În 2018, numărul migranţilor sosiţi în ţările OECD a crescut cu două procente faţă de 2017. În cifre absolute, statele OECD au primit 5,3 milioane de migranţi în cursul anului trecut. Pe primul loc se poziţionează Statele Unite, urmate de Germania - relevă raportul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD).

Interesante sunt detaliile raportului: termenul "migraţie" se referă la grupuri şi motivaţii foarte diferite. Rolul cel mai important îi revine migraţiei economice temporare: în 2017 (nu au fost publicate încă cifrele pentru 2018), 4,9 milioane de migranţi economici temporari au sosit în ţările OECD, o creştere de 11 la sută faţă de anul precedent. În mod surprinzător, dintre toate statele OECD, destinaţia numărul unu a acestora a fost Polonia, Statele Unite aflându-se doar pe locul al doilea.    

Deşi solicitanţii de azil sunt în centrul dezbaterilor pe tema migraţiei, procentul lor e mult mai scăzut decât cel al migranţilor economici. În 2018, numărul lor a scăzut cu o treime faţă de cifrele record din anii 2015 şi 2016, ajungând la aproximativ un milion. În fruntea listei ţărilor de origine ale solicitanţilor de azil se află Afghanistanul, urmat de Siria, Irak şi Venezuela. Din cauza scăderii numărului solicitanţilor de azil s-a diminuat şi numărul persoanelor  înregistrate oficial ca refugiaţi.

Mai multe restricţii 

Multe state au adoptat o politică mai restrictivă privind toate tipurile de migraţie. Migranţii economici sunt selectaţi în mai mare măsură în funcţie de calificările profesionale cât mai înalte. Legislaţia privind reîntregirea familiei şi azilul a devenit mai dură în multe cazuri.

Pe piaţa muncii, şansele migranţilor sunt mai bune faţă de anii precedenţi. În medie, două treimi dintre migranţii aflaţi în ţări OECD au avut un loc de muncă în 2018. Dacă privim fiecare ţară în parte, diferenţele sunt însă foarte mari: de pildă, în Franţa şi Italia doar 40 la sută dintre migranţi şi-au găsit un job.

În condiţiile în care numărul solicitanţilor de azil şi al refugiaţilor scade în continuare, ţările de destinaţie se pot concentra mai mult asupra integrării străinilor. E vorba, printre altele, de învăţarea limbii noi, de verificarea şi recunoaşterea unor diplome din ţara de origine şi de adaptarea la valorile ţării de destinaţie.

Grijile trebuie luate în serios    

Raportul abordează deschis şi grijile localnicilor privind numărul mare de migranţi. OECD recunoaşte că anumite întrebări-cheie sunt controversate în majoritatea ţărilor: Cine are voie să locuiască în mod legal în ţara respectivă, dacă migranţii pot să îşi aducă familiile, cine poate să obţină cetăţenia şi ce urmări are migraţia pentru societatea care îi primeşte pe străini. Controlul migraţiei şi integrarea străinilor sunt provocări majore cu care se confruntă fiecare societate.  

Mulţi localnici reduc fenomenul migraţiei la migraţia din motive umanitare şi confundă migraţia legală cu cea ilegală. Adesea se creează impresia că migraţia ar fi necontrolată, prea costisitoare pentru vistieriile statului şi că străinii le-ar fura localnicilor locurile de muncă. Raportul OECD contrazice aceste poziţii şi aminteşte de diverse studii care demonstrează că o migraţie coordonată inteligent poate aduce beneficii economice şi sociale atât pentru ţara de origine cât şi pentru ţara de destinaţie. 

Cu toate acestea, avertizează organizaţia, nu trebuie ignorate în niciun caz grijile localnicilor. Nu-i vorba doar de probleme vizând economia şi piaţa muncii. Trebuie luată în serios atitudinea sceptică faţă de dorinţa de integrare a migranţilor, iar aceştia au obligaţia să adopte valorile şi normele de comportament ale ţării care îi primeşte. Raportul propune ca obţinerea unui permis de şedere permanent să fie legată de integrarea imigrantului respectiv. 

Există şi perdanţi    

În acelaşi timp, trebuie recunoscut că migraţia îi foloseşte, de obicei, societăţii, dar nu aduce beneficii pentru fiecare categorie socială. De pildă, imigranţii fără studii şi calificări se adună adesea în metropolele sărace. Dacă numărul lor e foarte mare, situaţia devine mai dificilă pentru localnicii fără calificări. OECD atenţionează că problema distribuirii inegale a avantajelor şi dezavantajelor migraţiei trebuie identificată, pentru a-i sprijini pe perdanţi.

Raportul OECD pledează pentru o politică informaţională clară a guvernelor: cetăţenii trebuie să ştie câţi refugiaţi şi migranţi vin în ţara lor şi din ce motive, unde locuiesc şi unde muncesc aceştia şi ce şanse au să se integreze în ţara de destinaţie. Cel mai recent sondaj de opinie Eurobarometru (comandat de Parlamentul European în toate statele membre) relevă că 60 la sută dintre cetăţenii UE nu se simt suficient de informaţi cu privire la migraţie. Majoritatea celor chestionaţi estimează greşit numărul migranţilor prezenţi în ţara lor, crezând că e de două ori mai mare decât în realitate. OECD conchide că politica informaţională a guvernelor lasă de dorit. Acceptanţa faţă de migraţie depinde în mare măsură de sinceritatea cu care guvernul abordează subiectul.

Articol publicat de Deutsche Welle