O viaţă dedicată luptei clandestine împotriva imperialismului: ponturi dintr-un manual de recrutare a cuplurilor de spioni

Un manual redactat în 1974 şi găsit recent în arhivele Stasi, serviciul secret al defunctei Germanii de Est, prezintă o serie de sfaturi pentru formarea şi folosirea cuplurilor în lumea spionajului.

Dacă majoritatea arhivelor Stasi au fost arse la cererea expresă a sovieticilor, câteva secrete au supravieţuit. Un exemplu în acest sens este un manual cu titlul „Elemente de bază pentru orientarea, instruirea şi calificarea rezidenţilor“. Acest manual, găsit recent de cercetătorul Alex Bollfrass, arată felul în care Stasi selecta şi antrena cupluri pentru misiunile sale. Competenţele tehnice, trăinicia căsniciei şi fidelitatea faţă de regim erau esenţiale pentru integrarea în lumea Stasi, relatează slate.fr.

„Ei (soţii, n. red.) trebuie să ducă o luptă clandestină împotriva imperialismului în orice moment, dedicându-şi întreaga fiinţă şi toate capacităţile“, începe manualul. Doar comuniştii cei mai loiali erau luaţi în vizor ca potenţiali candidaţi pentru recrutare şi instruire, fiind consideraţi apţi pentru sacrificii, riscuri şi încredinţarea unor misiuni.

Supravegheaţi până în pat

Recrutorii trebuiau să ştie totul despre potenţialul cuplu de spioni şi să fie siguri asupra „armoniei şi stabilităţii“ cuplului. Ei colectau în principal date despre viaţa sexuală, urmărind dacă „partenerii erau satisfăcuţi“.

Recrutarea

Recrutarea începea sistematic cu unul dintre parteneri, de regulă soţul. La începutul antrenamentului, recruţii erau instruiţi cu operaţiunile de apărare, cum ar fi crearea unei identităţi secrete, supravegherea etc. Erau observate efortul, anduranţa, determinarea şi tenacitatea lor. Soţiile serveau mereu ca subordonate, niciodată ca ofiţeri.

Apoi instructorii aveau în vedere eliminarea contradicţiilor între personalitatea cuplului candidat şi rolul său viitor, dezvoltarea voinţei de a se instala în ţări din Occident pentru diverse misiuni şi pregătirea pentru îndeplinirea sarcinilor de spionaj.

Într-un final, odată stabiliţi în Occident, soţii erau informaţi că vor deveni spioni rezidenţi mai degrabă decât ofiţeri, iar ei se angajau să-şi „dedice întreaga viaţă în slujba renaşterii socialiste“.