Opera tragicomică Brexit, săptămâna asta posibil în trei acte

Haosul britanic a ajuns în punctul său de explozie, adică la momentul în care trebuie luată o decizie. Tehnic nu se poate altfel, cu toate că politicienii de la Londra au încercat să tragă de timp până în ultima secundă, folosind toate tertipurile aplicate în trecutul colonial pentru a gera oarecum momentul spargerii Imperiului Britanic.

Cu mult succes, au încercat să aburească cele două categorii de ţinte interesante: pe de o parte decidenţii de la Bruxelles, pe de altă parte propriul electorat, totul pentru a nu fi siliţi să explice care le este uriaşa responsabilitate în pregătirea, declanşarea şi managementul complet defectuos al procesului Brexit.

Şi au făcut asta cu atâta pricepere birocratică încât acum, la două săptămâni de data asumată pentru ieşirea UK din Uniunea Europeană, pun pe toată lumea în incredibila situaţie de a nu şti ce anume se va întâmpla în realitate, dacă da sau nu va exista Brexit şi, în cazul în care totuşi se va produce, în ce condiţii juridice acceptate de ambele părţi.

Un singur lucru ştim cu siguranţă, adică un calendar al celor trei voturi succesive care, poate, cine ştie ce le-ar mai da prin cap aleşilor britanici, ar putea decide soarta procesului. Iată:

1. Azi va avea loc un al doilea vot asupra faimosului Acord negociat, agreat şi semnat de Marea Britanie şi Uniunea Europeană, respins de parlamentarii britanici, pus din nou acum la vot cu modificările obţinute de premierul britanic şi anunţate ieri seară la Strasbourg. Dacă Acordul este votat, atunci aceasta este baza juridică pentru ieşirea UK din sistemul comunitar şi istoria se încheie.

2. Dacă Acordul este respins şi a doua oară, Theresa May este obligată să ceară un nou vot, miercuri, prin care să se aprobe sau să se respingă posibilitatea unui „No Deal Brexit“, adică varianta ieşirii fără reguli şi condiţii. Ruptură totală considerată drept scenariul cel mai negru dintre toate dar, poate vă amintiţi acest lucru, niciodată exclus de Theresa May chiar imediat după anunţul rezultatului referendumului, într-o declaraţie războinică de tip Churchill privind mândria naţională şi menită, credeau atunci politicienii britanici, să-i înfricoşeze pe cei de la Bruxelles.

3. Dacă parlamentarii vor decide că o asemnea perspectivă e inacceptabilă, atunci, joi, ar urma să fie organizat un al treilea vot prin care să se aprobe o cerere către UE, rugată să accepte o amânare a pe un termen „limitat“ (Theresa May a vorbit despre „două sau trei luni“) a întregului proces. Numai că, de la Bruxelles, a venit deja un răspuns preventiv: o asemenea cere va trebui justificată de o motivaţie scrisă extrem de amănunţită şi convingătoare deoarece o decizie finală în acest sens se va lua numai după consultarea Statelor Membre, poate în cadrul Summitului de săptămâna viitoare de la Bruxelles.

Sigur că există acum o mică, infimă rază de speranţă deoarece, cum vă spuneam, la cerea britanicilor, europenii au fost de acord să dea o asigurare suplimentară privind statutul frontierei între Irlanda şi Irlanda de Nord, garantând Mareii Britanii posibilitatea de a se retrage în mod unilateral din acordul acesta special (backstop) în cazul care, pe viitor,  ar urma să eşueze sau să fie rupte definitiv negocierile viitoare privind relaţiile UK-UE.

„Instrumentul juridic găsit acum respectă spiritul şi prevederile scrisorii Consiliului European. Completează Acordul de retragere, fără să-l schimbe...Va fi acest Acord sau s-ar putea ca Brexit-ul să ne se mai producă deloc...Dacă votul eşuează, nu va mai exista o a treia şansă, nu vor mai exista noi interpretări ale interpretării (privind Backstop, n.n)“ - a declarat Jean Claude Juncker.  

Dar sunt oare aceste variante şi cele finale?

Absolut deloc, căci, fie şi teoretic, ar trebui ascultate vocile care spun că, în faţa unui fiasco total care să se transforme într-o tragedie naţională fără precedent, în disperare, ar putea să treacă o moţiune de cenzură care să provoace căderea Primului Ministru Theresa May, cu două perspective posibile. Fie formarea unei majorităţi formate din conservatorii din partida Brexit (Boris Johnson sau Dominic Raab)  fie organizarea de anticipate în speranţa că un nou guvern va aproba organizarea imediată a unui al doilea referendum care, în circumstanţele actuale, pare să fie previzibil în favoarea rămânerii Marii Britanii în Uniunea Europeană. Caz în care, poate, liderii europeni ar fi tentaţi să aprobe o amânare cu câteva luni a ieşirii UK, al;tfel prevăzută pe 29 martie, orele 23.

Dar, dincolo de asta, britanicii au oferit o lecţie extraordinară asupra a ceea ce înseamnă inserţia câştigătoarea a politicienilor populişti şi ultra-naţionalişti şi unde se poate ajunge pe drumul deschis de ei. Pe drumul pe care se aliniază probleme enorme despre care spuneau că sunt invenţia propagandei progresiste şi neomarxiste – pentru a folosi termenii vehiculaţi chiar de ei – fără vreo bază economică, promiţând orice tocmai pentru că asta n-a costat niciodată nimic. În acest sens, votul din această seară, seria de voturi care urmează marchează momentul în care o ţară care era unul dintre pilonii de putere ai construcţiei europene, se auto-elimină pentru a înfrunta singură o perspectivă incertă.

Este adevărat că Preşedintele Trump le-a spus britanicilor că Brexit-ul a reprezentat cea mai bună decizie pentru UK. Şi asta e posibil, dar atunci de ce oare nimeni altcineva nu mai zice acest lucru, de ce nu se aud urale şi de ce britanicii contemplă cu atât de multă îngrijorare ce-i va aştepta în viitor?

Să vedem însă ce vor decide cei direct interesaţi.