Occidentul iese din mrejele populismului

Alegătorii din tot mai multe ţări occidentale puternice au decis să taie aripile populismului, un curent care a început să câştige teren la scurt timp după declanşarea crizei economice din 2008 şi care a luat amploare în special după izbucnirea în 2015 în Europa a crizei refugiaţilor.

Dacă anul trecut partide populiste de dreapta sau chiar de stânga creşteau considerabil în preferinţele electoratului în ţări precum Marea Britanie, Franţa, Germania, Italia sau Olanda, acum soluţiile demagogice, protecţioniste sau extremiste încep să fie respinse de majoritatea electoratului.

Chiar şi în Statele Unite, unde republicanul Donald Trump, considerat de unii analişti drept „întruchiparea populismului american“, a câştigat în mod surprinzător alegerile prezidenţiale de anul trecut, provocând o undă de şoc în întreaga lume, mare parte a populaţiei începe deja să ridice din sprâncene. Asta pentru că bilanţul primelor sale luni de mandat nu corespunde promisiunilor din campanie, notează atlantico.fr.

Poate în mod neaşteptat, pentru soluţii moderne şi liberale s-au pronunţat în ultima perioadă în Occident tocmai tinerii, care au de multe ori mari probleme în găsirea unui loc de muncă, şi vârstnicii, care nu au fost niciodată mari amatori de politici ambiţioase.

De la extaz la agonie

Cel mai frapant recul înregistrat de populişti este cel din Marea Britanie. Dacă în luna iunie a anului trecut britanicii dădeau, în cadrul unui referendum privind apartenenţa ţării lor la Uniunea Europeană, undă verde ieşirii din blocul comunitar, după o campanie intensă în acest sens a populiştilor din UKIP, la alegerile legislative anticipate de joi acest partid eurosceptic nici măcar nu a mai reuşit să intre în Parlament.

În plus, faptul că Partidul Conservator al premierului Theresa May nu a reuşit să-şi păstreze majoritatea absolută în legislativ arată că britanicii nu sunt prea încântaţi de „Brexitul dur“, promovat de şefa executivului de la Londra.

Situaţia dificilă în care se găseşte ţara, care urmează să părăsească blocul comunitar, a început să fie conştientizată în special de generaţia tânără, căreia nu îi pasă prea mult de grandoarea de odinioară a Imperului Britanic, dar care pune mare preţ pe libertatea de circulaţie şi pentru care frontierele deschise sunt sinonime cu oportunităţile economice.

Şi vârstnicii s-au alarmat, mai ales când au realizat că ar putea plăti factura încetinirii economice, în condiţiile în care economiştii anticipează că inflaţia ar putea creşte, iar exporturile vor fi mai puţine.

În mers de rac în Franţa şi în Italia

Lucrurile s-au schimbat şi în Franţa, unde, după ce şefa formaţiunii de extremă-dreapta Frontul Naţional, Marine Le Pen, a intrat în turul doi al prezidenţialelor, pe care l-a pierdut însă, partidul ei a obţinut la primul tur al legislativelor de duminică numai 13,2%.

Nici stânga radicală a lui Jean-Luc Melenchon - „Franţa Nesupusă“ (France Insoumise) - nu a impresionat, întrunind numai 11% din sufragii.

În acest timp, în Italia, formaţiunea antisistem Mişcarea Cinci Stele, a suferit o înfrângere usturătoare la alegerile municipale organizate duminică. La Parma, Verona, Palermo, L'Aquila, Catanzaro, Taranto şi Genoa, bastionul fondatorului mişcării Beppe Grillo, candidaţii acestei formaţiuni populiste s-au clasat pe locurile trei sau patru.

La rândul ei, Olanda a decis să frâneze populismul la alegerile legislative din martie, în urma cărora Partidul Popular pentru Libertate şi Democraţie (VVD) al premierului Mark Rutte a obţinut 33 de mandate, în timp ce Partidul pentru Libertate (PVV, de extrema-dreaptă), condus de Geert Wilders, a câştigat numai 20 de mandate.

Iar în Germania, populiştii de dreapta din formaţiunea antiimigraţie Alternativa pentru Germania (AfD) sunt în derivă. Potrivit unui sondaj INSA dat publicităţii pe 12 iunie, AfD ar obţine la alegerile federale legislative care vor avea loc pe 24 septembrie numai 9% din voturi, în timp ce conservatorii cancelarului Angela Merkel conduc detaşat cu 37,5% din opţiuni, urmaţi la mare distanţă de social-democraţii lui Martin Schulz, cu 23,5% din intenţiile de vot.

„Războiul“ nu s-a încheiat

Totuşi, comentează „Financial Times“, acestea sunt doar câteva bătălii câştigate. Războiul cu politicile extremiste este departe de a se fi încheiat. Iar Europa trebuie să rămână în stare de alertă în ceea ce priveşte ameninţările de natură populistă.

Indiferent dacă populismul este de stânga sau de dreapta, punctele lui esenţiale sunt aceleaşi: naţionalismul economic, protecţia socială, euroscepticismul, ostilitatea faţă de sistemul politic şi faţă de politici în sine. Iar ascensiunea acestui curent are loc în special atunci când economia se clatină.

Pe cale de consecinţă, dacă politicile de redresare economică nu vor da roade, populismul va mai primi o şansă. În Franţa, totul va depinde de modul în care preşedintele Emmanuel Macron îşi va implementa agenda de reforme. În plus, el speră că agenda sa, dacă va fi implementată şi la nivelul Uniunii Europene, nu va avea un impact pozitiv numai asupra Franţei, ci şi asupra celorlalte state membre.

Bătălia pentru încredere

Potrivit economistului Dani Rodrik de la Universitatea Harvard, democraţia, suveranitatea naţională şi integrarea economică globală sunt reciproc incompatibile; cel puţin una trebuie sacrificată. Şi având în vedere că mulţi alegători din Europa şi din SUA se simt ameninţaţi de globalizare, un partid populist care pune în mod agresiv naţiunea pe primul loc are din start un avantaj în faţa rivalilor săi. 

În acest context, consideră Stefan Lehne de la Carnegie Europe, Uniunea Europeană trebuie să acorde mai multă atenţie consecinţelor inegalităţii şi injustiţiei sociale şi să atenueze efectele competiţiei globale înregistrate la nivelul categoriilor vulnerabile de cetăţeni. 

Un sistem de impozitare care să asigure că multinaţionalele îşi plătesc partea, prevenirea spălării de bani, eliminarea corupţiei sunt şi ele esenţiale. La fel cum este şi gestionarea situaţiei generate de valul de migranţi ajunşi în Europa. 

În opinia lui Lehne, instituţiile europene ar trebui să facă politica să fie mai transparentă, să implice mai mult cetăţenii, să-i consulte în chestiuni importante, astfel încât aceştia să capete din nou încredere în cei care îi reprezintă şi să nu se mai lase atraşi de soluţiile simpliste ale formaţiunilor populiste.