Pe partea cealaltă un grup de imigranţi, mai ales din estul Europei, aşteaptă cursa care-i va duce la serviciu. Sunt grupaţi în grupuri de maxim cinci persoane, fiecare discutând cu cei din jur în limba sa maternă. Polonezi, estonieni, ruşi din ţările baltice, români şi unguri. 

Când soseşte autobuzul, toţi se înghesuie la singura intrare deschisă pentru a-şi asigura un loc cât mai bun în autobuzul care va pleca abia peste 20 de minute spre depozitele aflate la periferia oraşului.

Seara, după nouă ore, se întorc toţi în acelaşi loc. Centrul oraşului este populat, în mare parte, de non-englezi. Englezii vin pe acolo doar să se distreze în pub-urile şi club-urile care-s deschise în weekend. Tineri între 18 şi 35 de ani mişună pe străzi până pe la trei dimineaţa într-o stare acută de ebrietate. În fiecare vineri şi sâmbătă seară.

Centrul urbei nu este cel mai plăcut loc din zonă. Pe lângă faptul că este zgomotos, vezi gunoaie pe jos la fiecare pas. Oamenii care-l locuiesc nu se simt acasă în ţara asta. În zonele rezidenţiale de la periferia oraşului te simţi ca într-o altă lume. Străzile sunt curate, faţadele caselor îngrijite, maşini scumpe în fiecare garaj. Pe aici îşi permit o casă, în mare parte, doar englezii cu venituri peste medie.

O ţară, cel puţin patru lumi.