Dr. Andrew Hodges, biograful lui Turing, spune că, după ce a descoperit cum să spargă codurile maşinii ENIGMA (foto), operaţiunile de spionaj ulterioare semănau cu lectura zilnică a unui ziar, numai că plin de datele de ultimă oră privind mişcările armatei germane şi în primul rând locaţia şi ordinele de marş ale submarinelor germane. Erau decodate aproximativ 84.000 mesaje lunar, adică două mesaje pe minut.
 
FOTO: Turing la laboratorul de la Bletchley Park
 
Erou de război în cel mai pur sens al termenului, în mod normal ar fi trebuit să aibă în faţă un drum plin de onoruri, marcat de recunoştinţa ţării pentru care luptase exemplar. Dar, în 1952, începe un proces teribil, în spiritul epocii şi al întunecatelor tradiţii britanice, în care Turing este judecat pentru fapte de "gross indecency" după ce a admis că era homosexual şi că întreţinea relaţii sexuale liber consimţite cu un tânăr de 19 ani, Arnold Murray.
 
 
Este pus să aleagă între două tipuri de pedepse: ani grei de puşcărie sau - soluţia pe care a ales-o în disperare de cauză - un tratament experimental pe bază de injectare cu hormoni feminini pentru scăderea apetitului său sexual, apoi castrarea chimică. Cariera sa strălucită este dărâmată instantaneu, îi sunt retrase permisele de securitate, asta însemnând că nu mai putea lucra în serviciul oficial al Graţioasei Sale Majestăţi. Asta chiar dacă, la finele războiului, fusese făcut ofiţer al Most Excellent Order of the British Empire şi membru al Societăţii Regale din Londra. Finalitatea acestor atrocităţi nu putea fi decât una singură: în 1954, la vârsta de 41 de ani, se sinucide cu cianură de potasiu injectată într-o bucată de măr. Iar reacţia societăţii britanice vine neaşteptat de târziu, căci doar în 2009, la jumătate de veac după tragedie, guvernul britnic dă publicităţii o scrisoare în care vorbeşte despre evenimentele respective. 
 
Nu este nici un fel de exagerare în a spune că, fără contribuţia sa excepţională, istoria celui de-al Doilea Război Mondial ar fi fost extrem de diferită. Într-adevăr, el a fost una dintre acele persoane pe care le putem defini drept aducând o contribuţie unică la câştigarea războiului. Datoria noastră de a ne exprima mulţumirile faţă de Turing face să fie şi mai înfiorător modul în care a fost tratat. 
 
Gordon Brown, Prim Ministru al Marii Britanii
 
Gordon Brown, primul ministru din acel moment, cerea iertare în mod oficil pentru "teribilul" tratament de care a avut parte Turing şi spune :"în numele Guvernului britanic, toţi caei care trăim libertate mulţumită muncii depuse de Alan, sunt foarte mândru să le spun: ne pare rău, meritai ceva cu mult mai bun". În 2012 apare o petiţie prin care se cere Reginei să emită "o iertare regală" pentru Turing, cazul său "rămânând o ruşine pentru guvernul şi istoria Marii Britanii". Aveţi aici petiţia şi răspunsul guvernului.  În finalul istoriei acesteia, ave, "Actul de graţiere" dat de regină care a început să se aplice pe 24 ianuarie 2013 în virtutea Prerogativei Regale de Graţiere, la cererea ministrului de justiţie de atunci, Chris Grayling.   
 
Neîndoios, un act de dreptate şi, poate cu mult mai important, unul de redempţiune la nivelul societăţii. Mi se pare exemplară şi demnă de toată lauda acţiunea concertată, în diverse sectoare ale vieţii sociale din UK, pentru recuperarea memoriei lui turing şi de condamnare a sălbăticiei fără seamăn a unoir timpuri deloc îndepărtate şi - mai presus de toate - a faptului că liderii de război ai acelui moment, care ştiu foarte bine ce însemnase excepţionala contribuţie a lui Turing, nu au au scos măcar o vorbă în apărarea lui. Şi, dintre aceştia, rămâne un mister total faptul că Churchill nu numai că nu a intervenit, dar nu a lăsat  (nici măcar pentru arhive) niciun fel de mărturie scrisă în favoarea celui care-l ajutase într-o măsură considerabilă să câştige războiul.
 

"Operaţiunea de redempţiune Turing" continuă

 
Printre efectele dramatice ale BREXIT, se numără şi decizia premierului Boris Johnson de a ieşi şi din programul ERASMUS din cauza problemelor financiare pe care le implică. E vorba, aşa cum poate ştiţi, despre cel mai iubit şi activ program educativ din UE (la care UK se alăturase în 1987) şi care permite studenţilor să înveţe şi să lucreze oriunde în Europa. Boris Johnson spuna că "studenţii vor avea posibilitatea de a merge nu numi în universităţi europene, ci şi în toate universităţile din lume", responsabilul pentru educaţie Gavin Williamson adăugând că "programul Turing va fi global, nu va mai limitat doar la UE şi va încorpora oportunităţile pe care guvernul le-a promis ţării". Sigur că decizia în sine a stârnit şi critici, poate întemeiate, din partea europenilor sau a doamnei Prim Ministru Sturgeon a Scoţiei care a vorbit despre un "vandalism cultural".
 
Dar asta nu scade cu nimic valoarea învăţăturii globale de viaţă şi comportament pe care guvernul condus de Boris Johnson vrea s-o ofere tinerilor generaţii viitoare, spălând istoria propriei ţări de o tradiţia mentalităţii care a dus la sacrificare lui Turing pe altarul tradiţiei de ură şi primitivism la adresa celor care sunt "altfel". În acest sens, tinerii din viitoarele ediţii ale programului Turing vor învăţa despre valoarea unui comportament social inclusiv, acceptând realitatea existenţei şi alegerilor altora, ieşind din zodia tradiţiilor de închistare generate de prejudecăţi ancestrale şi de frica faţă de lumea care se schimbă cu atâta rapiditate în jurul nostru. 
 
Dar se prea poate să nu vorbim decât o excepţie căci, privind la valul de intoleranţă care răbunfneşte în jurul nostru, chiar merită să ne întrebăm dacă, în condiţiile pe care le ştim azi, o nouă tragedie ca cea a lui Turing să nu mai fie perfect posibilă.