Oficialii europeni trec prin filtre de cerşetori români

gând urât şi ţi se răspunde ca şi cum ai fi în buricul Bucureştiului. Cerşetorii români, mai ales femei cu mulţi copii, împânzesc metroul şi sunt prezenţi în mai toate pieţele publice

gând urât şi ţi se răspunde ca şi cum ai fi în buricul Bucureştiului. Cerşetorii români, mai ales femei cu mulţi copii, împânzesc metroul şi sunt prezenţi în mai toate pieţele publice din capitala belgiană. Surprinzător, belgienii nu-i privesc cu dispreţ. Nici nu-i încurajează dându-le bani. Se mulţumesc să privească totul ca pe un fenomen social propriu unei ţări cu probleme.

"Cine a pus cârciuma-n drum"
Cei mai întreprinzători şi-au adus de acasă şi acordeonul. Ceea ce îi face plăcuţi, pentru că aduc o notă de exotism într-o lume bine aşezată. Iancu este unul dintre ei. Cântă de dimineaţa până seara, din acordeon şi din gură, "Cine a pus cârciuma-n drum" în metroul din Bruxelles. Spune că are autorizaţie de la primărie. Scoate ca dovadă o hârtie stampilată. Câştigă destul să trimită acasă şi nevestei şi copiilor bani. Astă-vară şi-a adus şi un văr - să cânte în faţa restaurantelor şi, când dă iarba, în faţa cafenelelor şi teraselor. Eurocraţii care lucrează la parlament ori la alte instituţii europene trec zi de zi prin renumitele filtre de cerşetori români. Sunt prinşi la ieşirea din metrou, la stopul din intersecţie, ba chiar la coborârea din maşina luxoasă. Românii cu mâna întinsă au uneori handicapuri fizice. Uneori îi vezi cum se apucă să spele geamurile maşinilor, cum o făceau odată acasă. Bat cu pumnii în geamuri, cerând bani pentru munca depusă. Dacă nu-i primesc, devin agresivi şi rişti să te trezeşti cu picioare în portiera maşinii.

Talcioc în faţa capelei ortodoxe
De departe, cele mai bune afaceri, schimburi de marfă - aici poţi obţine de la portofele din piele până la rulmenţi, totul mult mai ieftin ca la magazin - le fac românii aciuaţi în capitala europeană chiar în faţa bisericii St. Catherine, unde există şi o capelă ortodoxă. Există şi poveşti de succes cu români la Bruxelles. Chiar lângă St. Catherine există un restaurant "Bucureşti", al cărui proprietar este român. Pe lista de bucate, sărmăluţele în foi de viţă şi ciolanul afumat poartă alte nume. "Toate sunt gătite ca la mama acasă şi chiar mai gustoase", asigură totuşi bucătarul, şi el român. Cerşetoarele din faţa supermarketurilor au figuri triste şi par bolnave. Mai toate prezintă urme de bătaie. Copiii lor sunt nemâncaţi. "De ce vii la cerşit în Bruxelles şi nu munceşti în România?", întreabă un român ajuns la Bruxelles. Răspuns stas: "Nu ne ajung banii nici dacă muncim toată ziulica pă câmp" şi "am mulţi copii, mamă, ce să fac?" Exceptând femeile rome, care se îmbracă din cap până în picioare în negru, încercând să pozeze în femei musulmane, toţi cerşetorii veniţi din România afişează plăcuţe pe care este clar scris "român" sau "România". Cei mai apreciaţi români la Bruxelles sunt, de departe, asistentele românce, harnice şi pricepute. Populaţia Bruxellesului are nevoie de ele pentru că este foarte îmbătrânită, explică un reprezentant al autorităţilor locale. Românii care trăiesc, muncesc legal sau ilegal, în Belgia constituie una dintre cele mai importante diaspore româneşti, pentru imaginea pe care o proiectează ţara în faţa oficialilor şi instituţiilor politice ale UE. Uneori, această imagine se regăseşte şi în rapoartele oficialilor europeni. "Până acum câţiva ani, noi credeam că români înseamnă ţigani", povesteşte, sincer, un medic belgian. Un britanic care lucrează la biroul de presă din PE susţine că romii din Bruxelles, dintre care unii i-au furat portofelul cu toate actele şi banii, duminică dimineaţa la biserică, dau peste cap nu numai calculele şi intenţiile oficialilor români, dar chiar şi pe cele ale unor funcţionari europeni deschişi la minte.

Vinovată este Belgia, pentru că cerşitul e legal
Ambasadorul României în Regatul Belgiei, Ion Jinga, spune că belgienii de la Oficiul străinilor şi chiar politicienii belgieni sunt perfect conştienţi că românii, inclusiv romii veniţi din România, nu sunt în topul marilor infractori de spargeri de bănci, jaf armat, crime. Dar micile furturi, găinăriile şi mai ales cerşitul sunt, potrivit acestuia, foarte vizibile şi deranjante. O mare vină o poartă, potrivit ambasadorului, şi legislaţia belgiană, care permite cerşitul, atât timp cât nu este organizat în reţea. Nici autorităţile române nu sunt nevinovate, pentru că au acest tip de probleme peste tot în UE. Unii susţin că acele cartonaşe roşii primite exact la capitolele afaceri interne, securitatea graniţelor şi justiţie nu sunt întâmplătoare. Performanţele sociale ale unor români riscă să treacă neobservate în comparaţie cu acţiunile "managerilor" de cerşetori. Zece la sută din inginerii calificaţi ai celei mai importante companii de telecomunicaţii belgiene sunt de origine română. Patronii belgieni au făcut mari eforturi să obţină permise de muncă pentru experţii români, în contextul în care Belgia nu a liberalizat piaţa muncii. Aceasta înseamnă că nu permite accesul cetăţenilor din România, Bulgaria şi noile state ale UE decât dacă se poate demonstra că pentru locurile de muncă respective nu există cetăţeni belgieni suficient de pregătiţi pentru a le putea ocupa. În acest moment, numai în secţia de urgenţe a celui mai performant spital belgian sunt patru doctori români, toţi din Iaşi. În total, la Bruxelles lucrează 150 de doctori români. Cei zece mii de români care muncesc legal în Belgia sunt nevoiţi să lupte cu imaginea deja creată de ceilalţi 20.000 de ilegalişti.