Era previzibil, era o evoluţie normală: „mass shootings”, fenomenul american recurent şi intrat deja în ADN-ul identităţii lor naţionale, trebuia să producă şi efecte în Europa în condiţiile în care accesul la arme rămâne încă foarte facil, iar piaţa neagră este ofertantă şi mereu aprovizionată de circuitele controlate de reţelele de crimă organizată care transportă ce este surplus abundent în zonele de conflict din estul şi sudul european.

În războiul împotriva Ucrainei, Moscova vrea să completeze golurile din armata rusă. Încă nu a fost decretată mobilizarea generală, dar există indicii că se recrutează soldaţi pe diferite căi.

Auzindu-l ieri pe Erdogan cum reaminteşte tuturor că Turcia poate încă să blocheze aderarea Suediei şi Finlandei la NATO, am realizat că cineva, din nou, a înlocuit speranţele cu certitudini şi că, de fapt, inclusiv la acest nivel de politică înaltă, visele umede nu înlocuiesc realitatea.

Exista o speranţă, măcar un început de speranţă că, puşi în faţa unităţii de reacţie dovedite în aceste zile de NATO, liderii de la Moscova vor avea o ezitare în a duce pe mai departe, exact în acelaşi ritm ca până acum, logica după care s-a efectuat până acum ofensiva multi-direcţională din cadrul „operaţiunii militare speciale”, în fapt invadarea teritoriului Ucrainei.

Summitul G7 încheiat marţi la Elmau şi întrunirea la vârf NATO de miercuri, de la Madrid, au fost consacrate aceluiaşi subiect major: cum să se amplifice presiunea asupra lui Putin.  Iniţial, liderii occidentali au nimerit tonul. Până când Rusia s-a răzbunat pe summitul G7 comiţând noi crime de război prin atacarea cu rachete a unui mall din Kremenciuk şi a altor obiective civile.

În cadrul reuniunii la vârf a NATO de la Madrid se vor pregăti mai multe unităţi de luptă pentru descurajarea Rusiei. Nu este clar dacă Suedia şi Finlanda vor deveni deja membre ale alianţei.

Ce înseamnă că Ucraina şi Moldova au fost primite în cercul candidatelor la aderare? E doar un gest simbolic, privind ambele ţări? Sau şi un pumn în figura hidoasă a regimului Putin?

Câţiva soldaţi ruşi capturaţi în Ucraina şi reţinuţi într-un penitenciar au fost de acord să vorbească în exclusivitate cu DW. Cum au ajuns în prima linie a frontului şi ce gândesc ei acum despre război?

În baza sancţiunilor europene împotriva Rusiei, Lituania a blocat transportul prin teritoriul său al bunurilor către exclava rusă Kaliningrad.

Pe ce temei pot fi sau nu condamnaţi la moarte ca mercenari? Nu este o întrebare oarecare, fie şi numai pentru că, chiar în acest moment, răspunsul - aşa cum va fi el dat de un tribunal din Doneţk poate costa viaţa celor trei cetăţeni străini (doi britanici şi un marocan) veniţi să lupte pentru libertatea Ucrainei.

De când a fost reales preşedinte, preocuparea esenţială a preşedintelui francez a fost Ucraina, poate, nimeni nu ştie explicaţia exactă, din cauză că instinctul i-a spus că acesta ar fi momentul în care să se impună ca liderul mesianic fie şi numai pentru Europa occidentală oferind o mediere cu Putin şi, astfel, o calmare a pieţelor politice şi o ieşire din criza energetică şi alimentară.

Prin recomandarea aderării Ucrainei la UE, Comisia de la Bruxelles a transmis semnalul geopolitic potrivit. Kievul trebuie acum să facă reforme, dar acelaşi lucru este valabil şi pentru UE.

Continuăm astăzi analizele dedicate minorităţii româneşti din Ungaria, aproape uitată şi pe cale de dispariţie. Profesorul universitar Gabriel Moisa, colaboratorul nostru de la Universitatea din Oradea, ne relevă, pe parcursul a două episoade, misterul din spatele unei uluitoare strategii de manipulare a guvernului de la Budapesta apropo de minorităţile din Ungaria, în special cea românească.

Cu siguranţă cunoaşteţi povestea tragică despre masacrul de la Srebrenica din 1995. Dacă nu, găsiţi la finalul articolului un link către un rezumat al ororii fără seamăn de atunci, relatată în termenii seci şi impersonali ai unei enciclopedii. Am ales această formă de a vă reaminti evenimentele deoarece memoriile personale pot întotdeauna să fie considerate ca părtinitoare sau rămase sub semnul emoţiei şi şocului.

Tensiunea creşte zilnic, este amplificată acum continuu, de parcă cineva şi-ar dori să testeze unde se află punctul de rupere, cel în care explodează definitiv structurile de siguranţă – şi aşa mult slăbite şi avariate – nu numai pe continentul nostru, ci şi în întreaga lume.

Nu numai că se poate, dar asta cere în mod oficial europarlamentarul polonez Radoslav Sikorski, fost ministru adjunct al Apărării, ministru adjunct de Externe şi apoi chiar ministru de Externe şi ministru al Apărării.

În Rusia, oamenii care se opun războiului sunt tot mai frecvent denunţaţi la poliţie. DW a vorbit cu ruşi care au fost turnaţi, ca în vremea comunismului, de rudele, prietenii, colegii şi vecinii lor.

Faţă de asta, proiectele autonomiste sau independentiste de până acum sunt chiar o joacă de copii, o etapă modestă de pregătire a unui demers extrem de complex şi care trebuie analizat cu maximă seriozitate deoarece, cu absolută siguranţă, nu degeaba apare acum, exact în momentul în care visul unei arhitecturi comune europene este supus la mari încercări, confruntat fiind cu crize multiple.

Continuăm astăzi analizele dedicate minorităţii româneşti din Ungaria, aproape uitată şi pe cale de dispariţie. Profesorul universitar Gabriel Moisa, colaboratorul nostru de la Universitatea din Oradea, ne relevă, pe parcursul a două episoade, misterul din spatele unei uluitoare strategii de manipulare a guvernului de la Budapesta apropo de minorităţile din Ungaria, în special cea românească.

Războiul din Ucraina a intrat în cea de-a patra lună şi deja este în categoria războaielor de uzură. Cu cât acestea sunt mai lungi, cu atât devin mai greu de soluţionat. Momentan nu se întrevede nicio soluţie.