Alegerile regionale din Franţa au stârnit multă emoţie duminică, chiar dacă nu a fost vorba decât despre primul tur. E o nelinişte generală în perspectiva alegerilor de anul viitor, din mai, prezidenţialele, dar şi în legătură cu posibilitatea ca unele din poziţii să fie câştigate, în premieră, de Frontul Naţional al lui Marine Le Pen.

Semnat la 2 iunie 1997 şi ratificat de Parlamentul României (de către ambele Camere) o lună mai târziu, tratatul cu Ucraina a generat controverse care se menţin şi astăzi, alimentate în spaţiul virtual de site-urile care promovează teorii ale conspiraţiei, campion fiind ActiveNews cu o serie de materiale dedicate „actului de trădare naţională¨.

Ultimul Consiliu Afaceri Externe de luni, 21 iunie, a abordat şi pregătit pentru Consiliul European din 24-25 iunie documentele care să elaboreze strategia Uniunii Europene faţă de Federaţia Rusă.

Se redefinesc hărţile de putere şi dacă, sub ochii noştri, se restructurează zonele de influenţe în funcţie de criterii economice şi nu de cele ideologice, oare ar trebui să fim impresionaţi cumva de aceste evoluţii acum în evoluţie incredibil de rapidă, oare ar trebui să ne lăsăm cumva impresionaţi? Nu neapărat, deoarece nimic nu este obligatoriu.

Prima variantă a propunerii a fost prezentată anul trecut, la început de decembrie, rapid ignorată deoarece altele erau priorităţile mondiale ale momentului.

O nouă lege combină măsurile împotriva pedofiliei cu protejarea minorilor de ”propaganda homosexuală”. Premierul Ungariei se foloseşte de acest subiect pentru a diviza opoziţia şi a abate atenţia de la propriile eşecuri.

Summitul NATO de la Bruxelles a fost o adevărată întâlnire de familie. O atmosferă destinsă, fără imprevizibil, cu lideri care îşi apără interesele propriilor state dar ştiu să discute reverenţios şi politicos unii cu alţii, să se şi asculte, nu să trântească sau să răstoarne masa dacă nu le place ceva.

Portretizat de presa occidentală ca ultimul dictator al Europei, Lukashenko conduce Belarusul cu mână forte din 1994, dar a fost un partener nu tocmai facil pentru Kremlin în ultimele decenii, motiv pentru care Federaţia Rusă a tăiat în 2010 o mare parte a fondurilor acordate Minskului.

Aţi auzit de mii de ori că, după pandemie, cu totul alta va fi definiţia normalităţii. Dar nimeni nu începuse să creioneze scenarii şi planuri de măsuri pentru ce va trebui să fie "noua normalitate". Şi cred că puţini, chiar foarte puţini şi-au imaginat că s-ar putea merge într-atât de departe în formularea măsurilor, de altfel până la un anume punct necesare, pentru ca lumea în care trăim să fie mai pregătită pentru a înfrunta crizele viitoare.

Viitorul summit de la Geneva este o oportunitate de a explora dacă crizele acumulate din ultimii ani pot fi gestionate, dacă nu rezolvate. Invazia Rusiei în Ucraina şi amestecul în alegerile din SUA au fost extraordinar de destabilizante. Din păcate, ele nu pot fi anulate. Ele pot fi gestionate doar diplomatic, ceea ce la rândul lor necesită conversaţii sincere între lideri.

Din septembrie 2023 toate şcolile cu predare în limba română din Ucraina vor fi obligate să treacă la studierea tuturor disciplinelor de învăţământ în limba ucraineană, în afară de limba şi literatura română. Legea Educaţiei restricţionează predarea în şcolile din Ucraina în limba minorităţilor naţionale şi prevede înlocuirea materiilor care se predau in limba română cu discipline care vor fi predate in limba ucraineană.

Era de aşteptat, de mult timp, ca această propunere să apară, declanşând tensiunile de-abia ţinute în frâu de prevederile Tratatului în ce priveşte dreptul de vot în UE în domeniul politicii externe.

Quo vadis, Germania? Încotro o ia Republica Federală? Ce semnal lansează ultimul test electoral precedând scrutinul pentru Bundestag din toamnă? Că epoca Merkel şi a preeminenţei covârşitoare a stângii e clar pe ducă.

Zâmbiţi a neîncredere bănuind că e vorba de o glumă sau de o declaraţie în seria „NATO este în moarte clinică“? Poate că ar fi ceva motive, dar chestiunea se dovedeşte serioasă deoarece cel care a descris acest obiectiv strategic măreţ al ţării sale este nimeni altcineva decât premierul francez Jean Castex care, însoţit de Florence Parly, ministrul Apărării, a efectuat o vizită la bordul portavionului Charles de Gaulle.

Preşedintele Statelor Unite, Joe Biden, face un tur de forţă săptămâna aceasta în Europa pentru a participa la trei summituri succesiv – G7, la Cornwall, Marea Britanie, NATO la Bruxelles, SUA-UE la Bruxelles – şi în întâlniri bilaterale la vârf – cu Marea Britanie la Londra, cu Turcia în marja summitului NATO şi cu Rusia, la 16 iunie la Geneva.

Tema asta ar fi, cert este că dorinţa există, mai ales că speranţa, pentru mulţi dintre potenţialii interesanţi, visul deloc secret, este ca proiectul să fie declarat strategic important pentru Europa şi aliaţii din NATO.

„Dacă vrei cu adevărat să-l pedepseşti pe Luka(şenko), dă fiecărui tânăr (bielorus) un bilet de avion şi o viză Schengen” şi „nu ne închide în această casă de nebuni!” a scris un utilizator anonim al serviciului de mesagerie Telegram, către liderii europeni.

Sub conducerea Laurei Codruţa Kövesi, Parchetul European începe, de la 1 iunie, anchetele împotriva celor care au furat, au păcălit şi au profitat, prin mijloace ilegale, de fondurile europene.

Rafturile arhivelor mai mult sau mai puţin accesibile publicului larg, câteodată chiar şi politicienilor, cuprind documente extrem de interesante şi instructive pe care planificatorii militari le-au realizat la comanda unora dintre liderii reprezentativi ai puterilor cu ambiţii globale.

În ultimele 6 luni s-a precizat o strategie de rupere a Europei, ca să nu mai vorbim de relaţiile euroatlantice, bazată pe escaladarea până la inacceptabil a relaţiilor tensionate cu Rusia.