Între timp, valuri de ceaţă acoperă ţinta principală şi disimulează operaţiunile de construcţie a sistemelor defensive şi ofensive, aducerea de tehnică militară şi, mai ales, iniţiativele politice de consolidare a construcţiilor doctrinare comune, astfel agregate prin texte legislative foarte atent construite.

Astfel, în timp ce multiplică mesaje de tip fumigene de presă care să atragă toată atenţia spre un aproape inevitabil conflict în zona Mării Negre, ruşii continuă în ritm accelerat procesul de cooperare strategică la nivel militar. Discreţia este aproape totală şi, în linişte şi profitând de faptul că agitaţia europeană şi americană întru susţinerea opoziţiei de la Minsk s-a evaporat în mod absolut misterios, liderii din Rusia şi Belarus au trecut la un nivel superior de colaborare militară, semnal care ar trebui să fie profund îngrijorător pentru structurile informative din NATO, după părerea mea cu mult mai serios decât ansamblul ştirilor transmise din zona Mării Negre, deocamdată în status-quo în aşteptarea negocierilor privind viitorul Ucrainei.

Dar realitatea jocurilor de mare primejdie este altundeva. Ca probă, „este pentru prima oară când miniştrii apărării din Belarus şi Rusia semnează un program de parteneriat strategic pentru o perioadă de cinci ani. Acest program va permite elaborarea de planuri foarte precise şi vor face să avanseze pe mai departe cooperarea între ţările noastre“, cum preciza pe 2 martie Oleg Voinov, şeful departamentului de cooperare militară din Belarus, în urma reuniunii de la Soci de pe 22 februarie între preşedinţii Putin şi Lukaşenko. Cu această ocazie, a spus Lukaşenko, într-o conferinţă de presă, că ar fi sugerat ca soldaţii din Belarus să se pregătească în comun cu cei din Rusia, care deţine „una dintre cele mai puternice armate din lume“, „liderul rus fiind entuziasmat de această idee“.

Simplă declaraţie de intenţii şi sprijin de imagine adus de Rusia aliatului de la Minsk?

Lukaşenko e convins că Moscova vorbeşte de un angajament clar, preambul la măsurile practice presupuse în protocolul strategic de cinci ani cu Rusia. Afirmaţiile sale au fost făcute în cadrul unei şedinţe de guvern şi făcute publice de propriul său serviciu de presă, ceea ce lasă puţine dubii asupra veridicităţii relatării. Lukaşenko a remintit că în 2014, în timpul Campionatului mondial de hochei, avioane de luptă ruseşti au asigurat, împreună cu cele din Belarus, securitatea spaţiului aerian şi au fost staţionate pe teritoriul naţional, practică ce s-ar putea relua acum.

Daţi-ne aceste avioane. Cu ele ar trebui să zboare atât piloţi ruşi, cât şi cei din Belarus. Avem destule baze, nu mai trebuie construite altele. De ce să risipim banii? Mai bine construim noi avioane... Desigur, dacă vor fi găzduite de bazele noastre militare şi băieţii noştri vor zbura alături de ruşi, ar trebui să solicităm armamentul necesar pentru aceste avioane. Şi, la fel de clar, ar trebui să fie cele mai moderne sisteme de arme... Am vorbit despre arme convenţionale. Asta a constituit cea mai mare parte a conversaţiilor noastre de la Soci“.

Avion Su30 din dotarea aviaţiei din Belarus

Cooperarea strategică întărită nu are însă numai ca obiect platforma strict militară. Mişcare strategică cu multiple conotaţii poate fi denumită şi convenţia semnată între cele două ţări prin care companiile de la Minsk au primit permisiunea să folosească porturile ruseşti pentru exportul de petrol (9,8 milioane de tone anual), ceea ce înseamnă, spre exemplu, scoaterea din ecuaţie a portului lituanian Klaipeda care, astfel, suferă o pierdere serioasă.

Mai există şi o altă deschidere foarte interesantă, cu o semnificaţie aparte care, din nou, ar trebui să semnaleze NATO că apare o nouă dimensiune de instabilitate, de data asta foarte posibil globală, adusă de vectorul Belarus. Deocamdată nu avem o confirmare oficială a ştirilor lansate de BYPOL, asociaţi formată din foşti membri ai forţelor armate şi de securitate de la Minsk, că, pe 30 ianuarie, Lukaşenko ar fi dat personal ordinul ca două grupuri operative (echivalentul districtelor militare din Rusia) să constituie unităţi care să poată asigura misiuni de menţinere a păcii şi patrulare în Siria. Este posibil să existe o asemenea intenţie de internaţionalizare a prezenţei ruse în Siria. Uşor de spus, mai ales că Moscova a transmis acest mesaj colegilor de alianţă (CIS şi CSOT), dar fără succes. De data ar fi posibil, spun sursele respective, să fie formată o forţă de mărime unuia sau a două batalioane, mai ales pentru asigurarea liniilor de comunicaţii pentru întărirea forţei de luptă a unităţilor anti-ISIS din regiunea Deir ez-Palmira. Cu menţiunea că ruşii ar oferi 2000$ lunar per contract.

Dar dimensiunea acestui acord semnat acum între Moscova şi Minsk va căpăta prima mare confirmare în dimensiune şi calitatea logisticii implicate prin ceea ce va fi exerciţiul militar comun de foarte mari dimensiuni din 10-16 septembrie, ZAPAD-2021 care, în acest an, va fi concentrat în zona districtelor Moscova, Briiansk, Smolensk şi Kurk precum şi, extrem de important, în Kaliningrad. În principiu, tema centrală a exerciţiului va fi contracararea rachetelor de croazieră precum şi contra-măsurile de război electronic ca şi misiunile de recunoaştere. Viktor Khrenin, ministrul apărării din Belarus, prezenta astfel conceptul general al exercţiului: „Conceptul este bazat pe o posibilă variantă a escaladării unei situaţii militare şi politice dintr-un stat imaginar. La propunerea colegilor ruşi, exerciţiul se va desfăşura pe teritoriul celor două ţări, ceea ce ne va permite să ne antrenăm pentru acţiunea unui grup militar regional comun şi organizarea operaţiunilor sale militare“.

Navă din Flota rusă de Nord

Aceasta este informaţia esenţială: constituirea şi antrenarea unui corp militar regional cu militari din cele două ţări, cu posibilitatea directă de acces la Marea Baltică, cu dotările de sprijin de la Kaliningrad, în plinul dispozitivului NATO, totul în contextul în care Rusia recunoaşte de acum Flota Nordului ca un district militar în sine, reamintindu-se că, în termenii decretului din 2020, noua entitate militară cuprinde teritoriile Republicii Komi, regiunile Arhangelesk şi Murmansk, precum şi regiunea independentă Nenets. Toate făcuseră până acum parte din districtul Vest, cel care organizează ZAPAD-2021 cu Belarus. Flota Mării Nordului este parte a exerciţiului, dar implicând forţe la un nivel superior şi pe o rază incomparabil mai mare de acţiune, aducând peste 20 de nave de luptă, zece submarine şi 30 de avioane de luptă, fiind doar specificat că unele dintre unităţi dispun de capacităţi speciale pentru război electronic.

Semnificativ? Poate. Ca întotdeauna, conţinând un avertisment de primejdie? Desigur.