea Cortinei de Fier.

Votul de azi din Parlamentul European, cel prin care se cere Consiliului să activeze art. 7 din Tratat în cazul Ungariei, era aşteptat, era socotit drept larg consensual şi, în consecinţă, nu este deloc o surpriză. Şi atunci de ce a stârnit şi stârneşte încă atâtea pasiuni şi controverse, poate nu foarte vizibile, dar extrem de sensibile în spatele scenelor politice, acolo unde se fac marile jocuri?

Am început săptămâna trecută o trecere în revistă a principalelor motive pentru care evenimentul de pe 17-18 septembrie este unul cu mize importante.

La ultima conferinţa EUROFI (organizaţie ce reuneşte crema industriei financiare din Europa), la Viena (5-7 sept, a.c), s-a discutat mult despre eventualitatea unui „hard Brexit“, a unei ieşiri „dure“ a Regatului Unit (UK) din UE. Un asemenea deznodământ ar produce perturbaţii serioase în relaţiile financiare dintre Uniune şi UK, cu reverberaţii în spaţiul global.

M-a cotropit greaţa ascultând discursul ipocrit al şefului Comisiei Europene. Minciunile lui prin omisiune ar putea umple o bibliotecă uriaşă. Că Europa n-a murit nu e meritul lui. Ci al cetăţenilor europeni.

Cu două zile înainte de scrutin, Jimmie Åkesson, liderul Democraţilor suedezi, a primit o scrisoare cu antetul Daesh, în care era ameninţat că va fi decapitat dacă nu se retrage din alegeri. Nu s-a retras, iar partidul său a obţinut 17,6%, rămânând a treia forţă politică a ţării.

După câteva luni de dezbateri intense referitoare la posibilul rezultat al alegerilor, avem rezultatele finale. Majoritatea opiniilor exprimate în media au fost în favoarea ideii că Democraţii Suedezi vor fi marii câştigători ai alegerilor, vor avea un rezultat istoric şi victoria lor se va înscrie în tendinţa generală de ascensiune a partidelor populiste în Europa.