Operaţiunea EUNAVFOR din Mediterana: suntem pregătiţi pentru intrarea în apele teritoriale libiene!

Dat publicităţii de WIKILEAKS pe 17 februarie, documentul pe care vi-l prezentăm este într-adevăr unul absolut excepţional. Datat la 29 ianuarie 2016, este redactat chiar de comandatul operaţiunii, contra-amiralul italian Enrico Credendino şi adresat Comitetului Militar al Uniunii Europene şi Comitetului politic şi de securitate al UE, personal ambasadorului Walter Stevens,

preşedintele Comitetului Politic şi de Securitate din cadrul Serviciului European de Acţiune Externă.

Documentul de 22 de pagini (raport militar de activitate pe 6 luni) este extrem de interesant atât datorită datelor prezentate, cât şi contextului.

Să începem cu acest al doilea element de interes deoarece, aşa cum ştiţi, în luna martie este convocat un summit european extraordinar pe problemele migraţiei. Ocazie de a analiza cererile Turciei şi stadiul în care se află angajamentele bilaterale cu UE, dar şi de a prezenta argumentele proprii, de forţă, ale Uniunii Europene angajate faţă de propria opinie publică şi de partenerii internaţionali, să dovedească o reacţie eficientă, începând cu ceea ce s-a putut face, concret, în faza I şi faza II a operaţiunii din Mediterană.

Un flux al migraţiei ilegale, care arăta astfel la 31 decembrie 2015:

„Migraţia ilegală prin Mediterana continuă într-o proporţie semnificativă, anul trecut ajungând în Europa 929.000 de migranţi – notează raportul. Cu toate acestea, începând din luna septembrie, am observat două schimbări masive în acest flux. În primul rând, există o scădere a proporţiei migranţilor care aleg ruta central mediteraneeană, privilegiind-o pe cea estică. Înaintea începerii operaţiunii („SOPHIA“, EUNAVFOR MED, n.n.) fluxul era aproximativ egal pe cele două rute, în timp ce acum doar 16% dintre migranţi folosesc ruta centrală, iar 83% dintre ei intră pe ruta estică. În al doilea rând, începând cu luna septembrie, pentru prima oară în 3 ani, am observat o reducere cu 9% a numărului de migranţi care folosesc ruta centrală. În luna octombrie, am trecut cu succes la faza 2A a operaţiunii, cea în apele internaţionale, pentru prima oară cu un efect asupra modului de lucru al traficanţilor şi călăuzelor, aceştia nemaiputând opera fără probleme în apele internaţionale. Trebuie să rămână în zona maritimă naţională libiană. Mergând mai departe din perspectivă militară, sunt gata să trec la faza 2B în apele teritoriale libiene, dar mai există o serie de probleme politice şi juridice care trebuie rezolvate înainte a putea începe această tranziţie.“

Printre acestea, o definire clară a mandatului forţei europene de a opri şi reţine navele folosite la transportul de migranţi ilegali şi pe membrii reţelelor de traficanţi, dar şi precizarea privind autoritatea care va face urmărirea penală şi pronunţa condamnările în aceste cazuri.

„Pentru a trece la faza 2 în apele teritoriale libiene, avem nevoie, în primul rând, de o invitaţie din partea GNA, singurul guvern legitim al Libiei în termenii Rezoluţiei Consiliului de Securitate 2259 (2015) şi apoi o Rezoluţie a Consiliului de Securitate care să ne dea mandatul legal pentru operaţiune. Chiar dacă este teoretic posibilă o trecere la faza 2 doar pe baza unei Rezoluţii a Consiliului de Securitate, în absenţa unui acord prealabil al guvernului libian, este greu de crezut că o asemenea Rezoluţie ar putea fi adoptată din moment ce Rusia şi China au declarat deja că o asemnea invitaţie era strict necesară pentru ca aceste două ţări să nu blocheze Rezoluţia.“

În condiţiile în care se speră că guvernul legitim al Libiei va adresa o asemenea invitaţie, pare probabil să fie votată o Rezoluţie care să permită intrarea EUNAVFOR MED în apele teritoriale libiene. Din acel moment, „din clipa în care vom intra în apele teritoriale libiene, va creşte nivelul interacţiunii cu marina şi paza de coastă libiană“ ,speranţa fiind că o asemenea cooperare va însemna şi o mărire a capacităţii forţelor maritime libiene de a asigura în viitor (faza 3) după ce vor fi primit ajutorul şi instructajul necesar din partea forţelor europene.

Acestea fiind zise, deoarece paza bună trece primejdia rea, „este şi mai important să avem suficiente forţe, vom opera într-un mediu de foarte mare risc – în raza de acţiune a unităţilor navale, terestre şi aeriene libiene. EUNAVFOR MED va fi probabil singura forţă care va opera în interiorul apelor teritoriale libiene. De aceea, trebuie să avem forţele necesare şi potrivite pentru a opera atât împotriva traficanţilor cât şi pentru a asigura operaţiuni de salvare.“ În acelaşi timp, în previziunea trecerii la faza 3, se face o cerere foarte precisă, anume autorizarea unor misiuni de culegere de date asupra unor ţinte potenţiale de pe teritoriul libian deoarece „pe măsură ce operaţiunea evoluează în faza 2B şi 3, este foarte posibil să vedem cum contrabandiştii se vor adapta din nou la shimbarea de situaţie. Atâta timp cât operaţiunea rămâne în afara apelor teritoriale libiene, se pot încă ascunde. Odată ce operaţiunea va avansa în apele teritoriale libiene şi pe solul libian, este posibil să existe acţiuni ale contrabanditilor pentru a împiedica operaţiunile.“

Forţele existente:

• pentru faza 1 – nava amiral CAVOUR cu sprijinul aerian la bord – elicoptere EH 1010 MPRH, HMS Entreprise, FGS SCHLESWIG-HOLSTEIN şi FGS WERRA. Sprijinul aerian a fost asigurat de avioane de patrulare maritimă MERLIN III puse la dispoziţe de Luxemburg şi de un alt Merlin MPH britanic staţionat în Malta.
• pentru faza 2A – în plus faţă de elementele existente anterior, s-au adăugat FS COURBET, CPS CANARIAS, BNS LEOPOLD I, HMS RICHMOND, PC TRIGLAV împreună cu mijloacele lor aeriene de sprijin (plus, unitatea tactică UAV de pe RICHMOND). În octombrie a fost retras avionul britanic Merlin, FGS WERRA a fost înlocuită cu FGS BERLIN, FGS SCHLESWIG-HOLSTEIN a fost înlocuită de FGS AUGSBURG şi apoi de FGS WEILHEIM. La nivelul forţei aerienem au sosit aparate ESP P3M ORION, periodic intrând în grup şi avioane franceze FALCON 50 MPA. În total, maximum de forţe de care dispune operaţiunea „SOHIA” este de nouă nave de suprafaţă, un submarin, trei patrule aeriene maritime, cinci elicoptere şi o unitate tactică UAV.  

Dacă vreţi mai multe amănunte operaţionale, vă oferim accesul la documentul complet. Judecaţi singuri asupra perspectivelor pe care le deschide trecerea anunţată la etapa ce presupune intrarea în apele teritoriale libiene. Este nu numai o nouă etapă în războiul pe care Europa îl poartă împotriva reţelelor de contrabandiştii şi traficanţii care pleacă din porturile libiene, dar şi un anunţ că se pregăteşte serios pentru anihilarea bazelor organizaţiilor ce asigură traficul, acum acaparate şi conduse direct de ISIS sau de grupări afiliate acesteia.

Nu ştiu însă cât de mult ne apropie asta de o discuţie auzită în aceste zile privind posibilitatea ca, pe baza succesului real de până acum al operaţiunii SOPHIE, să fie gândită o mişcare asemănătoare, posibil amorsată împreună cu ceea ce este acum operaţiunea NATO în Maree Egee. Nu este deloc imposibil, foarte multe depind acum de rezultatele convorbirilor pe care căţiva dintre liderii europeni le vor avea cu primul ministru al Turciei (reuniunea amânată, vineri, din cauza atentatelor din Turcia) şi, evident, de ce s-ar putea decide la Summit-ul din martie. Urgent? Desigur, atât timp cât exodul pe ruta estică nu arată semne de oboseală şi se apropie primăvara, iar dacă se confirmă finalizarea acordului SUA-Rusia pe Siria, atunci mai multă lume îşi va dori să aibă o securizare în forţă a spaţiului Mării Mediterane.

EUNAVFOR Document

;